Pretentii. Decizia nr. 1677/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 814/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1677
Ședința publică de la 06.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE V. împotriva sentinței civile nr. 414/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman - – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. I. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de lipsa părților, lasă cauza pentru a fi reluată la finalul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, în raport de disp. HG nr. 520/2013, OUG nr. 74/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, constată că are calitatea de recurent – pârât în cauză Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, sens care dispune modificarea citativului.
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității formulării cererii de recurs și reține recursul spre soluționarea acestei excepții.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 414/14.03.2013, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu de instanță.
A admis acțiunea formulată de reclamantul P. I., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V..
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.319 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/01.08.2011 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
A respins acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 45 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
De altfel, această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație prin decizia nr. 24/2011, prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, cum este și situația în cauză.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că pârâta, prin cererea înregistrată sub nr._/21.11.2012, a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, invocată din oficiu de instanță, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât deși, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației F. pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., situație ce rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
Ca atare, se apreciază că în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. și nu Administrația F. pentru Mediu.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat acțiunea întemeiată pentru considerentele:
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Pe de altă parte, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acestea contravin prevederilor art. 110, paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre ale Uniunii Europene, intre care si România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, or în cauza de față s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Dispozițiile dreptului comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, această împrejurare rezultând din constituția României, art. 148, al 2, potrivit cărora, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europeana, a statuat aceeași împrejurare.
Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, implica o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, neținând cont de jurisprudența Curții Europene întrucât, prin aceasta ordonanța se încalcă principiul interzicerii taxelor cu efect echivalent, încălcându-se astfel art. 23 și art. 25 din tratatul Comunității Europene.
O taxa, pentru a fi legala, trebuie conceputa astfel încât sa excludă discriminarea, iar produsele importate nu trebuie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale. Daca nu se respecta acest principiu prin noua taxa, se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
Noua taxă introdusă prin Legea nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă doar de autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008, deși este evident că poluează în aceeași măsură și autoturismele înmatriculate anterior acestei date.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v.Enel ( 15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe de altă parte, în condițiile în care această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, deși este evident că și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, Tribunalul constată că față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Este de menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat, prin crearea unui tip similar de diferența de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE,, s-a pronunțat Curtea de la Luxembrug prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a., c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V., invocând dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2, art. 117 alin. 1 și 9 din O.G. 92/2003, Ordinul M.F.P. 1899/2004 și susținând că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare este percepută tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia.
La termenul din 6.03.2014, Curtea a invocat excepția tardivității formulării recursului, excepție pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 38 în dosarul de fond, sentința recurată a fost comunicată recurentei pârâte la data de 25.03.2013.
Cererea de recurs a fost transmisă prin poștă la data de 23.04.2013, astfel cum rezultă din ștampila existentă pe plicul aflat la fila 6 din dosarul de recurs.
Conform art. 301 C.p.c., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 C.p.c.
În cauză, termenul de recurs începe să curgă de la data comunicării sentinței – 25.03.2013 și este calculat pe zile libere, constatându-se că la data transmiterii prin poștă a cererii de recurs – 23.04.2013 expirase termenul de recurs de 15 zile.
Calea de atac împotriva sentinței fiind exercitată ulterior expirării termenului de recurs reglementat de art. 301 C.p.c., Curtea constată că este întemeiată excepția tardivității pe care urmează să o admită și în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul ca tardiv formulat.
În temeiul art. 274 C.p.c., Curtea va obliga recurenta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE V. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 414/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. I. și intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU ca tardiv formulat.
Obligă recurenta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.R.O./2ex./19.03.2014
Jud.fond: N. M., Tribunalul Teleorman-SCMASCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 6515/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2111/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
