Despăgubire. Decizia nr. 1028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1028/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 504/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1028
Ședința publică din data de 13 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.651/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. T. și M. E. A., având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații-reclamanți, prin avocat I. V., în baza împuternicirii pe care o depune la dosar (fila 17), lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că intimații-reclamanți au depus concluzii scrise prin registratura secției.
Intimații-reclamanți, prin avocat, depun la dosar un set de înscrisuri și învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond pentru motivele arătate în concluziile scrise. Arată că în raport de faptul că prevederile OUG 10/2013 au fost declarate neconstituționale, nu mai produc efecte juridice, rezultă că motivarea recursului este lipsită de suport juridic. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 18.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții D. T. și M. E. A. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată să plătească reclamanților suma de 199.818,39 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin hotărârea nr. 95/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 validată prin decizia nr. 140/15.01.2009 emisă de pârâta ANRP, sumă care urmează să fie actualizată începând cu data de 29.11.2005 și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.651/07.03.2013, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 199.818,39 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 95/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și validată prin decizia nr. 140/15.01.2009 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, sumă care urmează să fie actualizată începând cu data de 29.11.2005 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 95/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Lg. 9/1998 validată prin decizia nr. 140/15.01.2009 emisă de pârâta ANRP, reclamanților le-au fost acordate despăgubiri în cuantum de 199.818,39 lei din care prima tranșă de 40% trebuia să fie achitată în anul validării hotărârii, urmând ca diferența reprezentând tranșa de 60% să fie achitată în cursul anului următor.
Validarea hotărârii nr. 95/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Lg. 9/1998 a fost efectuată la data de 15.01.2009, astfel încât tranșa de 40% trebuia achitată în anul 2009, iar tranșa de 60% trebuia plătită în anul 2010.
Potrivit art.38 al.5 lit.c din HG nr.753/1998, compensațiile bănești stabilite prin decizia de plată se achită beneficiarilor eșalonat în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor.
În speță, deși despăgubirile au fost stabilite în anul 2009 ele nu au fost achitate nici în cursul anului respectiv și nici în anul următor.
Constatând că a expirat termenul la care trebuia efectuată plata despăgubirilor, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 199.818,39 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 95/28.09.2005 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și validată prin decizia nr. 140/15.01.2009 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Cum neîndeplinirea obligației de plată nu poate fi imputată reclamanților, văzând și dispozițiile art.8 al 2 din Lg. nr. 9/1998, în interpretarea cărora a fost pronunțată decizia nr. XXI/2007 a ICCJ, prima instanță a admis și cererea de reactualizare a sumei începând cu data de 29.11.2005.
Împotriva sentinței nr.651/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamanților.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că creanța stabilită prin Decizia nr.140/2009 emisă de ANRP nu este exigibilă în raport de prevederile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.10/2013, reieșind fără echivoc intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii 9/1998 și Legii 290/2003 și neachitate (chiar și parțial) pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, învederează existența a două ipoteze: ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis, situație în care prima tranșă devine exigibilă în anul următor emiterii titlului și ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, situație în care prima tranșă devine exigibilă începând cu 01.01.2014.
Cu privire la plata eșalonată a creanțelor asupra statului, recurenta-pârâtă arată că nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
Statul nu contestă existența unui bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003, precum și Legii nr.393/2006 și nu refuză plata acestora, rezultând că prin eșalonarea stabilită statul nu afectează existența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai mult nu neagă existența acestuia.
Cu privire la plata despăgubirilor beneficiarilor legii nr.9/1998 și Legii nr.290/2003, recurenta invocă faptul că a fost în imposibilitate să plătească în mod voluntar despăgubirile din cauza practicii constante din ultimii ani de executare silită pe cale popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă fiind blocarea conturilor instituției.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare a cuantumului compensațiilor, recurenta-pârâtă arată că în art.1 alin.4 din OUG nr.10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești.
Intimații-reclamanți D. T. și M. E. A. au depus întâmpinare la 13.02.2014 prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând probatoriul administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurentul critică sentința recurată prin prisma prevederilor OUG 10/2013.
Or acest act normativ a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 528/2013.
Întrucât instanța nu constată existența altor motive de nelegalitate a sentinței atacate, care să poată fi invocate din oficiu recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.651/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. T. și M. E. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER,
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul Călărași - red.C.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9152/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1517/2014.... → |
|---|
