Pretentii. Decizia nr. 5434/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5434/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1625/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5434
Ședința publică de la 26.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței civile nr. 921/29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, în raport de dispozițiile OG 74/2013 și ale art. 23 alin. 2 și 8 din HG 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul în care recurentă-pârâtă va fi ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 921/29.05.2013, Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul C. C. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice si a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 529 lei reprezentând taxa pe poluare ,cu dobânda legală și actualizată cu inflația de la data plății și până la data restituirii. A obligat pârâta la plata sumei de 539, 30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat că sentinta criticata este pronuntata dupa data de 14 noiembrie, data la care Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin Decizia nr. 24/2011. A considerat ca din acest motiv instanta de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei ,fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanta înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferentei de bani.
Atat acțiunea formulată de reclamant, cât și sentința criticată, dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, însa instanța ar fi trebuit să țină cont de urmatoarele aspecte:
-Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar, în condițiile în care petiționarul a ignorat dreptul său conferit prin Legea nr. 9/2012 de a se adresa organului fiscal emitent al deciziei de calcul al taxei pe emisiile poluante pentru reclaculare și restituire a diferenței rezultate; conform legii in vigoare in momentul introducerii actiunii, singura forma legala de contestare a taxei este cea descrisa expres in textul de lege, nu prezumtiile si interpretarile subiective ale Legii nr. 9/2012 in raport cu Cauza N..
-abia in acest an Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata cu intrebarea preliminara daca O.U.G. nr. 1/2012 aduce atingere Legii nr. 9/2012 in ceea ce priveste discriminarea criticata in Cauza N., ca atre, pana la pronuntarea acestei hotarari ar trebui acordata atentie altor aspecte, in opinia recurentei actiunea fiind inadmisibila ,pentru motivul ca nu s-a contestat taxa asa cum prevede Legea nr. 9/2012, care dispune si pentru contribuabilii ce au platit taxa in temeiul vechilor prevederi.
Pe fond, a considerat ca actiunea trebuie respinsa ca nefondata din urmatoarele motive:
Practica instantei de fond este aproape unitara și in sensul omiterii aplicarii legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care platitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea toatala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotararea judecatoreasca să aiba efecte peste prevederile legale in materie.
În loc să lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, deși din argumentația expusă, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat în sensul admiterii actiunilor, în special în această speța în care reclamantul nu a solicitat restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare in conditiile prevazute de aceasta lege.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:"Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga un stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
Taxa în cauza a fost instituită în scopul asigurarii protectiei mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului national. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitarii prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentand reflectia in plan fiscal a principiului "poluatorul plateste", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
Jurisprudenta europeana cu privire la taxarea altor produse nu are nicio legatură cu cauza de față, relevant fiind doar faptul ca Legea nr. 9/2012 nu a fost afectată de pronunțarea unei hotărâri preliminarii prin care să fie sancționată ca neconformă cu dreptul european și, având în vedere că această lege cuprindea și măsuri reparatorii pentru cei ce au platit o astfel de taxă în temeiul reglementarilor pe care le-a abrogat, a considerat nelegală sentința recurata.
In drept a invocat art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea il apreciaza ca nefondat, judecatorul fondului retinand in mod judicios neconformitatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, insa instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamantă a taxei de poluare achitată de catre acesta.
Trimiterile recurentei la dispozitiile Legii 9/2012 sunt straine cauzei deduse judecatii ,cat timp taxa a fost perceputa in temeiul OUG nr.50/2008.
Reținând toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ, să respingă ca nefondat recursul paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 921/29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. I. ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. B.L.P. / 2 ex.
Jud. fond V. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5179/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 8639/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
