Pretentii. Decizia nr. 4310/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4310/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1624/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4310
Ședința publică de la data de 29.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. C. V.
JUDECĂTOR – D. G. S.
JUDECĂTOR – I. R.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 822/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în temeiul art. 242alin. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului Teleorman – SCMASCAF la data de 27.03.2013 sub numărul_, reclamantul C. G. a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată la restituirea sumei de 2231 lei, achitata cu chitanța . nr._/31.10.2008, cu titlul de taxa de poluare, actualizata cu dobânda fiscală începând cu data introducerii acțiunii pana la plata efectiva a acesteia.
Prin sentința civilă nr.822/14.05.2013, Tribunalul Teleorman SCMASCAF a admis acțiunea, a dispus restituirea către reclamant a sumei de 2231 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin chitanța . nr._/31.10.2008 cu dobânzile calculate potrivit codului de procedură fiscală și a obligat pârâta să plătească reclamantului 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a mun. A., întemeiat de art.304 pct.9 C..
În motivare s-a arătat că:
1. Sentința criticata este pronunțata după data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011, considerând că din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani.
2. Atât acțiunea formulata de reclamant, cât și sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008,soluția pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C- 402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
3. Practica instanței de fond este aproape unitara si in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei si restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totală de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătoreasca sa aibă efecte peste prevederile legale în materie.
In loc sa lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, deși din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat si nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Arată că taxa în cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Intimatul-reclamant C. G. nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 822/14.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
D. C. V. D. G. S. I. R.
Grefier
M. H.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1178/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1661/2014.... → |
|---|
