Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8091/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8091/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1723/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.8091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.11.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M.-C. I.
JUDECĂTOR L. - G. Z.
JUDECĂTOR C. - F. P.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul reclamant M. A. împotriva sentinței civile nr.3044/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect „ contestația act administrativ fiscal ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant M. A. prin avocat Dzitac G. în baza împuternicirii avocațiale ._/2014 aflată la fila 7 din dosar, lipsind intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că recursul este netimbrat și că intimata pârâtă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 22 lei, timbru judiciar de 0,15 bani și învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea încuviințează pentru părți probele administrate în cauză ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive cu obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 12.888 lei precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursului
1.1. Prin sentința civilă nr. 3044/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ :
- a fost respinsă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a AS2FP;
- s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca neîntemeiată;
- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, ca neîntemeiată.
1.2. În considerentele acestei sentințe civile, s-au reținut următoarele:
1.2.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.01.2013 sub nr. de dosar_ /CA/2013, reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a solicitat să se dispună anularea deciziei de calcul nr._ din data de 09.01.2013, prin care AS2FP i-a impus să plătească, ca taxă pentru emisiile poluante, suma de_ lei, taxă ce contravine legislației europene în materie, anularea chitanței de plata . nr._ prin care a fost percepută taxa de poluare în valoare de_ lei, restituirea sumei de_ lei ce a fost încasată prin chitanța de plată . nr._, precum si dobanda legală aferentă acestei sume calculate de la data plății.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, prin decizia de calcul contestata, parata AS2 FP, in conformitate cu prevederile legii nr. 9/2012, i-a impus reclamantului sa plateasca suma de_ lei pentru inmatricularea in Romania a unui autoturism marca VOLKSWAGEN cu nr. de identificare WV2ZZZ7HZ5H079414, inmatriculat prima data in Uniunea Europeana și că aceasta, în opinia reclamantului, contravine prevederilor comunitare aplicabile in domeniu, respectiv art. 26, 28,29 si art. 110 (fost art.90) din TFUE care trebuie sa se aplice cu prioritate si in Romania, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei.
1.2.2. Prin întâmpinarea formulată la data de 11.03.2014, pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice, prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâta a formulat si cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, care, deși legal citată în această calitate, nu a formulat întâmpinare.
1.2.3. În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul folosit, marca VOLSWAGEN cu nr. de identificare WV2ZZZ7HZ5H079414, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării acestuia in Romania suma de 12.888 lei, prin chitanța . nr._/ 11.01.2013, cu titlu de taxă pentru emisii poluante ce a fost stabilită în temeiul Legii nr. 9/2012 prin decizia nr._/09.01.2012 emisa de organul fiscal.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația S. 2 a Finantelor Publice, tribunalul a considerat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale, ținând seama de prevederile art. 17 din O.G. nr. 92/2003 și ale art. 2 din OMFP nr. 1899/2004 și luând în considerare că organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, este, în speță, Administrația Finanțelor Publice a S. 2 București.
Din perspectiva admisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut că Decizia de calcul nr._/09.01.2013 este un act administrativ-fiscal, chiar dacă nu reprezintă un titlu de creanță, apt de a fi pus în executare, deoarece produce efecte juridice (imposibilitatea înmatriculării vehiculului fără plata taxei), astfel că instanța este competentă să se pronunțe asupra cererii de față, conform art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În măsura în care se urmărește repararea prejudiciului cauzat de acțiuni contrare dreptului Uniunii Europene, condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (cauza C-228/96 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato).
Din analiza hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele reunite C-410/98 și C-397/98 Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din același cod.
Cererea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante pretinse reclamantului pentru înmatricularea un autovehiculul în România, taxă calculată prin decizia nr._/ 09.01.2013 a pârâtei.
În temeiul art.4 alin.1 lit.a) din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
În alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013, deci doar pentru această perioadă se poate vorbi de o menținere a discriminării impuse prin OUG nr. 50/2008.
Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a), fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand.
Rezulta că, după data de 31.01.2012, taxa pentru emisiile poluante era datorată nu numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in Romania, ci și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Așadar, nu se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . legii nr.9/2012.
Motivele invocate de reclamant erau valabile pentru aplicarea legii nr. 9/2012 în perioada 31.01._12, nu însă și începînd cu 01.01.2013
În conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Din prevederile art. 11 alin. 1 și 2 și ale art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, coroborate cu cele ale Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român, că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, principiu conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978). Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe perioada 31.01._12, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Legea nr. 9/2012, varianta în vigoare în intervalul 31.01.2012 – 31.12.2012, este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania.
Or, dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
Însă autoturismul reclamantului nu se încadrează în această ipoteză și nu se poate susține că a existat un tratament discriminatoriu, pentru motivul că reclamantului i s-a calculat taxa în anul 2013, cînd nu mai opera suspendarea art.4 alin.2 din Legea nr. 9/2012. La acel moment, aceeași taxă ar fi fost stabilită și în cazul în care același vehicul rulat ar fi fost cumpărat din România, ceea ce înseamnă că nu se produce un efect de descurajare a cumpărării unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața altor state membre.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că trebuie respinsă ca neîntemeiată acțiunea, neexistînd temei pentru anularea deciziei de calcul și restituirea taxei, iar, în contextul în care pârâta AS2FP nu a căzut în pretenții, se impune și respingerea cererii de chemare în garanție a AFM, ca neîntemeiată.
2. Recursul exercitat în cauză împotriva sentinței civile nr. 3044/23.04.2014 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe reclamantul M. A. a declarat, în termen legal, recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 302-306 C.proc.civ. și ale Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se modifice în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 12.888 lei și a dobândei legale aferente acestei sume calculată de la data plății.
2.1.2. În motivarea recursului, în esență, s-a arătat, după expunerea succintă a situației de fapt, că, greșit, prima instanță a reținut că taxa de poluare la plata căreia recurentul-reclamant a fost obligat este datorată în mod legal în baza Legii nr. 9/2012, că dispozițiile acestei legi continuă să-i discrimineze pe cei care au achitat taxele în virtutea sa, că, având în vedere că toate persoanele care au cerut restituirea taxei de poluare și-au recuperat în justiție taxa, există o vădită discriminare între persoanele care au achitat taxa înainte de . Legii nr. 9/2012 și cei care au achitat taxa după 01.01.2013- data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, că prevederile Legii nr. 9/2012 au aplicabilitate doar în perioada 1.01._13, fiind abrogată prin OUG nr. 9/2013, că este aplicabilă cauzei Ordonanța din 3.02.2014 pronunțată de CJUE în cauza C.-C., conform căreia taxa auto reglementată prin Legea nr. 9/2012 contravine legislației europene, precum și că, față de acest aspect, recurentul-reclamant are dreptul la restituirea taxei pentru emisiile poluante.
2.2. Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
2.3. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și observând dispozițiile art.3041 C.proc.civ., Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
3.1. În fapt, din actele dosarului de fond (filele 7-8) rezultă că taxa pentru emisii poluante a fost stabilită în sarcina recurentului-reclamant prin decizia emisă la data de 09.01.2013, iar achitarea acesteia s-a efectuat la data de 11.01.2013, conform chitanței aflate în copie la dosarul de fond, fila 7.
Această împrejurare nu a fost contestată de părțile litigante.
Curtea constată, astfel, că perceperea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule s-a făcut sub incidența Legii nr. 9/2012, publicată în M.Of. nr. 17/10.01.2012, în forma în vigoare după data de 1.01.2013.
3.2. Curtea, în continuare, consideră -contrar alegațiilor recurentului-reclamant făcute în motivarea recursului promovat- că, în mod legal, instanța de fond a refuzat să instituie în sarcina intimatei-pârâte obligația de restituire a acestei taxe, întrucât reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, reprezentată de Legea nr. 9/2012, nu era suspendată în ceea ce privește aplicabilitatea sa, la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului taxei de achitat, respectiv la data plății taxei în cauză.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, legea stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
Conform art. 2 lit. i) din Legea nr. 9/2012, „prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa . prezentei legi, in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin art. 1 din OUG nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 31.01.2012, s-a dispus suspendarea, până la 1 ianuarie 2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
În ceea ce privește suspendarea aplicării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 58 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora “(1) După . unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.[...]” cât și ale art. 66 din același act normativ care prevede: “(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.”
Este drept că suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art.5 alin. 1 prin O.U.G. nr. 1/2012 până la data de 01.01.2013 a fost constatată contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene datorită regimului discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării/ transferului de proprietate, întrucât în acel interval taxa pentru emisii poluante nu se percepea, fiind suspendată.
În acest sens a statuat Curtea de Justiție prin ordonanța pronunțată la 3 februarie 2014, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația F. pentru Mediu, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva G. C., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, în ordonanța menționată a reținut instanța din Luxemburg faptul că „Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Prin . OUG nr. 1/2012 (privind suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) de efectele sale până la 1 ianuarie 2013), reglementarea a avut un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.” (sublinierea redactorului).
Considerentele ordonanței pronunțate de CJUE susțin în mod evident concluzia efectului descurajant al taxei pentru emisii poluante instituite prin Legea nr. 9/2012, însă, coroborat cu efectul suspensiv generat de OUG nr. 1/2012, relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin urmare, la expirarea perioadei de suspendare a dispozițiilor anterior citate, Curtea reține – contrar afirmațiilor recurentului-reclamant dezvoltate în motivarea recursului pendinte- că nu se mai poate reține cu temei interpretarea dată de Curtea de la Luxemburg în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Așa fiind, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013 taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG nr. 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică al cărei autoturism este supus înmatriculării, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
Altfel spus, taxa se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existența unei diferențe de aplicare a acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu există nicio discriminare rezultată din faptul că reclamantul, care a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat să plătească taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule în condițiile în care taxa pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în Romania.
3.3. Totodată, nu se poate considera că există nici discriminarea, invocată de către recurent în motivarea recursului declarat în cauză, „între persoanele care au achitat taxa înainte de . Legii nr. 9/2012 și cei care au achitat taxa după 01.01.2013- data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012”, „având în vedere că toate persoanele care au cerut restituirea taxei de poluare și-au recuperat în justiție taxa”.
Astfel, se observă că, în mod evident, cele două categorii de persoane evidențiate de către recurent se găsesc în situații diferite, atâta vreme cât au plătit taxa pentru înmatricularea autovehiculelor la momente diferite, când erau în vigoare norme juridice diferite, în acest caz regimul juridic aplicabil fiecăreia dintre aceste categorii de persoane neputând fi decât diferit.
Cu alte cuvinte, împrejurarea că, prin hotărâri irevocabile ale instanțelor judecătorești, au fost admise cererile de restituire a taxei de poluare achitate în baza OUG nr. 50/2008 ori cererile de restituire a taxei pentru emisiile poluante plătite în perioada 31.01.2012-1.01.2013 nu este un element care obligă instanța învestită cu judecarea prezentei pricini să admită acțiunea de față, neexistând discriminarea susținută de către recurentă față de faptul că principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat, sentința atacată urmând a fi menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant M. A. împotriva sentinței civile nr.3044/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTATĂ DE DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.- C. I. L.-G. Z. C.-F. P.
GREFIER
D. Ș.
Jud fond TB2
G. S.
Red.C.F.P/2 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2205/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1168/2014. Curtea de... → |
|---|
