Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 5349/2/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 20.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuentul - recurent H. L. I., împotriva deciziei civile nr. 4368/21.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ *, în contradictoriu cu intimații - intimați G. ROMÂNIEI – PRIMUL MINISTRU, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuentul - recurent H. L. I. personal, legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 12.11.2014, prin compartimentul Registratură, intimații-intimați A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR au depus întâmpinări, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Revizuentul-recurent, personal, solicită admiterea cererii de revizuire și respingerea ca vădit netemeinice a întâmpinărilor depuse de intimați în cauză. Astfel, în baza deciziei Curții Constituționale nr. 403 s-a constatat că art. 4 teza a doua coroborat cu art. 34 alin. 1 a devenit inadmisibilă întrucât a fost soluționată într-o decizie anterioară. În decizie se stipulează că, în aceste condiții, cererea, potrivit art. 322 pct. 10, respectiv art. 509 pct. 11 C. se supune revizuirii. În fața acestor decizii nu se mai pot aplica deciziile date de ANRP, care, deși are 4 hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pentru 4 clădiri, de 6 ani de zile nu le-a pus în executare. Depune un înscris cu privire la o corespondență purtată cu intimata-intimată ANRP. Solicită admiterea cererii de revizuire și în baza deciziei Curții Constituționale nr. 403 și a celorlalte menționate și detaliate în cererea de revizuire să se procedeze la modificarea deciziei civile atacate în sensul aplicării legii anterioare pentru că altfel s-ar încălca principiul neretroactivității și a puterii de lucru judecat, precum și a separației puterilor în stat. Învederează că prin decizia atacată nu s-au soluționat corect solicitările acestuia cu privire la despăgubirile pentru faptul că în mod aberant timp de 7 ani de zile nu au fost puse în aplicare hotărârile definitive și irevocabile pe care le avea, aceste despăgubiri fiind prevăzute și de Legea nr. 354. Inițial, instanța de recurs a statuat că nu se pot acorda aceste despăgubiri pentru că ele vor fi acordate prin expertiza la valoarea pieței, dar Legea nr. 165 a venit și a abrogat aceste dispoziții, iar de acum încolo toate evaluările nu se mai fac de expert, ci direct de ANRP în baza grilei notariale și respectiv, se acordă despăgubirea cea mai mică. Astfel, în acest moment, dacă se aplică grila ar primi o despăgubire diminuată cu 40%. Cu privire la faptul că solicită despăgubiri morale, învederează instanței, în susținerea acestei solicitări, tot ce a avut de suferit din cauza regimului comunist. Solicită instanței să stabilească termenele pentru evaluare, mai ales că evaluarea nu se mai face acum prin expert, ci direct în birou pe baza grilei notariale. Solicită instanței să stabilească și termenul pentru emiterea titlului de plată, iar termenul să curgă de la întocmire și să fie cât mai apropiat, având în vedere vârsta acestuia înaintată și bolile de care suferă. Învederează că eșalonarea pe 7 ani de zile este neconstituțională. Curtea Constituțională prin decizia menționată, în cazul Ordonanței nr. 10/2013 a stabilit că eșalonarea stabilită de G. României pe o perioadă de 10 ani este neconstituțională. Solicită aplicarea art. 41 care stipulează că în cel mai rău caz se acordă despăgubirea pe 5 ani de la 1 ianuarie 2014.
Curtea reține cererea de revizuire spre soluționare.
CURTEA,
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea pentru data de 27.11.2014.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 27.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8882
Ședința publică de la 27.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea în cererea de revizuire formulată de revizuentul - recurent H. L. I., împotriva deciziei civile nr. 4368/21.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ *, în contradictoriu cu intimații - intimați G. ROMÂNIEI – PRIMUL MINISTRU, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect refuz soluționare cerere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 NOIEMBRIE 2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 4368/21.10.2013, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XIII alin 2 și 4 din Legea 2/2013 și a prevederilor cuprinse în art. 4, 34 si 35 din Legea 165/2013 prin raportare la prevederile art. 15 alin.2, 16, art. 21 alin.3, art.20 din Constitutie cu trimitere la art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, art. 44 alin. 1 si 2 din Constitutie, art. 16 alin.1 din Constitutie. A respins ca nefondat recursul declarat de către recurentul reclamant H. L. I. împotriva sentinței civile nr. 6318/01.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. ROMÂNIEI PRIN PRIMUL MINISTRU și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR. A admis recursul declarat de către recurenta pârâtă CNCI împotriva sentinței civile nr. 6318/01.11.2011 ,pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. ROMÂNIEI, PRIN PRIMUL MINISTRU, și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR. A modificat în parte sentința atacată în sensul că: A respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea CNCI să emită titlul de despăgubire pentru dosarul_/CC. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a se pronunța astfel ,Curtea de Apel Bucuresti a reținut că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantului prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire pentru în dosarul nr._/CC.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantului cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Pentru aceste motive instanța a respins ca nefondat recursul declarat de către recurentul-reclamant H. L. I..
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea CNCI să emită titlul de despăgubire pentru dosarul_/CC.
Instanța a menținut ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire H. L. I., solicitând ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna schimbarea acesteia ,după cum urmeaza:
-In dosarul de despăgubire nr._/CC ,obligarea CNCI sa emita titlu de despăgubire sau decizie compensatorie ,iar ANRP sa emita titlu de plata;
-In dosarul de despagubire nr._/CC ,obligarea CNCI si ANRP sa faca evaluarea diferentei de despagubiri de incasat si stabilirea termenului in care CNCI va emite decizia de masuri reparatorii ,precum si a termenului in care ANRP va emite decizii de masuri compensatorii in puncte;
-In dosarul_/CC ,CNCI sa emita decizia de compensare in puncte,iar ANRP sa emita titlu de plata in numerar;
-Obligarea intimatilor la plata despagubirilor prevazute la art.24 alin.2 din legea 554/2004 pentru intarzierea de punere in executare a celor 4 decizii definitive si irevicabile din anii 2004-2007 ,prin care revizuentului i-au fost aprobate cererile de despagubiri ;
-Obligarea intimatilor la plata despagubirilor morale .
In motivare ,revizuentul a aratat ca a invocat in fata instantei de recurs exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea 165/2013 ,iar prin Decizia nr.403/03.07.2014 ,Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra acestei exceptii.
Astfel ,arata revizuentul ,la pct.36 din decizia anterior mentionata s-a statuat ca deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității pot reprezenta temeiul unei cereri de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor ultime articole în speță.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină.
In continuare revizuentul arata ca ,in legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.4 teza a II-a raportat la art.34 alin.1 din Legea 165/2013 ,Curtea Constitutionala a invederat ca ,prin decizia nr.269/07.05.2014, s-a decis că acestea sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Întrucât autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, precum și faptul că decizia menționată a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.
In raport de cele expuse ,revizuentul concluzioneaza ca CNCI este obligata sa emita deciziile de compensare in cadrul termenelor stabilite de instanta de contencios administrativ.
În continuare,revizuentul a expus pe larg situatia fiecarui dosar de despagubire inregistrat la CNCI ,reluand practic motivele de fapt si de drept care au fundamentat atat cererea de chemare in judecata ,cat si recursul promovat impotriva deciziei instantei de recurs.
Analizand cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate,Curtea constata ca este intemeiata ,pentru motivele ce vor fi expuse in continuare:
În conformitate cu dispozitiile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă de la 1865, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, ”după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Curtea constată că cerințele prevăzute de textul de lege menționat mai sus sunt îndeplinite în cauză, întrucât, în fața instanței de recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozitiilor art. XIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013 și a prevederilor cuprinse în art. 4, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, fiind sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
Prin Decizia nr. 403/03.07.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 789/29.10.2014, s-au dispus urmatoarele:
,,I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de L. I. H. în Dosarul nr. 4._ * al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și dispozițiile articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.
III. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) și art. 45 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.”
În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă în considerarea unei anterioare declarări a textului ca neconstituțional, prin Decizia nr. 269/07.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014, constatându-se că prevederile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate aprevederilor art. 35 alin. (2) și art. 45 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,Curtea Constitutionala a întrucât textele de lege criticate nu au legătură cu fondul cauzei.
Așa fiind, Curtea apreciază că, prin raportare exclusiv la soluția adoptată asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 322 pct. 10 C.pr.civ., astfel că va admite cererea de revizuire, context in care va rejudeca recursurile împotriva sentinței nr. 4368/21.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *.
Asupra recursurilor promovate de recurentul-reclamant H. L. I. si recurenta-pârâtă CCSD (devenita CNCI),în lumina deciziei Curții Constituționale și a considerentelor acesteia, care circumscriu limitele de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt fondate pentru urmatoarele motive:
Astfel, Curtea are în vedere considerentele expuse de instanța de contencios constituțional la pct. 28-32 din Decizia nr. 269/07.05.2014, care au aceeași forță obligatorie:
„28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe, în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care precizează soluțiile pe care le poate da instanța, o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte, de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.
31. Prin această succesiune procedurală, se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrări în vigoare a legii”.
Făcând aplicarea întocmai a acestei decizii obligatorii, Curtea constată incidența sa atât în raport de obiectul cauzei, cât și de împrejurarea că litigiul era pendinte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
De asemenea, Curtea subliniază că singurul aspect în legătură cu care s-a statuat neconstituționalitatea legii, care circumscrie și limitele prezentei judecăți, are în vedere termenul de 60 de luni.
Prin urmare, ca efect al acestei decizii, Curtea constată că, în cauza de față, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt in continuare aplicabile în ceea ce privește procedura administrativă pe care o instituie, mai putin in ceea ce priveste termenul de 60 de luni, în sensul că procedura de analiză a dosarelor administrative ale reclamantului va respecta exclusiv dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013, urmând a se parcurge,in raport de situatia concreta a celor 3 dosare de despăgubire (nr._/CC,nr._/CC,nr._/CC), următoarele etape: verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, validarea sau invalidarea deciziei entității deținătoare prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii și aprobarea punctajului, emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, urmată de procedura de valorificare a punctelor, în condițiile aceleiași legi, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională sau în numerar.
Curtea subliniaza ca ,potrivit art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Cu atât mai puternic cuvant,pentru ipoteza în care nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, cum este situația în cauza dedusa judecatii, procedura administrativă nu poate fi decât cea prevăzută de noua lege, aceasta urmând a fi finalizată însă într-un termen rezonabil și nu în termenul de 60 de luni de la data intrării în vigoare, termen care potrivit Deciziei Curții Constituționale nu este aplicabil în speță.
Curtea subliniaza faptul că doar în ipoteza în care, sub imperiul vechii legi, cuantumul despăgubirilor a fost aprobat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, se va mai emite titlul de despăgubire de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și, ulterior, titlul de plată, de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, plata efectivă urmând a se face în termenul și în condițiile legii noi, potrivit art. 41 alin. 1-4.
Or, nu aceasta este situația în speță, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarele reclamantului înregistrate la CCSD fiind abia în etapa repartizării spre evaluare(dosarul_/CC si_/CC) ,respectiv in situatia analizarii ( dosarul nr._/CC ,in care s-a transmis Primariei municipiului Campina solicitarea de comunicare a situatiei juridice a terenului in suprafata de 1016mp),iar în prezent nu mai exista cadrul legal pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum s-a solicitat prin cererea dedusa judecatii, urmând ,așadar, să se emită o decizie de compensare prin puncte.
In acest context ,este evident ca nu poate fi primita nici solicitarea reclamantului de obligare a ANRP de emiterea a titlului de plata in dosarele administrative anterior mentionate.
In egala masura ,cererea reclamantului referitoare obligarea paratelor la plata daunelor morale si materiale este apreciata ca neintemeiata ,fiind in mod corect respinsa de instanta de fond.
Cu privire la daunele materiale, Curtea constata din analiza cererii de chemare in judecata, ca acestea reprezinta chiar cuantumul despăgubirilor la care reclamantul se considera inreptatit in conformitate cu dispozitiile Legii 247/2005.Or ,astfel cum s-a aratat anterior ,o atare obligatie de plata a sumelor cu titlu de despăgubiri este lipsita la acest moment de orice suport legal.
Tot astfel, instanta de fond a apreciat in mod judicios ca cererea reclamantului referitoare la daunele morale nu poate fi primita ,cat timp in cauza nu s-a probat vatamarea vreunui drept personal nepatrimonial.
Cât privește aprecierea recurentei-pârâte CNCI în sensul că adoptarea Legii nr. 165/2013 ar atrage prematuritatea acțiunii, aceasta nu poate fi primită fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 30.05.2011, dreptul reclamantului era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Din această perspectivă, reținând inaplicabilitatea în speță a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,Curtea constata ca nesoluționarea dosarul reclamantului până în prezent, deși acesta a fost înregistrat la autoritatea pârâtă încă din anul 2008, pentru acordarea de despăgubiri, este de natura a vatama reclamantul în drepturile sale prin încălcarea termenul rezonabil, iar refuzul CNCI apare ca fiind nejustificat, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Având în vedere motivul de recurs vizând . Legii nr. 165/2013, dar și efectele Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 a Curții Constituționale, Curtea constată că se impune reformarea în parte a sentinței recurate doar din perspectiva procedurii administrative instituite de noul act normativ, devenind inutilă analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, întrucât acestea vizează o procedură administrativă ce nu mai este în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursurile, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarele reclamantului potrivit Legii nr. 165/2013, în termen de 3 luni de la pronunțarea prezentei. Se vor respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul - recurent H. L. I., împotriva deciziei civile nr. 4368/21.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ *, în contradictoriu cu intimații - intimați G. ROMÂNIEI – PRIMUL MINISTRU, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Schimbă în parte decizia civilă nr. 4368/21.10.2013 pronunțată în dosar nr._ * al Curții de Apel București în sensul admiterii recursurilor și, în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii, astfel:
Obligă pârâta CNCI să soluționeze dosarele nr._/CC,_/CC ?i_/CC, potrivit Legii nr. 165/2013, în termen de 3 luni de la pronunțarea prezentei.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red.PBL
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 945/2014.... | Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 9475/2014. Curtea... → |
|---|
