Despăgubire. Decizia nr. 190/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 7965/2/2011*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 190
Ședința publică din data de 13.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentă-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței civile nr. 1519/02.03.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M., O. T., O. I., C. L. și C. A. M., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 30.12.2013, prin serviciul registratură, recurenta-pârâtă a depus la dosar note de ședință și înscrisuri, solicitând judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 17 și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, în cauză a operat o transmitere legală a calității procesuale, prin desființarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și preluarea atribuțiilor acesteia de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, motiv pentru care dispune rectificarea citativului, în sensul că are calitatea de recurentă-pârâtă această nouă Comisie.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare, inclusiv sub aspectul de ordine publică al incidenței dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1519/02.03.2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G. M., O. T., O. I., C. L., C. A. M. (fostă Cavașdan), față de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr.202, pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind obligată aceasta să înainteze dosarul nr.9587/CC/2006 unui evaluator autorizat pentru efectuarea raportului de evaluare și să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. A fost respinsă cererea privind plata daunelor cominatorii.
Pronunțând această soluție instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtei ANRP, că art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, arată care sunt principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001 A. Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologica autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, A. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Reține așadar instanța de fond că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai C. Centrală dispune emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. 1 Titlul VII din actul normativ mentionat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că la data de 18.12.2006 a fost emisa Dispoziția nr.5280 de către Primarul Municipiului Oradea, drept pentru care dosarul a fost trimis la A. Naționala de Restituire a Proprietăților unde a fost înregistrat in anul 2006 cu număr de dosar D.9587/CC/2006 .
Prin contractul de cesiune, cu nr. 9915/24.10.2006, a fost cedată de numitul C. D. către reclamanta C. A.-M., creanța rezultată din Dispoziția nr. 5280/2006, corespunzătoare cotei de 1/6 parte din suprafața de 16.298 m.p. teren
Raportându-se la procedura prevăzută de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța de fond a constatat că dosarul reclamanților a rămas nesoluționat, deși au trecut peste 5 ani de la data notificării, fiind astfel depășit termenul rezonabil de soluționare, astfel cum apare acest termen precizat în jurisprudența constantă a CEDO cu referire la aplicarea art. 6 CEDO:
Reține instanța de fond că, faptul că prin legea specială nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să tergiverseze nepermis soluționarea cererii subsemnatului, în condițiile în care de la ultima etapă realizată în procedura administrativă au trecut 2 ani.
Reclamantul a fost privat de dreptul de proprietate, dupa ce validitatea titlului sau a fost confirmata într-o procedura administrativa anterioara.
Constatând așadar încălcarea unui termen rezonabil de soluționare, instanța de fond a dispus repararea prejudiciului creat prin obligarea pârâtei să înainteze dosarul nr.9587/CC/2006 unui evaluator autorizat pentru efectuarea raportului de evaluare și să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
In privinta daunelor cominatorii, instanța de fond a dispus respingerea cererii, constatând că potrivit art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/_ obligarea autoritatii publice de a emite un act administrativ sau de a efectua o operatiune administrativa pot fi stabilite sub sanctiunea platii de penalitati pe fiecare zi de intarziere, aceste norme asigurând executarea obligatiilor stabilite pentru o autoritate publica. Aceste norme speciale se aplica cu prioritate fata de normele generale, referitore la plata daunelor cominatorii, motiv pentru care cererea privind daunele cominatorii apare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1519/02.03.2012 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. ari 304/1 din Codul de procedură civilă, modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii, ca nefondată.
Arată recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut depășirea unui termen rezonabil, precizând că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor prefuate în mod abuziv. C. normativ menționat reglementează procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire, care este demarată abia după expirarea procedurii prevîăzută de Legea nr. 10/2001, finalizată prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate.
În acest context, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.
Arată recurenta că în speță etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 5280/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Oradea, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 9587/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamanți și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu mai multe informații, referitoare atât la situația juridică a imobilului cât și cu privire la contractul de cesiune încheiat de una dintre persoanele îndreptățite.
În vederea obținerii acestor informații s-a emis adresa nr. 9587/CC/23.11.2011 transmisă Primăriei Municipiului Oradea, însă până la redactarea recursului nu s-a primit răspuns, astfel că întârzierea în soluționarea dosarului este obiectivă.
Referitor la etapa evaluării, arată recurenta că aceasta se va efectua cu respectarea prevederilor Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, privind ordinea de soluționare a dosarelor.
Față de obligarea pârâtei să transmită dosarul constituit sub nr. 9587/CC evaluatorului sau societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, arată recurenta că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Pe cale de consecință, nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată instituției noastre, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.
Mai mult, nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința transmiterii dosarului la evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, decât după completarea dosarului și cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite.
Prin urmare, nu poate fi reținut termenul de 30 de zile, indicat de instanța de fond, în care recurenta să transmită dosarul de despăgubire la un evaluator și să emită titlul de despăgubire, de la rămânerea irevocabilă a sentinței recurate.
În final, recurenta arată că potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Cererea de recurs a fost inițial înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, care la rândul său, în temeiul art. XXIII alin 2 și 4 din legea nr. 2/2013 a transmis recursul pe cale administrativă spre competentă soluționare Curții de Apel București.
La data de 18.11.2013 recurenta CNCI; introdusă în cauză în calitate de continuatoare în drepturi și obligații a fostei CCSD, ca efect al legii nr. 165/2013, a depus note de ședință prin care a invocat ca nou motiv de recurs de ordine publică incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și, pe care de consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca prematur formulată.
În motivarea prematurității, recurenta arată că prin Legea nr. 165/2013 s-a introdus un nou termen de soluționare a dosarelor de despăgubire, de 60 de luni de la . legii, care reprezintă termen suspensiv de natură a afecta nașterea dreptului material la acțiune al reclamanților.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, constatând că motivele formulate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. rap. la art. 304/1 C., Curtea urmează a admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond prin considerentele sentinței recurate, se constată că reclamanții sunt beneficiarii Dispoziției Primarului Municipiului Oradea nr. 5280/18.12.2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de_ mp/_ mp din nr. top 1583/21, situat în ., care nu poate fi restituit în natură.
Dosarul de despăgubire, împreună cu dispoziția Primarului, au fost înaintate recurentei CCSD și înregistrate pe rolul Secretariatului sub nr. 9587/CC la data de 09.08.2006 (fila 49 dosar fond).
Din anul 2006 și până în anul 2011 acest dosar a rămas în nelucrare, abia la data de 23.11.2011, cu ocazia verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, recurenta – pârâtă emițând adresa nr. 9587 (fila 143 dosar fond) prin care a solicitat completarea cu mai multe înscrisuri suplimentare.
După cum se poate observa cu ușurință și astfel cum a remarcat și instanța de fond, recurenta – pârâtă a întreprins primele verificări în dosar abia după introducerea pe rolul instanțelor judecătorești a prezentei cereri de chemare în judecată, fără a putea justifica într-un mod rezonabil întârzierea de care a dat dovadă în analiza dosarului.
Pe cale de consecință, Curtea urmează a înlătura ca nefondate toate alegațiile recurentei cu privire la respectarea unui termen rezonabil de soluționare, chiar și prin raportare la momentul investirii sale și nu prin raportare la momentul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, câtă vreme de la data înregistrării dosarului pe rolul Secretariatului și până la primul demers efectuat în sensul parcurgerii etapelor prevăzute de Titlul VII din legea nr. 247/2005 au trecut mai mult de 5 ani.
Chiar și în situația în care s-ar accepta existența unui volum mare de lucrări pe rolul Comisiei, este inacceptabil ca un dosar să rămână „în așteptare” pentru o perioadă atât de îndelungată, fără a fi întreprinsă nicio măsură în sensul parcurgerii etapelor prevăzute de Titlul VII din legea nr. 247/2005, fiind în acest mod încălcată flagrant noțiunea de termen rezonabil, noțiune cu privire la care instanța de fond în mod corect a constatat că este aplicabilă și etapei administrative prealabile.
Pe cale de consecință, Curtea va aprecia că instanța de fond a aplicat un raționament juridic corect și legal atunci când a concluzionat că, prin tergiversarea în mod arbitrar a soluționării dosarului intimatei reclamante s-a adus o încălcare a drepturilor acesteia sub aspectul termenului definit de art. 6 din CEDO.
În mod corect s-a reținut așadar incidența dispozițiilor art.8 alin 1 din legea nr. 554/2004 cu privire la existența unui refuz de executare a unei operațiuni administrative, în speță de parcurgere cu celeritate a etapelor obligatorii prevăzute de Titlul VII din legea nr. 247/2005.
Cu toate acestea, Curtea nu va putea face abstracție de faptul că, între timp, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013, prin care a fost modificată întreaga procedură și au fost stabilite noi termene limită de soluționare a dosarelor aflate pe rolul Comisiei.
În raport de noile prevederi legale, deși subzistă refuzul nejustificat constatat în mod legal și temeinic de prima instanță, Curtea va constata că măsurile de remediere solicitate – obligarea la evaluare și la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire – nu mai pot fi executate.
Astfel, se vor avea în vedere disp. art.4 din legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației reclamanților, cărora deși nu li se neagă dreptul la acordarea măsurilor compensatorii, i se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Analizând textul de lege, Curtea va reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Ori, art. 21 pct. 5 – 9 din legea nr. 165/2013 prevede că „Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă, a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară, s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Curtea va constata așadar că, deși unele etape ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură, aceasta conține și dispoziții cu caracter de noutate care trebuie respectate, interzicând recurentei - pârâte să emită direct decizia de despăgubire.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările intimaților- reclamanți cu privire la obligarea recurentei –pârâte la transmiterea dosarului la evaluator și emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege, iar o eventuală modificare a obiectului cererii în raport de noile prevederi legale nu poate avea loc în recurs, conform dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 C..
În concluzie, prin raportare la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C. urmează a admite recursul pe acest aspect și va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, în tot, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentă-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 1519/02.03.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M., O. T., O. I., C. L. și C. A. M., având ca obiect despăgubire.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNCI ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2014.
Președinte Judecător Judecător
D. M. D. A. P. C. P.
Grefier
M. G.
Red/thred. jud. PA/ 2 ex/24.03.2014
Jud. fond: B. V., Curtea de Apel București-Secția a VIII C.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7724/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 154/2014.... → |
|---|
