Despăgubire. Decizia nr. 1839/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1839/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 4260/2/2012*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 1839
Ședința publică din data de 10.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 302/23.01.2013 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. I. M., în cauza având ca obiect obligare soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurent a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865.
Curtea dispune introducerea în cauză, în calitate recurentă-pârâtă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, aceasta a preluat atribuțiile fostei CCSD, operând astfel o transmisiune legală a calității procesuale.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.05.2012, reclamantul Ș. I. M. a solicitat obligarea pârâtului S. ROMÂN, prin C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, să își îndeplinească obligația legală de a comunica Primăriei Municipiului B. rezultatul compensării efectuate în dosarul_/CC în ședința din iunie 2007, precum și să soluționeze cererile înregistrate cu nr._/25.11.2009 și_/05.05.2010 și să efectueze compensarea sumei de 16.916,38 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin notificarea nr. 2896/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului din B., .. 105, compus din teren de 573,40 mp și 5 corpuri de clădire, urmând să ramburseze suma încasată cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995.
Notificarea a fost soluționată de către Primăria Municipiului B., care, prin dispoziția nr._/21.12.2005, a admis cererea de restituire în natură a imobilului și a dispus restituirea terenului în suprafață de 513,40 m.p. din suprafața totală de 573,40 mp, a apartamentului nr. 2 din corpul de clădire C1 și a corpurilor de clădire C2, C3, C4, C5. Pentru partea de imobil imposibil de restituit (restul de 60 mp teren și apartamentul nr. 1 din corpul de clădire C1, apartament ce fusese vândut numitei C. F., în baza Legii nr. 112/1995), a fost propusă acordarea de despăgubiri. De asemenea, prin aceeași dispoziție s-a stabilit obligația reclamantului de rambursare a despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995 la valoarea actualizată, . dispoziției de restituire fiind condiționată de această restituire.
Dosarul aferent dispoziției mai sus amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, unde a primit numărul_/CC, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 30.06.2006, C. Centrală a desemnat un evaluator care a efectuat evaluarea părții ce nu putea fi restituită în natură din imobilul din B., .. 105, stabilind valoarea acesteia la 50.000 lei. Ulterior, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ședința din iunie 2007, a actualizat suma pe care acesta o avea de restituit din despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, stabilind că această valoare actualizată este de 66.916,38 lei, și a efectuat compensarea obligațiilor reciproce, rezultând că diferența pe care o mai are de restituit este de 16.916,38 lei.
Ulterior acestei compensări, CCSD, deși, potrivit art. 22 alin. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avea obligația de a înștiința Primăria Municipiului B. despre rezultatul compensării, nu și-a îndeplinit această obligație legală. C. nu și-a îndeplinit această obligație legală nici până în prezent, deși au trecut aproape cinci ani de la momentul efectuării compensării, fapt de natură să îi aducă grave prejudicii, deoarece, fără a fi respectate aceste proceduri legale, Primăria Municipiului B. nu îl poate pune în posesia imobilului din .. 105. Astfel, deși imobilul i-a fost restituit prin dispoziția din data de 21.12.2005, totuși, din cauza nerespectării dispozițiilor legale privind compensarea, încă nu s-a dispus punerea în posesie, astfel că nu poate beneficia de folosința imobilului, nu-l poate închiria.
Prin cererile nr._/25.11.2009 și_/05.05.2010, reclamantul a solicitat compensarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 cu o parte din suma de 211.680 lei acordată tot de CCSD în baza deciziei de despăgubire nr. 3743/04.12.2008 dată în dosarul nr._/CC. Din modul de redactare a art. 22 alin 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 rezultă că obligațiile reciproce pe care le au S. și persoana îndreptățită nu trebuie neapărat să se refere la același imobil, putând rezulta și din aplicarea legilor de restituire la mai multe imobile diferite aparținând aceleiași persoane îndreptățite. Însă, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat cererile de compensare nr._/25.11.2009;_/25.11.2009;_/05.05.2010 și_/05.05.2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, pârâta a arătat că pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul nr._, având drept obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în B., .. 105 (dosar nr._/CC). Reclamantul a solicitat în cursul judecății ca, în cazul în care din despăgubirile stabilite în dosarul nr._/CC ar reieși o valoare negativă, compensarea să se facă cu o altă decizie emisă de către C. centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, respectiv decizia nr. 3743/2008, prin care a fost soluționat dosarul nr._/CC. Prin sentința civilă nr. 1155/21.02.2012, instanța a reținut faptul că dosarul reclamantului cu nr._/CC a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, fiind efectuat și raportul de evaluare, raport prin care s-a stabilit o valoare a imobilului în cuantum de 50.000 lei, precum și faptul că reclamantul a primit despăgubiri (reactualizate) în baza Legii nr. 112/1995, în cuantum de 66.916,38 lei, astfel încât urmează a restitui ulterior compensării suma de 16.916,38 lei. Pârâta a precizat că, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat, ca și în dosarul nr._, obligarea Comisiei Centrale la compensarea sumei de 16,916,38 lei pe care o are de restituit cu suma de pe care o are de încasat ca despăgubire în baza deciziei Comisiei Centrate cu nr. 3743/2008, ce a fost emisă în dosarul nr._/CC.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că dosarul nr._/CC a fost soluționat în mod temeinic și legal de către C. Centrală, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire cu nr. 3743 din data de 04.12.2008, pe când cererile de compensare la care face referire reclamantul în cuprinsul petitului 2 al cererii introductive de instanță au fost formulate pe 25.11.2009 si respectiv 05.05.2010, deci ulterior emiterii deciziei nr. 3743, sau, altfel spus, fără respectarea procedurii prevăzute de art. 22 din Legea nr. 247/2005, procedură ce statuează necesitatea formulării unei cereri de compensare, anterior întocmirii și aprobării raportului de evaluare în cadrul ședinței CCSD.
Având în vedere că reclamantul a solicitat compensarea sumei de 16.916,38 lei cu suma de 211.680 lei acordată în baza deciziei nr. 3743/2008 (pentru un alt imobil decât cel din B., .. 105), pârâta a arătat că titlul reprezentat de decizia de despăgubire nr. 3743/04.12.2008 emisă în dosarul nr._/CC este definitiv, astfel că nu poate fi pus în discuție, iar emiterea unei noi decizii de stabilire a despăgubirilor nu mai este posibilă, deoarece în dosarul nr._/CC nu există despăgubiri datorate reclamantului, ca urmare a compensării efectuate cu despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/2005 soldul fiind negativ. Compensarea urmată de emiterea titlului de despăgubire, prevăzută de art. 22 alin. 4 și 5 din Legea nr. 247/2005, vizează doar situația în care soldul compensării este pozitiv, favorabil persoanei îndreptățite. Astfel că obligarea la efectuarea compensării, prin includerea despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 3743/2008 și emiterea unei noi decizii, este neîntemeiată.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 302/23.01.2013, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să soluționeze cererile reclamantului înregistrate sub nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010, respingând ca rămas fără obiect primul capăt din cererea de chemare în judecată.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că cererea formulată de reclamant în dosarul nr._ are ca obiect soluționarea dosarului nr._/CC (desemnare evaluator, emitere titlu de despăgubire), motiv pentru care nu există identitate de obiect între această cerere și acțiunea de față.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin cererile nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010 adresate CCSD, reclamantul a solicitat compensarea echivalentului sumei de_ lei ROL, actualizată la o valoare de 83.223 RON, reprezentând suma încasată cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în B., .. 105, prin deducere din suma de 211.680 RON, reprezentând titlul de despăgubire pentru dosarul înregistrat cu nr._/CC, urmând ca, prin compensare, imobilul menționat să devină liber de sarcini și să poată fi restituit în natură.
Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu există dovezi privind soluționarea de către pârâtă a cererilor menționate, fiind vorba despre o nesoluționare în termenul legal a unei cereri, în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004. În consecință, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a obligat pârâta să soluționeze cererile nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010. Curtea a constatat că, în lipsa unui refuz explicit de efectuare a compensării, nu poate dispune direct obligarea autorității la efectuarea compensării, întrucât s-ar substitui acesteia, depășind atribuțiile puterii judecătorești.
În privința primului capăt de cerere, Curtea a reținut că, așa cum rezultă din adresa depusă la fila 113, CCSD a comunicat Primăriei Municipiului B. rezultatul compensării efectuate în dosarul nr._/CC, astfel că a respins această cerere ca rămasă fără obiect.
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23.05.2013, a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a învederat următoarele aspecte relevante:
Instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul nr._, având drept obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în B., .. 105 (dosar nr._/CC), ca urmare a compensării obligațiilor reciproce reprezentate de despăgubirile pe care urmează să le primească reclamantul din partea ANRP și despăgubirile încasate de către acesta în baza Legii nr. 112/1995, pe care reclamantul trebuie să le ramburseze.
De asemenea, reclamantul a solicitat în cursul judecății ca, în cazul în care din despăgubirile stabilite în dosarul nr._/CC ar reieși o valoare negativă, compensarea să se facă cu o altă decizie emisă de către C. centrală, respectiv decizia nr. 3743/2008, prin care a fost soluționat dosarul nr._/CC.
Prin sentința civilă nr. 1155/21.02.2012, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a a reținut faptul că dosarul reclamantului nr._/CC a fost finalizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, fiind efectuat și raportul de evaluare, raport prin care s-a stabilit o valoare a imobilului în cuantum de 50.000 lei. S-a reținut de asemenea că reclamantul a primit despăgubiri (reactualizate) în baza Legii nr. 112/1995, în cuantum de 66.916,38 lei, astfel încât urmează a restitui ulterior compensării suma de 16.916,38 lei.
Astfel, având în vedere că în cauza ce formează obiectul dosarului nr._, reclamantul a solicitat, ca și în dosarul nr._, obligarea Comisiei centrale la compensarea sumei de 16,916,38 lei pe care o are de restituit cu suma de pe care o are de încasat ca despăgubire în baza deciziei nr. 3743/2008, ce a fost emisă în dosarul nr._/CC, se impune admiterea excepției autorității lucrului judecat.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că prima instanță în mod netemeinic și nelegal a stabilit în sarcina sa obligația de a soluționa cererile reclamantului înregistrate sub nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010, având în vedere că procedura de compensare este expres reglementată de art. 22 din Legea nr. 247/2005. Potrivit prevederilor legale, procedura compensării presupune, în primul rând, formularea unei cereri în acest sens de către persoana îndreptățită, cerere pe baza căreia, ulterior, după parcurgerea etapei administrative a întocmirii raportului de evaluare, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va dispune asupra compensării, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit raportului de evaluare întocmit.
A menționat faptul că dosarul nr._/CC a fost soluționat în mod temeinic și legal de către C. Centrală, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire nr. 3743 din data de 04.12.2008, pe când cererile de compensare la care face referire reclamantul în cuprinsul petitului 2 al cererii introductive de instanță au fost formulate la 25.11.2009 și, respectiv, 05.05.2010, deci ulterior emiterii deciziei nr. 3743/2008, sau, altfel spus, fără respectarea procedurii prevăzute de art. 22 din Legea nr. 247/2005, procedură ce statuează necesitatea formulării unei cereri de compensare, anterior întocmirii și aprobării raportului de evaluare în cadrul ședinței CCSD.
A mai arătat că, potrivit art. 22 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cazul în care statul și persoanele îndreptățite au obligații reciproce de plată și, respectiv, de restituire a unor despăgubiri rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 ori a altor acte normative anterioare prin care s-au acordat despăgubiri și, respectiv, a Legii nr. 10/2001, la cererea persoanei îndreptățite, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se va dispune compensarea acestora. Astfel, pentru a se dispune măsura compensării, trebuiau avute în vedere referatul aprobat de conducătorul entității învestite cu soluționarea notificării, prin care se constată ca posibilă restituirea în natură a imobilului, si decizia/dispoziția emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificării, a cererii de retrocedare sau, după caz, ordinul conducătorului autorității administrației publice centrale sau locale învestite cu soluționarea notificărilor, prin care s-au acordat sau, după caz, propus despăgubiri. De asemenea, a precizat că acestă măsură presupune si transmiterea către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în temeiul art. 16 titlul VII din Legea nr. 247/2005, a dosarului aferent deciziei/dispoziției ce propune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale. În vederea îndeplinirii acestei proceduri, este necesar ca decizia/dispoziția sau, după caz, ordinul entității învestite cu soluționarea notificării, prin care s-au acordat sau, după caz, s-au propus despăgubiri, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza adoptării sale, să fie înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Ulterior transmiterii documentației menționate, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea și verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură și, în situația în care va constata că nu este posibilă restituirea în natură (imobilul nu mai există fiind demolat sau a intrat în circuitul civil), dosarele vor fi transmise evaluatorului desemnat, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Aceste proceduri au ca finalitate emiterea titlului de despăgubire de către C. Centrală până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor, după deducerea sumei reprezentând despăgubirea încasată, actualizată. În cazul în care suma reprezentând despăgubirea încasată, actualizată, este mai mare decât despăgubirea stabilită sau, după caz, cea consemnată/propusă în decizia emisă, după dispunerea compensării, se va înștiința entitatea învestită cu soluționarea notificării având ca obiect restituirea în natură a imobilului, despre suma rămasă de restituit de către persoana îndreptățită.
Or, în cazul de față, C. Centrală nu poate dispune compensarea potrivit art. 22 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în lipsa unei cereri de compensare formulată de persoana îndreptățită, la care să se anexeze actele precizate la pct. 22.3 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Nu în ultimul rând, a menționat că prevederile art. 22 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost abrogate prin dispozițiile art. 50 din Legea nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013. Astfel, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu mai există un cadru legal ce reglementează compensarea obligațiilor reciproce de plată prin emiterea titlului de despăgubire.
În drept, recurenta a invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezenta cerere de recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiată, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurenta-pârâtă, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, în ceea ce privește critica recurentei-pârâte cu privire la soluționarea excepției autorității de lucru judecat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât soluția instanței de fond sub acest aspect este corectă, în condițiile în care cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în dosarul nr._ al Curții de Apel București a avut ca obiect obligarea fostei CCSD la soluționarea dosarului de despăgubiri nr._/CC (analiza legalității imposibilității de restituire în natură a imobilului, desemnarea unui evaluator, compensarea obligațiilor reciproce și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire), astfel că în mod întemeiat judecătorul fondului a constatat că nu există identitate de obiect între această cerere și acțiunea dedusă judecății.
Nici critica recurentei cu privire la soluționarea fondului cauzei nu este întemeiată, întrucât prima instanță a constatat corect că cererile nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010 (adresate de către reclamant CCSD în vederea compensării unor obligații reciproce, urmând ca, prin compensare, imobilul să devină liber de sarcini și să poată fi restituit în natură) nu au fost soluționate până în prezent de către autoritatea publică.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut întemeiat că în cauză este vorba despre o nesoluționare în termenul legal a unei cereri (tardivitate), în sensul art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. 2 din același act normativ. În acest context, Curtea arată că nu pot fi analizate în acest cadru procesual susținerile din cuprinsul cererii de recurs referitoare la solicitarea intimatului-reclamant de compensare a obligațiilor reciproce, urmând ca recurenta să emită un răspuns scris la cele două cereri înregistrate sub nr._/25.11.2009 și nr._/05.05.2010, iar acest răspuns va putea face, eventual, obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ. Aceasta întrucât obiectul prezentului litigiu îl constituie nesoluționarea cererii în termenul legal, iar nu refuzul nejustificat de soluționare, astfel cum în mod corect a observat și judecătorul fondului.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 302/23.01.2013 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. I. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. BEJENARCORINA P. D. M. D.
GREFIER
M. B.
Red./thred. DDM/ 2 ex./ 27.03.2014.
Jud. fond: D. C. V., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C..
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 79/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 95/2014. Curtea de... → |
|---|
