Pretentii. Decizia nr. 8639/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8639/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1102/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8639
Ședința publică de la 20.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat recurenta - pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – Serviciul Fiscal Orășenesc B. – prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva Sentinței Civile nr. 1931/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. G. și cu intimatul – pârât M. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat de către recurenta – pârâtă și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alineat 2 di Noul Cod de procedură civilă.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1931/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a admis in parte actiunea formulată de reclamanta P. G. în contradictoriu cu pârâta M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV. A fost obligată parata sa restituie reclamantei suma de 4909 lei, precum si dobanda fiscala legala calculata de la data perceperii taxei (07.05.2012) pana la data restituirii efective. S-a respins actiunea formulate impotriva paratului M. M. si Schimbarilor Climatice ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea AJFP Ilfov – Serviciul fiscal Orășenesc B., susținând că hotărârea a fost data cu aplicarea greșita a legii (art. 483 și urm. Cod Procedura Civila).
A susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea, având în vedere că taxa pentru emisii poluante a fost percepută și plătită în temeiul unei legi în vigoare, Legea nr. 9/2012.
Și în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii fiscale aferente, consideră recurenta că hotărârea este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acesteia.
În drept, au fost invocate disp. art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare, Curtea analizând sentința, reține următoarele:
Nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Cum prevederile legale comunitare incidență în cauză sunt prioritare ca forță juridică celor naționale, rezultă că acțiunea reclamantului este întemeiată, avându-se în vedere și următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile Legii nr. 9/2012, în perioada de suspendare, impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile acesteia încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg și prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În ce privește criticile părții recurente - pârâte sub aspectul dobânzii legale, Curtea arată că și acestea sunt lipsite de temei.
Astfel, tribunalul a constatat că reclamantul pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia.
Având în vedere posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, cu respectarea principiului echivalenței și a principiului efectivității, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor legale cu caracter special în materie fiscală.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii, corect tribunalul a reținut că va fi calculată de la data plății până la data restituirii efective, față de cele statuate prin hotărârea CJUE din 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza M. I., C-565/11.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – Serviciul Fiscal Orășenesc B. – cu sediul în București, . sector 2, prin reorganizarea DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva Sentinței Civile nr.1931/ 26.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. G., domiciliată în C. .. 863 județ Ifov și cu intimatul – pârât M. M., cu sediul în București, . sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. R.V./ex. 5/12.12.2014
JUD. FOND L. G. A. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Pretentii. Decizia nr. 5434/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3355/2014. Curtea de... → |
|---|
