Despăgubire. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 333/116/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR 34
Ședința publică din data de 06.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 455/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. S., având ca obiect pretenții - taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus prin serviciul registratură la data de 02.12.2013, întâmpinare în 2 exemplare, precum și faptul că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea ia act de faptul că, urmare intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, a intervenit o modificare în ceea ce privește denumirea recurentei pârâte, acesta denumindu-se în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, precum și faptul că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași s-a subrogat în drepturile și obligațiile Administrației Finanțelor Publice Călărași, urmând a se face modificările cuvenite în sistem ecris.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 455/20.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Călărași – Secția civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Călărași, iar pe fond a fost admisă acțiunea reclamantului C. I. S. în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3509 lei contravaloare taxă de poluare, la care se va calcula dobânda potrivit art. 124 C.pr.fisc. de la data achitării și până la data restituirii efective și care se va actualiza cu rata inflației pentru aceeași perioadă.
Prin aceeași sentință a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
1) Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă având în vedere Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești și care se aplică pentru identitate de situație în prezenta cauză.
2) Pe fond, instanța a constatat că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate în fata dreptului național astfel cum s-a reținut în cauzele T. și N. contra României.
Prin deciziile pronunțate în cauzele sus-arătate CJUE a stabilit în mod neechivoc ca taxa pe poluare inculca prevederile art. 34,36 și 110 din TFUE și este discriminatorie și ilegala.
Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificata prin OUG nr. 1/2012 preia practic reglementarea anterioara.
În lumina jurisprudenței CJUE în cauza Simmenthal SPA, paratul trebuie sa accepte ca legislația naționala trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens în care are obligația de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.
Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constituția României și articolul 34 și 110 alin (1) din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Potrivit textului constituțional amintit, „ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
Potrivit art.34 și 110 alin (1) din TFUE, "restricțiile cantitative la import și alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre „ respectiv ,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica direct sau indirect, produsele naționale similare".
Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restricțiilor la import.
Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzacției, nu existau în România, ci în UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul național în cazul unei noi înmatriculări, în urma transferului proprietarii.
Totodată a fost încălcat și art. 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzacțiilor auto din România.
Astfel, cei care doresc sa înmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja înmatriculate pe teritoriul României și pentru care nu s-a plătit niciodată taxa auto, nu sunt obligați la plata taxei pentru emisiile poluante în timp ce alții care sunt proprietari de autovehicule second hand din spațiul comunitar din spațiul comunitar nu pot obține înmatricularea acestora fata a achita taxa pentru emisiile poluante.
Pentru aceste motive, a fost admisă cererea și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3509 lei c/val taxă de poluare la care se va calcula dobânda potrivit art. 124 c.pr.fisc. de la data achitării și până la data restituirii efective și care se va actualiza cu rata inflației pentru aceeași perioadă.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține o culpă în sarcina pârâtei de a nu aplica cu prioritate dreptul comunitar, contrar dreptului național, pârâta neavând atribuții jurisdicționale iar culpa este un element al răspunderii civile delictuale potrivit dispozițiilor art. 1357 c.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecința, respingerea cererii de chemare în judecata formulata de C. I. S..
În motivare s-a arătat că OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Sistemul instituit de OUG 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculul prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adaugă, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului și a dotărilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci când este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduala a taxei menționate incorporata în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
De asemenea, art.110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
A mai precizat recurenta că în data de 13.01.2012 s-a publicat Ordinul nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ mai sus menționat reglementează, de asemenea, posibilitatea și condițiile restituirii taxei de poluare.
În raport de cele menționate, s-a apreciat drept inadmisibila cererea de chemare în judecata.
La data de 02.12.2013 intimatul C. I. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivare s-au învederat următoarele:
În ceea ce privește criticile formulate de autoritățile publice recurente, vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii precum și fondul cauzei, s-a solicitat a fi avute în vedere dispozițiile art.330/ind.7/alin.4/c.p.c, potrivit cărora deciziile pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea problemelor de drept pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv Decizia nr.24/2011.
Pe de alta parte, deși prima instanța a obligat autoritățile parate la plata dobânzii legale, iar nu la restituirea dobânzii în condițiile art. 124/alin. 1/ OUG nr.92/2003 din Codul de Procedura Fiscala, autoritățile recurente nu au criticat acest aspect în cadrul motivelor de recurs formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205/cod pr.civ.
În faza procesuală a recursului nu s-au încuviințat și administrat probe noi.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma motivelor invocate, a susținerilor părților, a probelor administrate, a sentinței recurate, precum și a dispozițiilor legale relevante, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs referitor în esență la conformitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 prin care se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule legislației comunitare în acest domeniu nu este fondat.
discriminarea constatată de prima instanță se referă la tratamentul diferit în două cazuri echivalente: a doua înmatriculare a unui autoturism înmatriculat în țară (scutită de taxă), respectiv reînmatricularea în România după aducerea în țară a unui autoturism înmatriculat în celelalte state ale Comunității Europene (cu aplicarea taxei de primă înmatriculare).
Curtea reține că potrivit art. 28 din Tratatul CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și alte măsuri cu efect echivalent”, iar prin dispozițiile art. 2141 din Capitolul 21 Cod fiscal, se instituie o taxă cu efect echivalent în sensul art. 25 din Tratat, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene, având în vedere și dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, potrivit cărora „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” Tribunalul a reținut că Tratatul are o prioritate în aplicare.
În cauza de față avem de a face cu o taxă specială pentru autoturisme achitată la data de 17.04.2008, taxă instituită prin art. 2141-2143 din Codul fiscal, care nu este o sumă achitată pentru un serviciu public, ci este o taxă specială pentru autoturisme ce se achită la data primei înmatriculări în România, în cauză nefiind incidente dispozițiile OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006, ci art. 2141-2143 din Codul fiscal și Normele metodologice de aplicare.
Analizând prevederile art. 214¹ - 214³ din Codul fiscal, se observă că acestea impun obligativitatea achitării taxei speciale auto „cu ocazia primei înmatriculări în România” a autoturismelor și autovehiculelor, într-un cuantum determinat în funcție de parametrii prevăzuți în anexele 4 și 5 ale Codului fiscal, respectiv capacitatea cilindrică, vechime și norma de poluare, după formula stabilită în alin. 3 al art. 214¹ din Codul fiscal.
Așadar, natura acestei taxe speciale, potrivit dispozițiilor art. 2142,este de taxă aferentă operațiunilor de „primă înmatriculare în România”, opțiunea Statului Român putând fi pe deplin justificată în sensul instituirii unei taxe aferente operațiunii de înmatriculare a unui autoturism sau autovehicul în evidențele sale interne, indiferent de proveniența bunului supus primei înmatriculări, reglementată sub forma unei taxe cu caracter fiscal, în paralel cu taxa administrativă reglementată de dispozițiile capitolului IV din Legea nr. 117 din 30 iunie 1999 pentru aceeași operațiune, precum și separat de taxele eferente contravalorii certificatului de înmatriculare și plăcuțelor cu numerele de înmatriculare (reglementate de Ordinul MAI nr. 202/2007).
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 par. 1 din Tratat și incompatibilă acestuia s-a decis în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I., Curtea de Justiție a Comunităților Europene stabilind că o taxă de înmatriculare este interzisă atât timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru atunci când valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punctul de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum dispozițiile art. 214¹ - 214³ din Codul fiscal prevăd în mod discriminatoriu obligativitatea plății acestei taxe bazate pe rațiuni de poluare doar pentru autovehiculele și autoturismele folosite importate, față de autoturismele și autovehiculele folosite care sunt deja înmatriculate în România și au nevoie de o nouă înmatriculare (de exemplu în situația schimbării proprietarului sau domiciliului acestuia), ea fiind legată de „prima înmatriculare în România”, creează astfel o barieră la . din România a primei categorii de produse.
Nu se poate susține că temeiul stabilirii taxei este determinat de impactul poluării, întrucât nu se contestă rațiunea instituirii taxei, ci modalitatea discriminatorie în care ea este prevăzută, în ipoteza unui autoturism second hand.
Or, tocmai aceasta este rațiunea pieței interne, de a crea condiții de competitivitate și de liberă concurență, asigurând libertatea de circulație a mărfurilor, în beneficiul consumatorilor. Chiar dacă statelor le este permisă instituirea unor taxe, rațiunile acestora nu trebuie să se bazeze pe criterii discriminatorii, împiedicând libera alegere a destinatarilor normelor, care sunt cetățenii statelor membre.
În sfârșit, pentru aceleași considerente, privind în principal cadrul legal incident speței, Curtea apreciază ca fiind nefondată și susținerea recurentei referitoare la adoptarea Ordinului nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nici acest act nefiind aplicabil față de data nașterii raportului juridic fiscal și în temeiul principiului neretroactivității legii noi.
Pentru aceste argumente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea primei instanțe cu motivarea din prezenta decizie.
În ceea ce privește cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, Curtea constată că în ceea ce privește eventuale astfel de cheltuieli efectuate cu ocazia judecării în fond a pricinii, reclamantul nu a formulat propriul recurs împotriva soluției tribunalului, iar în ceea ce privește eventuale cheltuieli efectuate în faza procesuală a recursului, acestea nu au fost nici dovedite și nici cuantificate.
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 274 și urm. C.pr.civ., Curtea va respinge cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI cu sediul în mun. Călărași, .. 6 – 8, jud. Călărași împotriva sentinței civile nr. 455/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. S. cu domiciliul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./Dact. MMP
2 ex. – 10.02.2014
Tribunalul Călărași
Jud. fond A. P. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5719/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1368/2014. Curtea de... → |
|---|
