Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 9475/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9475/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 2167/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. A. ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9475
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursurile declarate de recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și recurentul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr.859 din 10.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. BUCUREȘTI, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ORAȘUL POPEȘTI LEORDENI O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3 PRIN PRIMAR, U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 4 PRIN PRIMAR, având ca obiect „litigiu privind domeniul public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul pârât U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3, prin consilier juridic D. Z., cu delegație aflată la fila 29 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes în promovarea recursului de către recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, ținând seama de faptul că, prin recurs, nu s-a contestat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent. Acordă cuvântul asupra excepției invocată din oficiu.
Intimatul pârât U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3 PRIN PRIMAR, prin consilier juridic, învederează că lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției.
Curtea unește cu fondul cererii de recurs excepția invocată din oficiu și, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile formulate.
Intimatul pârât U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3 PRIN PRIMAR, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului formulat de P. Județului Ilfov și, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu Primăria Sector 3, ca lipsită de obiect, având în vedere că acțiunea a avut ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre orașul Popești Leordeni și Sectorul 4.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.895/10.03.2014 a Tribunalului Ilfov a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV, în contradictoriu cu pârâții P. M. BUCUREȘTI, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ORAȘUL POPEȘTI - LEORDENI și pârâtele U. A. TERITORIALĂ SECTOR 3 PRIN PRIMAR și U. A. TERITORIALĂ SECTOR 4 PRIN PRIMAR, a fost omologat raportul de expertiza efectuat de expert tehnic M. G. L. și a fost stabilită linia de hotar între Municipiul Bucuresti - Sector 4 si UAT Popesti-Leordeni pe linia rosie, conform Anexei 3 la raportul de expertiza (fila 277 din dosar).
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulata in contradictoriu cu paratul UAT Sector 3, prin Primar, având ce obiect stabilirea liniei de hotar între Orașul Popești Leordeni, județul Ilfov și Municipiul București.
Totodată, în privința pârâtului OCPI ILFOV a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a fost respinsă acțiunea împotriva pârâtului, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost obligat reclamantul la plata catre paratul UAT Sector 3 prin Primar la plata sumei de 2500 lei, cheltuieli de judecata (onorariu expert).
Pronunțând această hotărâre, Tribunalul a reținut, în esență, că în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor OCPI Ilfov si Bucuresti, acești pârâți nu sunt parte a raportului juridic de drept material dedus judecatii, actiunea in granituire putand fi indreptata impotriva proprietarului fondului limitrof sau cat si a titularului unui alt drept real.
Având în vedere că cele doua parate nu dețin un drept de proprietate sau un alt drept real asupra terenurilor în cauză, fiind autorități publice ce coordonează și controlează executarea lucrărilor de cadastru și asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivel local, acestea nu pot sta în dosar în calitate de pârâți.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că Prefectului Județului Ilfov si paratele au demarat operațiunile necesare realizării cadastrului general conform Ordinului nr. 534/2001 si Legii nr. 7/1996 si au întocmit planuri de delimitare teritoriala, fiind încheiat procesul verbal de delimitare a hotarelor intre orasul Popesti-Leordeni, judetul Ilfov si Sectoarelor 3 si 4 nr._/13.09.2012, cu care reprezentantii Sectorului 4 Bucuresti nu au fost de acord.
S-a constatat că limita administrativa dintre subdiviziunea administrativ-teritoriale Sector 3 Bucuresti si orasul Popesti-Leordeni este necontestata, partile semnând procesul verbal de recunoastere si identificare a limitei administrativ-teritoriale nr._/19.05.2011, semnat fara obiectiuni de membrii comisiei de delimitare.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că acțiunea formulata în contradictoriu cu aceasta parte este neîntemeiată, trebuind respinsă în consecință.
In ceea ce priveste actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Sectorul 4 Bucuresti, Tribunalul a reținut în considerarea și a concluziilor din raportul de expertiză, că s-a avut in vedere limita administrativ-teritoriala stabilita prin Decretul nr. 284/1979.
In consecinta, in cuprinsul raportului de expertiza a fost delimitata in Anexa nr. 3 linia de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale astfel cum a fost determinata in condițiile Decretului nr. 284/1979, linie de hotar ce nu corespunde cu linia de hotar înscrisa la OCPI Ilfov (Anexa 4).
C. legal al organizării administrativ-teritoriale din România îl reprezintă Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, cu modificările ulterioare. Anexa legii menționate enumera localitățile care aparțin fiecărui județ, fiind astfel delimitate administrativ teritoriile județelor. Ceea ce este important este că limitele teritoriale ale județelor coincid cu hotarele administrative ale localităților din județul respectiv și din județele învecinate.
Art.73 alin.3 lit."o" din Constituția României statuează ca organizarea administrației locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala, se reglementează prin lege organica.
F. de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 care stabilesc ca numai prin lege se determina delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioara, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, instanțele de judecata nu au nici competenta de a schimba conținutul legii sau a altor acte normative care reglementează aceasta problema si nici nu au calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ. Aceasta întrucât organizarea administrativ-teritoriala si delimitarea administrativa a localităților sunt atribute care aparțin in exclusivitate puterii legislative si executive.
Interpretând dispozițiile legale menționate, Tribunalul a concluzionat că delimitarea unităților administrativ-teritoriale, care implica stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora ființează si isi exercita competentele autoritățile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organica o poate reglementa.
In măsura in care exista o delimitare teritoriala legala nesocotita de unitatile administrativ teritoriale vecine, prin operațiunea de „stabilire a hotarelor unitatilor administrativ teritoriale „ neurmărindu-se modificarea limitelor teritoriale ci doar corecta verificare a acestora in condițiile recunoscute ale existentei unui act normativ care sa stabilească in prealabil care sunt suprafețele deținute, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 nu sunt aplicabile, fiind admisibila cenzura instanțelor judecătorești.
Neînțelegerile dintre cele doua parți au apărut o data cu operațiunile demarate in vederea realizării cadastrului general conform Ordinului nr. 534/2001.
In consecinta, pronunțând o hotărâre asupra delimitării teritoriale a hotarului dintre cele doua localitati în sensul că această delimitare este cea prevăzută de Decretul nr. 284/1979, in absenta unui alt act normativ in temeiul căruia sa se fi modificat aceasta delimitare, tribunalul nu depaseste atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind admisibila.
F. de aceste aspecte, Tribunalul a admis în parte acțiunea, a omologat raportul de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic M. G. L., conform Anexei 3 si a stabilit linia de hotar intre orasul Popesti-Leordeni si Sectorul 4 Bucuresti, astfel cum a fost determinat potrivit Decretului Lege nr. 284/1979, pe linia rosie, conform Anexei 3 la raportul de expertiza.
F. de solutia pronuntata asupra actiunii formulata in contradictoriu cu Sectorul 3 Bucuresti si fata de dispozitiile art. 274 cod procedura civila, a obligat reclamantul la plata sumei de 2500 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr. 895/10.03.2014 a Tribunalului Ilfov au formulat recurs atât reclamantul P. Județului Ilfov, cât și pârâta OCPI Ilfov.
1/ În recursul reclamantului P. JUDEȚULUI ILFOV, acesta arată că înțelege să critice hotărârea exclusiv pe aspectul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate în contradictoriu cu UAT sector 3 și al obligării sale la plata către acest pârât a cheltuielilor de judecată.
Arată recurentul-reclamant că o acțiune este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință, atunci când din materialul probator nu rezultă fapte și acte, că persoana împotriva căreia a fost promovată acțiunea are suficiente elemente pentru a fi admisă.
Cele afirmate sunt susținute chiar de considerentele reținute de instanța de fond care precizează, în Sentința Civilă nr. 895/10.03.2014 „ că limita administrativă dintre subdiviziunea administrativ-teritorială sector 3 și orașul Popești-Leordeni este necontestată, părțile semnând procesul-verbal de recunoaștere și identificare a limitei administrativ-teritoriale nr._/19.05.2011."
Arată recurentul că instanța ar fi trebuit să ia act de procesul-verbal menționat și să respingă acțiunea în contradictoriu cu UAT Sector 3, ca fiind lipsită de obiect și nicidecum să o respingă ca neîntemeiată.
În privința cheltuielilor de judecată,, arată recurentul că prin raportare la prevederile art. 274 C., în speță nu a existat nicio culpă a reclamantului față de pârât, astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor este nejustificată.
P. a avut doar calitatea de inițiator al acțiunii în temeiul Legii nr. 133/2012, astfel că nu trebuia obligat să suporte aceste obligații.
2/ În recursul pârâtului OCPI Ilfov se solicită modificarea în parte a deciziei recurate ca urmare a avizării raportului de expertiză și în subsidiar în sensul stabilirii limitei de hotar ca fiind cea folosită de O.C.P.I. Ilfov ca limită de lucru.
Arată recurentul-pârât că soluția pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă este dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., rap. la art. 304/1 C..
În acest sens, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre stabilind linia de hotar între Orașul Popești Leordeni, Județul Ilfov, U. administrativ teritorială Sector 3, Municipiul București și U. administrativ teritorială Sector 4, Municipiul București prin omologarea raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic M. G. L., conform Anexei 3 în care delimitarea este efectuată cu linie roșie, variantă asupra căreia de-a lungul judecării cauzei O.C.P.I. Ilfov nu și-a putut exprima punctul de vedere deoarece raportul de expertiză de care se face vorbire nu i-a fost comunicat.
Arată că O. teritorial de cadastru are atribuția de a verifica dacă înscrisurile prezentate, ce stau la baza înscrierii, întrunesc condițiile prevăzute de lege și tocmai pentru că efectuează operațiuni de cadastru și publicitate imobiliară trebuie aduse toate datele necesare înscrierii imobilului în cartea funciară în formula simplă stabilită de legiuitor.
Pe calea specială a „delimitării unităților administrativ-teritoriale" stipulată de Legea nr. 7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate în condiții de contradictorialitate, ci numai stabilirea hotarului dintre Orașul Popești Leordeni, Județul Ilfov, U. administrativ teritorială Sector 3, Municipiul București și U. administrativ teritorială Sector 4, Municipiul București.
Arată recurentul că activitățile oficiului teritorial sunt concepute ca un sistem, astfel încât verificarea documentației de delimitare cadastrală, în baza căreia se stabilesc hotarele administrativ-teritoriale, are în vedere și realizarea celeilalte componente a activității oficiului, cea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate.
În condițiile în care raportul de expertiză tehnică, avut în vedere la pronunțaea hotărârii, nu i-a fost înaintat, s-a aflat în imposibilitatea de reprezenta și exprima un punct de vedere tehnic cu privire la aceste limite.
Arată recurentul că acest fapt a fost adus la cunoștința instanței de fond prin cererea de amânare formulată pentru termenul de judecată din data de 17.02.2014, care a fost respinsă.
Deși din citația pentru termenul acordat rezultă că termenul a fost comunicat, raportul de expertiză nu a mai fost pus la dispoziția recurentului-pârât.
Arată recurentul că deși instanța de fond avea obligația de a-i solicita părerea s-a pronunțat fără a mai ține cont de argumentele aduse, ori de prevederile Ordinului comun nr. 1.882/1.044.364/2011 al Ministerului Justiției și al Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară.
În acest mod au fost încălcate prevederile art. 129 alin 5 C., privind obligația judecătorului de a proceda la aflarea adevărului.
În consecință, completul de judecată a emis dispoziții ce nu sunt conforme cu procedurile stabilite prin legile și normele ce guvernează activitatea O.C.P.I. Ilfov.
Deși s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în cauză, aspectele legate de hotarul dintre Orașul Popești Leordeni, Județul Ilfov, U. administrativ teritorială Sector 3, Municipiul București și U. administrativ teritorială Sector 4, Municipiul București nu sunt lămurite, din moment ce nu se poate verifica dacă varianta propusă din punct de vedere tehnic este în concordanță cu evidențele instituției.
Arată recurentul că raportul de expertiză topo-cadastral întocmit de expertul M. G. L. nu a fost avizat tehnic de O.C.P.I. Ilfov în conformitate cu Ordinul comun nr. 1.882/1.044.364/2011 al Ministerului Justiției și al Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, intrat în vigoare la 10 ianuarie 2012 referitor la Regulamentul privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie și presupune depunerea expertizelor tehnice la sediul instituției.
Avizul tehnic dat de oficiul teritorial de cadastru pentru expertizele judiciare efectuate de către experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie (art. 1 alin. (1) si art. 2 alin. (1) din Ordinul comun nr. 1.882/1.044.364/2011 al Ministerului Justiției și al Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară) se referă exclusiv la corectitudinea datelor topografice și constă în recepția tehnică a planului de amplasament și delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei, respectiv: ~ localizarea amplasamentului imobilului în baza de date grafică, cu verificarea corectitudinii încadrării limitelor acestuia; ~ verificarea modului de calcul al suprafețelor; - corespondența între atributele descriptive și elementele grafice. Scopul acestei proceduri de avizare îl constituie necesitatea asigurării unei concordanțe între informațiile prezentate de raportul de expertiză efectuat și evidențele oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.
Arată recurentul că în raport cu motivele arătate, se află în imposibilitatea de a-și expune opinia și a preciza dacă dispoziția dată prin hotărâre se poate realiza de către recurentul-pârât.
În ceea ce privește calitatea recurentului în promovarea recursului, arată că potrivit Sentinței Civile nr. 895/10.03.2014, pentru O.C.P.I. Ilfov s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu.
Calitatea procesuală este titlul legal ce îndreptățește o persoană să fie parte în proces și conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere.
Exercitarea căii de atac produce două efecte: unul de ordin procedural - investirea legală a instanței cu soluționarea litigiului și totodată obligarea acesteia să-l soluționeze, precum și unul de ordin substanțial - iminența tranșării litigiului prin hotărârea instanței.
O.C.P.I. Ilfov este instituție publică a administrației publice, unică autoritate în domeniile cadastru, publicitate imobiliară, geodezie și cartografie.
O. de C. și Publicitate Imobiliară nu intervine prin operațiunile de înscriere în cartea funciară în drepturile evidențiate în cuprinsul acestora, în vederea realizării unor drepturi proprii, opozabile celor înscriși în cuprinsul cărții funciare, ci în exercițiul unor atribuții ce îi sunt conferite prin lege specială.
Prin urmare, acțiunea a fost respinsă în raport cu instituția, ca fiind lipsită de calitate procesuală pasivă, într-o astfel de procedură.
Recurentul - pârât se află în legitimă calitate procesuală activă în prezentul recurs și în considerarea dispozițiilor art. 336 alin. (3) din Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căruia recursul împotriva hotărârii pronunțate într-o procedură necontencioasă poate fi făcut de orice persoană interesată.
Arată recurentul că în temeiul art. 41 alin . (1) din Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căruia are calitatea de parte orice persoană care a participat la proces fără a se impune condiția existenței unui raport de drept substanțial.
Recursul este o cale de atac la îndemâna părților, pentru verificarea stabilirii stării de fapt și aplicării legii de către instanța anterioară.
Rațiunea acestei dispoziții legale în privința celor care sunt îndrituiți a face recurs, rezidă din împrejurarea că o hotărâre judecătorească are efecte numai în privința persoanelor care au luat parte la judecată.
O. de C. și Publicitate Imobiliară are un interes judiciar justificat, motiv pentru care a fost citat de la începutul judecării prezentei cauze, la termenele de judecată, fiind îndreptățit la promovarea recursului pentru că dreptul de a exercita calea de atac se raportează la hotărârea judecătorească atacată, nu reprezintă o solicitare nouă în raport cu cele formulate la instanța de recurs.
Interesul în promovarea recursului este dat de obligația pe care o are de a respecta actele normative în baza cărora se pune în aplicare dispozitivul deciziei.
Arată recurentul că hotărârea judecătorească, care reprezintă un act autentic, nu poate fi cenzurată și nepusă în executare de O. de C. și Publicitate Imobiliară.
Nici decizia pronunțată, nici încheierea de ședință nu pot fi puse în executare sub aspectul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției, deoarece îndeplinirea acestei obligații nu ar respecta prevederile legale în vigoare.
Punerea în executare deciziei și a încheierii de ședință contravine normelor de reglementare legală în vigoare și este imposibilă.
Recurentul arată că hotărârea recurată nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic, răsfrângându-se în mod direct și asupra terților.
Hotărârea judecătorească reprezintă un act autentic ce nu poate fi cenzurat și nepus în executare de O. de C. și Publicitate Imobiliara Ilfov ori de alte instituții, astfel că se impune verificarea măsurilor dispuse prin încheierea pronunțată.
Pârât nu există, dat fiind ca O. e lipsit de calitate procesuală pasivă, în schimb, el este titular al obligației de a face, în cazul în care sentința pronunțată admite plângerea petentului.
Operațiunile de carte funciară ce se impun a fi efectuate după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, reprezintă o obligație ce revine instituției noastre prin birourile de carte funciară, obligație prevăzută de Legea 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare în care se indică în ce formă trebuie depusă pentru a fi aptă de întabulare o hotărâre judecătorească (să poarte mențiunea) și când o cerere este admisibilă, nefiind necesară chemarea în judecată a instituției.
Efectele acestei hotărâri sunt de natură să încalce în mod vădit legea.
Analizând cele două recursuri promovate în cauză, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 și art. 304 C., Curtea reține următoarele:
1/ Recursul promovat de recurentul-reclamant P. Județului Ilfov:
Curtea va reține că acest recurs vizează exclusiv soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii îndreptată împotriva pârâtei UAT Sector 3, considerând că se impunea soluția de respingerii pentru lipsa obiectului, precum și soluția de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește prima critică, referitoare la modul în care a fost respinsă acțiunea față de pârâta UAT Sector 3, Curtea va constata că instanța de fond a avut în vedere faptul că în raport de acest pârât nu există contestări cu privire la limitele teritoriale, ele fiind însușite întocmai cum au fost propuse de către acest pârât.
Această situație de fapt nu a fost contestată de recurentul-reclamant, care însă apreciază că acțiunea față de pârâtul UAT Sector 3 trebuia respinsă ca lipsită de obiect.
Curtea va înlătura aceste argumente ale recurentului, constatând că obiectul cererii, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, îl reprezintă în cauză stabilirea limitelor hotarelor unităților administrativ teritoriale, respectiv analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de acest text de lege.iar prin cererea precizatoare de la fila 9 (dosar fond) recurentul-reclamant a solicitat, potrivit principiului disponibilității, introducerea în cauză în calitate de pârât a M. București Sector 3, ceea ce în opinia reclamantului presupunea că, la rândul său, în privința acestui pârât există contestări/ obiecțiuni referitoare la limitele de hotar.
O eventuală lipsă a obiectului cererii ar fi reprezentat, în cauză, o delimitare anterioară introducerii acțiunii a limitelor de hotar și lipsa oricăror neînțelegeri cu privire la limitele hotarelor administrativ teritoriale, ceea ce ar fi condus însă tot la respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condițiilor art.II din legea nr. 133/2012.
Pe de altă parte, rămânerea fără obiect a acțiunii ar fi reprezentat ca, în timpul judecății, limitele să fi fost deja stabilite de comun acord, procesele verbale să fi fost semnate de toate părțile implicate, fără obiecțiuni, astfel că cererea ar fi fost respinsă ca rămasă fără obiect.
În speță însă, nu este vorba despre o rămânere fără obiect a cererii și nici despre o lipsă a obiectului acesteia, reclamantul urmărind până la finalul litigiului stabilirea, de către instanță, a limitelor de hotar dintre unitățile administrativ teritoriale, ca efect al neînțelegerilor apărute între pârâți.
Ceea ce a sancționat instanța de fond, în mod corect, în cererea îndreptată împotriva pârâtului UAT sector 3 a fost faptul că acesta a fost chemat în judecată, în calitate de pârât, deși nu a contestat limitele sale de hotar, stabilite prin procesul verbal nr._/13.09.2012.
Ori, în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că pârâtul nu poate cădea în pretenții față de nicio altă parte din proces, acțiunea formulată, în ceea ce-l privește, fiind corect respinsă ca neîntemeiată. Concret, instanța de fond, constatând că nu există contestări cu privire la limitele teritoriale ale Sectorului 3 București, a reținut implicit că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. II din Legea nr. 133/2012 în ceea ce-l privește pe pârâtul Sector 3, pentru ca această unitate administrativ-teritorială să stea în judecată.
Se constată așadar, că soluția legală și temeinică era aceea de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii îndreptată împotriva pârâtului Sectorul 3 București, reclamantul nefăcând dovada existenței unor contestări ale acestuia cu privire la limitele de hotar stabilite prin procesul verbal nr._/19.05.2011.
În ceea ce privește critica adusă soluției de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va constata că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C., reținând că reclamantul, prin introducerea în cauză în mod nejustificat a pârâtului Sectorul 3 București, s-a aflat în culpă procesuală pentru aceea că a cauzat acestuia cheltuieli care nu ar fi fost suportate dacă nu ar fi avut această calitate.
Ori, prin acțiunea reclamantului, pârâtul a participat la plata onorariului de expert și, în raport de prevederile art. 274 C. acesta este îndreptățit la despăgubiri ca urmare a faptului că nu a căzut în pretenții față de reclamant.
Pentru toate aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 C. va constata că recursul promovat de recurentul-reclamant este nefondat și se impune a fi respins în consecință.
2/ Recursul promovat de recurentul-pârât O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov
Curtea va reține că acesta, prin cererea de recurs, aduce critici sentinței pronunțate prin raportare la aceea că instanța de fond nu i-a comunicat exemplar de pe raportul de expertiză, care nu a putut fi studiat, astfel că în cauză s-a pronunțat o sentință nelegală.
Din dispozitivul sentinței recurate însă, se constată că recurentul-pârât OCPI Ilfov nu a fost obligat la nimic față de reclamant, nu a căzut în pretenții față de acesta ci, dimpotrivă, acțiunea reclamantului a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
În analiza interesului în promovarea cererii de recurs, Curtea va reține că recurentul trebuie să facă dovada existenței unei vătămări ca urmare a pronunțării sentinței recurate.
Ori, în justificarea vătămării, recurentul-pârât a arătat că, deși consideră că nu are calitate procesuală pasivă, trebuia totuși să-i fie comunicat raportul de expertiză întocmit în cauză, deoarece potrivit Ordinului 1882/2011 al MJ acesta trebuia să fi fost avizat în prealabil de OCPI.
Curtea va înlătura aceste argumente ale recurentului, deoarece incorecta întocmire/avizare a raportului de expertiză judiciară poate fi invocată doar de părțile din dosar cărora le profită proba.
Acțiunea în raport de recurentul pârât s-a soluționat pe excepție, iar nu ca urmare a analizei fondului litigiului, iar chestiunea privitoare la legalitatea probei privește exclusiv fondul litigiului, astfel că eventuala nelegală comunicare nu poate fi contestată de recurent.
Nici aspectele privitoare la competența recurentului în efectuarea unui control de legalitate a probei, în protejarea unui interes public, nu face dovadă cu privire la vătămarea procesuală concretă suferită de recurentul-pârât prin necomunicarea unei probe din dosar.
În aceste condiții, în raport de prevederile art.- 316 C. și art. 294+206 C., Curtea va reține că atâta timp cât în prezentul litigiu recurentul nu a căzut în pretenții față de vreuna dintre părți, cu ocazia soluționării cererii de către instanța de fond, acesta nu a suferit nicio vătămare care să justifice existența unui interes în promovarea căii de atac a recursului.
De asemenea, în ceea ce privește nerespectarea de către instanța de fond a prevederilor art. 129 C., Curtea va constata că nici acest motiv nu poate fi invocat prin cererea de recurs, câtă vreme aflarea adevărului privește dezlegarea fondului litigiului, iar în privința recurentului cauza a fost soluționată prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C., art. 304 pct. 9 și art. 304/1 C., rap. la art. 20 din legea nr._, urmează a constata că recurentul nu justifică un interes în promovarea căii de atac și va respinge recursul promovat de OCPI Ilfov, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a recurentului-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV.
Respinge recursul introdus de O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr. 859/10.03.2014 a Tribunalului Ilfov, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. BUCUREȘTI și intimații pârâți MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ORAȘUL POPEȘTI LEORDENI, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3 PRIN PRIMAR, U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 4 PRIN PRIMAR, ca lipsit de interes.
Respinge recursul recurentului reclamant PREFECTULUI JUDEȚULUI ILFOV, împotriva sentinței civile nr.859 din 10.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. BUCUREȘTI, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ORAȘUL POPEȘTI LEORDENI, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 3, PRIN PRIMAR și U. A.-TERITORIALĂ SECTOR 4, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi, 18.12.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.P –2 ex/ 30.01.2015
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă – jud. L. G. A.
| ← Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3177/2014. Curtea de... → |
|---|
