Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 4058/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7130
Ședința publică de la 06 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: I. M. C.
JUDECĂTOR: S. D. G.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă L. F. împotriva sentinței civile nr. 2971/22.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 21.5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, după care:
Recurenta reclamantă, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 21.5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, de care instanța ia act, anulându-le.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cereri de chemare în judecată astfel cum a fost formulată pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs. Solicită instanței obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - SCAF sub nr._, reclamanta L. F. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de calcul nr._/17.01.2012 și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 2508 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că taxa pretinsă pentru înmatricularea autovehiculului său este contrară normelor comunitare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri privind taxa plătită și autovehiculul.
Pârâta AFPS5 prin DGRFPB a invocat prin întîmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care taxa a fost legal pretinsă. De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, la bugetul căreia a fost virată suma.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFPS5, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că AFPS5 este emitentul deciziei de stabilire a taxei pentru emisiile poluante în baza căreia s-a pretins și încasat suma de la reclamantă, deci nu este doar un simplu încasator pentru AFM. Reclamanta este nemulțumită de suma pretinsă de AFPS5 cu acest titlu, a contestat această sumă, iar ca efect al nesoluționării favorabile a cererii sale de restituire a sumei a introdus acțiunea de față.
Tribunalul a respins și excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de calcul, considerând că acest act poate fi contestat de persoana care se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, în temeiul art.1 din legea nr.554/2004, chiar dacă nu are caracterul unui act administrativ-fiscal tipic.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că cererea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2508 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante pretinse reclamantei pentru înmatricularea un autovehiculul în România, taxă calculată prin decizia nr._/19.01.2012 a pârâteiAFPS5 – fila 7.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta că după data de 31.01.2012, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . legii nr.9/2012, pentru perioada în care dispozițiile art.4 alin.2 au fost suspendate, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe perioada 31.01._13, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Legea nr.9/2012, varianta în vigoare în intervalul 31.01._13, este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne în vigoare între 31.01.2012 și 01.01.2013 ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturimele second-hand autohtone.
Însă autoturismul reclamantei nu se încadrează în această ipoteză și nu se poate susține că a existat un tratament discriminatoriu, pentru simplu motiv că reclamantei i s-a calculat taxa la data de 17.01.2012 și a plătit-o la 19.01.2012, date la care nu opera suspendarea art.4 alin.2. La acel moment, aceeași taxă ar fi fost stabilită și în cazul în care același vehicul rulat ar fi fost cumpărat din România, ceea ce înseamnă că nu se produce un efect de descurajare a cumpărării unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața altor state membre.
Prin urmare, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea, neexistând temei pentru anularea deciziei de calcul și restituirea taxei. Tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție, în conformitate cu disp. art.60 C.pr.civ., având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L. F., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cereri de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs a învederat că în opinia sa soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală având în vedere că această taxă a fost aplicată în mod discriminatoriu autovehiculelor înmatriculate pentru prima oară sau second — hand provenite din alte țări ale membre ale comunității europene, ori prin această măsură s-au încălcat prevederile legale comunitare care interzic aplicarea altor taxe decât cele care se aplică produselor naționale.
Mai mult decât atât taxa de poluare aplicată este în mod incontestabil o măsură fiscală stabilită să descurajeze punerea în circulație a unor astfel de autovehicule provenite din statele membre deși au aceeași vechime și aceeași uzură astfel că este o măsură discriminatorie.
Astfel, conferind o forța juridică superioară disp. codului fiscal prin obligarea subsemnatei la plata taxei de poluare s-au încălcat prevederile art.l 10 TFUE așa că instanța are obligația de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, motiv pentru care se impunea admiterea cererii și obligarea pârâtelor la restituirea taxei.
Față de cele învederate solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Solicit cheltuieli de judecată.
În drept și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimata chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 1 din C. curtea reține că recursul este fondat,urmând a fi admis ca atare cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și a obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 2508 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală în materie fiscală de la data achitării și până la data restituirii efective.
Curtea reține că în cauză este fondat motivul de recurs prevăzut de art 304 punctul 9 din C., respectiv hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor cuprinse în Legea 9/2012.
Cu privire la acest aspect, Curtea va constata că cererea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2508 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante pretinse reclamantei pentru înmatricularea un autovehiculul în România, taxă calculată prin decizia nr._/19.01.2012 a pârâteiAFPS5 – fila 7.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003.
Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 4 alin 1 din Legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Mai mult decât atât, în cauză sunt incidente prevederile art 2 din OUG Nr. 1 din 30 ianuarie 2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege potrivit cărora:
(1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță.
(3) Sumele se restituie în termenul de prescripție prevăzut de art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român curtea reține că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatului reclamant la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Astfel cum rezultă din jurisprudența CEJ pronunțată în cauzele Siemmenthal și cauza C./Enel instanța europeană a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea reține că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Curtea constată că în speță sunt aplicabile considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE și va reține că taxa a fost determinată printr-un act administrativ emis cu încălcarea normelor comunitare, iar refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare.
Curtea va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 2508 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală în materie fiscală de la data achitării și până la data restituirii efective, reclamanta având dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit (lucrum cessans si damnum emergens).
În același sens a hotărât recent Curtea Europeană de Justiție în cauza C‑565/11 (hotărârea din 18.04.2013), arătând că, în cazul dobânzilor cuvenite, “această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia”.
Prin urmare, la chestiunea preliminară cu care a fost sesizată într-o cauză identică de un tribunal din România, Curtea a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Cât privește posibilitatea conferită de art. 12 din Legea nr. 9/2012 plătitorilor taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008 de a solicita restituirea unei părți din taxă, noua reglementare nu împiedică analiza legalității perceperii taxei de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform considerentelor precedente, analiză în baza căreia s-a dispus restituirea taxei.
Pe de altă parte, în cauza C. și C., CJUE a reținut că Legea nr. 9/2012, așa cum a fost amendată prin OUG nr. 1/2012, este, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care are efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Rezultă, astfel, o concluzie general valabilă, în sensul că OUG nr. 50/2008, prin modul în care a fost concepută impunerea taxei de poluare, contravine prevederilor art. 110TFUE.
Pentru aceste motive curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în judecată, va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2508 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală în materie fiscală de la data achitării și până la data restituirii efective și va menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă L. F. împotriva sentinței civile nr. 2971/22.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată:
Admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2508 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală în materie fiscală de la data achitării și până la data restituirii efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. I. M. S. D.
C. G.
GREFIER,
F. V. M.
Red OS
Jud fond C. I.
Tribunalul București - SCAF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 705/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 521/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
