Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 2998/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2998/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 22191/3/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 2998
Ședința din ședința publică din data de 7 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010, formulată intimata M. M. în contradictoriu cu contestatoarea S. F. DE TURISM S.F.T.-C.F.R. S.A. - prin adm. jud. EURO INSOL SPRL și cu pârâții în excepția de nelegalitate G. R. și M. T..
La apelul nominal făcut în ședință din publică se prezintă contestatoarea SFT-CFR SA, prin consilier juridic I. V., lipsind pârâții și intimata-autoare a excepției de nelegalitate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea, prin consilier juridic, opune excepției de nelegalitate invocată de intimata M. M. excepția autorității de lucru judecat, raportându-se la deciziile ÎCCJ nr. 7313/19.11.2013 și nr. 6064/10.09.2013, pe care le depune la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței arată că se află în procedura insolvenței, iar mandatul pentru reprezentare în instanță a fost dat de către administratorul judiciar, respectiv de către Euro Insol SPRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat opusă excepției de nelegalitate și, în subsidiar, asupra excepției de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010, inclusiv din perspectiva admisibilității excepției, antamată prin întâmpinarea formulată de pârâtul G. R..
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea autorității de lucru judecat invocată, iar, în subsidiar, respingerea excepției de nelegalitate.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat opusă excepției de nelegalitate și, în subsidiar, asupra excepției de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010, inclusiv din perspectiva admisibilității excepției.
CURTEA
Prin încheierea de la data de 12 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._/299/2012, Judecătoria Sectorul 1 București, a sesizat Tribunalul Bucuresti Sectia a-IX-a C. Administrativ si Fiscal cu excepția de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 si OMTI nr. 776/01.10.2010, excepție invocată de intimata M. M., în contradictoriu cu contestatoarea S. F. DE TURISM S.F.T.-C.F.R. S.A..
În motivarea excepției de nelegalitate, intimata M. M. arată că prevederile Legii speciale privind societățile comerciale nr.31/1990, au fost încălcate de M. T., care uzează in mod eronat de un vestigiu de practică defectuoasă din vremea cand societatile "din patrimoniul" Ministerului Transportului erau privite si dirijate ca fiind simple suborganizatii ale Ministerului si directiilor acestuia ori ca niste regii autonome - desi erau societati comerciale pe actiuni cu statute proprii, si care ar fi trebuit sa functioneze in regim de drept comercial si in regim concurential pe piata libera.
Actele administrative atacate pe calea excepției de nelegaliate au fost emise in conditii de nelegalitate, cu nerespectarea conditiilor prevazute in cazul managerului unei societati comerciale la care Statul este actionar, in lipsa unui proiect managerial inregistrat si prezentat public, in lipsa unui program minimal, asa cum dispun reglementarile in vigoare.
Potrivit Legii nr. 31/1990, numirea administratorilor se face de catre adunarea generala a actionarilor.
Statul este actionar la societatea comerciala pe actiuni SFT-CFR SA. Potrivit art.115 din Constitutie, hotararile de Guvern se dau in aplicarea legilor. HG 1223/2003 adaugă la lege, înfrângând dispozitiile acesteia privind numirea administratorilor.
Nici M. si nici ministrul nu au calitatea de actionar al SFT CFR si nu exercită administrarea societatii. Singura prerogativa a Ministerului T. este de a numi membrii adunarii generale a actionarilor - A.. Numirea Consiliului de Administratie – CA, din care si presedintele director general face parte, este prerogativa legala a A..
Art.13 alin.2 si alin.3 din HG 1227/2003 - act normativ cu forta juridica inferioara legii - nu pot adauga la Legea societatilor comerciale nr.31/1990 si nu pot inlatura de la aplicare prevederile acesteia - excesul de putere al emitentului si nelegalitatea hotărârii de Guvern fiind evidente.
Debitoarea SFT-CFR nu analizeaza nici forma nici continutul actelor din perspectiva prevederilor Legii nr. 31/1990 privitoare la societatile comerciale pe actiuni și invocă HG 76/2009 privind organizarea MTI, deși nu capacitatea ministrului de a emite ordine si instructiuni (in domeniul sau de activitate) este contestată, ci este contestată prerogativa ministrului de a numi un director la o societate comercială la care Statul, iar nu M. este actionar.
Avand in vedere nelegalitatea HG 1227/2003, care adaugă/contrazice/ modifică Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale, cat si faptul ca Ordinul MTI nr. 776/2010 este dat in lipsa unor atributii conferite de lege si doar cu invocarea HG 1227/2003, care este nelegală, urmează să se constate și nelegalitatea Ordinului anterior menționat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a II-a C. (fostă Secție a IX-a) la data de 18 iunie 2013, sub nr._ .
C. procesual subiectiv al excepției de nelegalitate a fost întregit prin citarea în calitate de pârâți a emitenților celor două acte administrative care fac obiectul excepției de nelegalitate, respectiv G. R. și M. T..
Prin întâmpinarea formulată la data de 10.01.2014 de către pârâtul G. R. a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea excepției de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010.
Pe fondul excepției de nelegalitate, pârâtul solicită respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată, arătând că:
a. Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile ar. 4 alin.(1) din Legea nr.554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art.l alin. ( 5), art.15 alin.(2), art.16 alin.(1), art.20 alin.(2), art.21, art.23 și art. 44 din Constituție, republicată, judecătorului național îi revine însă rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare, în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 contravin dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis, în aplicarea art.20 alin.(2) și art.148 alin.(2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, înlăturarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
În speță, actul administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate și anume, H.G. nr.1227/2003 este un act administrativ unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
D. urmare, având în vedere considerentele anterior reținute se impune respingerea excepției de nelegalitate formulate în cauză, ca urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1 ) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
b. În altă ordine de idei, Hotărârea Guvernului nr.1227/2003 privind înființarea Societății Feroviare de Turism "S.F.T. - C.F.R." S.A. prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." S.A. este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul prevederilor art.107 din Constituția R. (textul nerevizuit, în vigoare la acea dată) și al art. 48 alin.(6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.12/1998 privind transportul pe căile ferate romane și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Romane, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 89/1999, cu modificările și completările ulterioare, iar aspectele invocate de reclamantă nu se referă la încălcarea acestor prevederi.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr.555/2001, în vigoare la data respectivă, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către M. Justiției, care, potrivit art.8 alin.6 din Regulamentul menționat, vizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Proiectul acestui actului administrativ contestat a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, prin avizul nr.1448/13.10.2003.
Potrivit art.48 alin.( 6) din OUG nr.12/1998 (forma în vigoare la data adoptării actului contestat, actual art.52 alin.6), text de lege care constituie temeiul legal al H.G. nr.1227/2003, "În perioada în care statul este acționar unic la compania națională, societățile naționale și societățile comerciale înființate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, acestea pot fi reorganizate prin hotărâre a Guvernului, în noi companii naționale, societăți naționale, societăți comerciale, după caz, capitalul social inițial fiind subscris și integral vărsat de statul român ale cărui interese sunt reprezentate de M. T. și Infrastructurii".
Prin urmare, G. R. deținea, la data emiterii, competența legală de a reorganiza compania națională, societățile naționale și societățile comerciale înființate potrivit prevederilor OUG nr.12/1998, printre acestea aflându-se și S. de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A. prin divizarea căreia a fost înființată S. F. de Turism "S.F.T. - C.F.R." - S.A.
Totodată, deși titulara excepției de nelegalitate susține generic o încălcare a prevederilor Legii nr.31/1990, fără a preciza exact la care anume dispoziții face referire, în mod eronat se raportează la dispoziții legale ce constituie dreptul comun în materie, ignorând prevederile speciale ale OUG nr.12/1998.
Or, întotdeauna concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Dispozițiile H.G. nr.1227/2003 se înscriu în finalitatea urmărită de legiuitor prin art.57 alin.(2), art.58 alin.(l) teză finală și alin.(2) din OUG nr.12/1998, modificată și completată, care reglementează, la nivel primar, competențele ministrului transporturilor și infrastructurii.
Așadar, raportat la dispozițiile art. 4 din Legea nr.554/2004, se impune a fi respinsă excepția de nelegalitate a HG nr.1227/2003, întrucât actul administrativ contestat în această procedură nu reglementează la nivel primar, atribuții și competențe speciale pentru ministrul transporturilor și infrastructurii de a numi în funcție pe președintele consiliului de administrație, care este și directorul general al societății înființate prin divizarea Societății de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A., acestea fiind specifice situațiilor în care statul este acționar unic la compania națională, societățile naționale și societățile comerciale înființate potrivit prevederilor OUG nr.12/1998 și prevăzut de această lege specială.
SFT-CFR SA și M. T. nu au formulat întâmpinări față de excepția de nelegalitate.
Prin sentința civilă nr.155/13 ianuarie 2014, Tribunalul București Secția a II-a C. a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea excepției de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010 și a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal .
Excepția de nelegalitate fost înregistrată pe rolul C.-SCAF la data de 14.07.2014.
În fața Curții, contestatoarea SFT-CFR SA a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportându-se la deciziile ÎCCJ nr. 7313/19.11.2013 și nr. 6064/10.09.2013 (filele 38 și urm.).
Curtea, analizând mai întâi excepția autorității de lucru judecat invocată de SFR-CFR SA, o constată nefondată, întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități: de obiect, de părți și de cauză juridică, între cauza dedusă judecății și cauzele soluționate prin deciziile menționate. Astfel, prin deciziile ÎCCJ nr. 7313/19.11.2013 și nr. 6064/10.09.2013 s-au soluționat excepții de nelegalitate care au privit aceleași două acte administrative, respectiv HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010, excepții care însă au fost invocate de alte persoane decât intimata M. M.. Neexistând identitate de părți, este exclus să opereze finele de neprimire a cererii (excepției de nelegalitate), întemeiat pe efectele lucrului judecat.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge excepția autorității de lucru judecat.
Cât privește excepția de nelegalitate a HG nr. 1227/2003 și a OMTI nr. 776/1.10.2010, inclusiv din perspectiva admisibilității excepției în măsura în care se referă la HG nr. 1227/2003, act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Curtea constată următoarele:
Obiectul cererii aflate spre soluționare la instanța de contencios administrativ îl reprezintă excepția de nelegalitate a dispozițiilor din Ordinul nr. 776/2010 emis de M. T. și Infrastructurii și a HG nr.1227/2003.
Prin Ordinul nr. 776/1.10.2010 emis de către ministrul T. și Infrastructurii s-a dispus numirea începând cu data de 1.10.2010 în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al S.F.T –CFR –SA a lui A. G. D..
Prin HG nr. 1227/2003 a fost înființată S. F. de Turism “ S.F.T –CFR –SA ” prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare “ S.A.A.F “ SA.
Intimata M. M., din perspectiva invocării lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului contestației la executare promovată de contestatoarea S. F. de Turism SFT-CFR SA împotriva executării silite a sentinței civile nr.7008 din 12.07.2011 a Tribunalului București, Secția a VIII-a de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a solicitat controlul de legalitate al H.G. nr.1227/2003 și al OMTI nr.776/01.10.2010.
Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 26 mai 2008, întrunit în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți, republicat, urmare a obligației de verificare a practicii secției, a stabilit că judecătorul național are obligația să înlăture prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, privind posibilitatea ca legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis înainte de . Legii nr. 554/2004 să fie cercetată pe cale de excepție. Astfel, s-a decis că, în baza art.20 alin.(2) și art.148 alin.(2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007 și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
În speță, H.G. nr.1227/2003 este un act administrativ unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
D. urmare, având în vedere considerentele anterior reținute care privesc practica unitară a ÎCCJ în materie, se impune respingerea excepției de nelegalitate a HG nr. 1227/2003, ca inadmisibilă, ca urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1 ) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Cât privește excepția de nelegalitate a OMTI nr. 776/2010, Curtea reține că nelegalitatea acestui act administrativ este invocată ca și consecință a nelegalității HG nr. 1227/2003, perspectivă din care, date fiind considerațiile anterioare, se impune respingerea excepției, ca nefondată.
S. F. de Turism "S.F.T. - C.F.R." - S.A. are un singur acționar, Statul Român prin M. T., Construcțiilor și Turismului, iar reprezentantul legal al Ministerului T., Construcțiilor și Turismului este ministrul T., astfel cum rezultă din prevederile art.35 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului R. și a ministerelor și din prevederile art.5 alin.3 din H.G. nr.76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Infrastructurii. Acest aspect reiese din chiar dispozițiile art. 13 alin. 2 și alin. 3 din H.G. nr.1227/2003 potrivit căruia până la finalizarea procesului de privatizare a Societății Feroviare de Turism "S.F.T. - C.F.R." - S.A., reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului. Președintele consiliului de administrație al Societății Feroviare de Turism "S.F. T. - C.F.R." - S.A. este și directorul general al acesteia."
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 4 din H.G. nr.76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare, „în exercitarea atribuțiilor sale ministrul transporturilor și infrastructurii emite ordine și instrucțiuni".
Ordinul Ministrului T. și Infrastructurii nr.776/01.10.2010 a fost emis în temeiul art. 5 alin. 4 și art. 12 alin. 4 din H.G. nr.76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 13 alin. 2 și alin. 3 din H.G. nr.1227/2003 privind înființarea Societății Feroviare de Turism „SFT-CFR" S.A. prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F." S.A. și ale art. 17 alin. 2 din Statutul Societății Feroviare de Turism „SFT-CFR" S.A., anexă la H.G. nr.1227/2003.
Potrivit art. 1 și art. 2 din H.G. nr.1227/2003, S. F. de Turism „SFT-CFR" S.A. este o societate comercială cu capital integral de stat, aflată sub autoritatea Ministerului T. și Infrastructurii, astfel cum reiese din prevederile literei f) punctul 6 din anexa nr.2 la H.G. nr.76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art.12 alin.4 din H.G. nr.76/2009 conducătorii unităților aflate în subordinea, în coordonarea și, respectiv, sub autoritatea Ministerului T. și Infrastructurii sunt numiți și mandatați să conducă unitățile și sunt eliberați din funcție prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii, dacă legislația nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 2 și alin. 3 din H.G. nr.1227/2003 până la finalizarea procesului de privatizare a Societății Feroviare de Turism "S.F.T. - C.F.R." - S.A., reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al Ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului.
În același sens sunt și dispozițiile art.17 alin. 2 din Statutul Societății Feroviare de Turism „SFT-CFR" S.A., anexă la H.G. nr.1227/2003 potrivit cărora „ conducerea executivă a S.F. T. - C.F.R. este asigurată de directorul general, care este și președinte al consiliului de administrație".
Analizând dispozițiile legale ce au reprezentat fundamentul juridic al Ordinului nr.776/01.10.2010 emis de M. T. și Infrastructurii, Curtea reține că numirea lui A. G. D. în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Societății Feroviare de Turism “ S.F.T –CFR –SA este în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge excepția de nelegalitate a actelor atacate.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatoarea S. F. de Turism S.F.T.-C.F.R. S.A., prin adm. jud. EURO INSOL SPRL.
Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor HG nr. 1227/2003 și OMTI nr. 776/01.10.2010, formulată intimata M. M., domiciliată în București, sector 6, ., ., . cu contestatoarea S. F. de Turism S.F.T.-C.F.R. S.A., prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, în insolvență, cu sediul în București, sector 1, . nr. 27 și cu pârâții G. R. sediul în București, sector 1, Piața Victoriei nr.1 și M. T., cu sediul în București, sector 1, .. 26.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red.VEC/Thenored. B.
8 exemplare/ .>
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8848/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
