Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4690/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4690/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 2132/98/2013
R O M Â ÎN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4690
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă U. "S. HARET" BUCURESTI împotriva încheieri din data de 19.12.2013 (care face parte integrantă din Sentința civila nr. 2919/F/25.11.2013), pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, și de recurenta-pârâtă-chemată în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE, împotriva sentința civilă nr. 2919F/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. F. F., având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal a răspuns intimatul-reclamant prin avocat B. IuliaAndrea, cu împuternicire avocațială nr._/2014 aflată la fila 50 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatului-reclamant depune în ședință publică copia adeverinței de absolvire a studiilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul intimatului-reclamant a pus concluzii de respingere a recursului formulat de parata U. "S. HARET" și de către pârâtul-chemat in garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva încheierii din data de 19.12.2013 (care face parte integrantă din Sentința civila nr. 2919/F/25.11.2013) și a sentinței civile nr. 2919F/25.11.2013 și menținerea acestora ca legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr.299/30.05.2014 pe care o depune în ședință publică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2919/25.11.2013 a Tribunalului Ialomița, îndrepată prin încheierea din Camera de consiliu din 19.12.2013, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. F F., în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI și pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. S. Haret.
A fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul acesteia, iar pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentelor acesteia, în vederea eliberării acestora către reclamante.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Totodată, Tribunalul a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 1330 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, iar chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a fost obligat să plătească pârâtei U. „S. HARET” BUCUREȘTI suma de 670 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 2919/25.11.2013, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare a erorilor materiale din 19.12.2013, au declarat recurs atât pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cât și pârâta U. S. HARET.
1/ În recursul formulat de pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, întemeiat pe dispozițiile art. 488 cpt. 8 NCPC, acesta a solicitat casarea hotărârii și respingerea, atâta a cererii principale cât și a cererii de chemare în garanție, ca nefondate.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC, recurentul a invocat ignorarea de către instanța fondului a prevederilor art. 72/1 NCPC, în condițiuile în care între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei cereri de chemare în garanție.
Arată că adresa nr.986/26.10.2009 prin care a fost sesizată de USH vizează suplimentarea necesarului de diplome pentru anul 2008 și nu 2009, iar adresele nr.769/25.08.2009* nr.960/08.10.2009 vizează actele de studii pentru anul 2009, dar U. S. Haret a îndeplinit parțial cerințele adresei nr._/25.06.2009 emisa de către MECTS, în sensul ca nu a comunicat MECTS "absolvenți licența/studii universitare de licența" respectiv specializare/program de studii, forma de învățământ zi, FR, seral. Aceste date trebuiau comunicate către Minister, iar prin netransmiterea lor U. nu poate chema in garanție M.E.N., întrucât chemarea in garanție in acest sens este inadmisibila, nimeni neputand invoca in apărarea sa propria vina: nento auditor propriam turpitudinem allegans.
MEN nu poate fi acuzat ca ar fi refuzat in mod nejustificat emiterea acordului de tipărire, atat timp cat nu i s-a cerut eliberarea respectivului acord și nici nu i s-au transmis datele necesare in acest sens.
În cee ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arată că atâta timp cât pârât este USH iar nu M., acesta nu poate fi obligat să suporte aceste cheltuieli.
Mai arată recurentul că admiterea cererii de chemare în garanție formulata de U. "S. Haret” este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. _Sț*m Haret~ București, instituție de învățământ superior ei personalitate juridici nu exista un raport juridic care ar putea determina admiterea unei astfel de cereri.
Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare de acte de studii trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condiții legale firești a procesului educațional.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emititea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret, iar dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, nu este culpa Ministerului.
ta consecință admiterea cererii de chemare in garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale la a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi o persoana vătămată in vreun drept, trebuie ca acel drept să existe mai tatii Ca toate acestea, te lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoana a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale, ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei.
Arată recurentul M. că nu aceasta este situația, legea în acest sens fiind foarte clară.
OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: autorizarea de funcționare provizorie și acreditarea. Astfel, U. putea organiza admiterea la studii dacă era autorizată provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de instanța de fond.
Soluția instanței de fond este așadar nelegală.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală șl pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituții care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și, mai mult, nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
Arată recurentul că instituțiile de învățământ superior au dreptul și solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În cay contrar, oricine poate organiza drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Nationale.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret -constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de invatamant".
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Arată recurentul că, cu rea-credință, pârâta U. "S. Haret" a atacat H.G. nr. 676/2007 in fata instanței, fără succes. Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr.4726/29.10._, structurile ID și FR sunt nelegale, nerespectand condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
In urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanța care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de invatamant, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanța sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autoritate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar, nu exista niclun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
2/ În recursul promovat de pârâta U. "S. HARET", aceasta a înțeles să atace soluția instanței de fond, astfel cum a fost rectificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 19.12.2013, exclusiv cu privire la cheltuielile de judecată.
Arată recurenta că întrucât cererea de chemare în garanție a fost admisa, nu se justifica obligarea sa la cheltuieli de judecata, având în vedere ca a solicitat prin cererea de chemare in garanție sa fie obligat MEN la plata tuturor sumelor solicitate de la USH, cu orice titlu, de către reclamant inclusiv cheltuieli de judecata.
Arată că prin cererea de chemare in garanție a solicitat cheltuieli de judecată care i-au fost acordate la fond și nu se justifica obligarea sa, alături de pârâtul M. la plata cheltuielilor de judecata solicitate de intimatul reclamant.
Arată recurenta că nu s-a opus la eliberarea diplomei de licența, a recunoscut acest drept reclamantului., iar singura autoritatea publica centrala, M. Educației Naționale, a încălcat atat dreptul recurentei de a emite diploma de licența, in calitate de parte a sistemului național de învătămant, cat și dreptul absolventului licențiat de a i se recunoaște studiile urmate, prin refuzul de a aviza tipărirea formularelor cu regim special. Aceasta atitudine este o încălcare a dispozițiilor legale-constituind un abuz manifestat prin exces de putere, situație inadmisibilă, nepermisa lntr-un stat de drept
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte toate cheltuielile făcute Justificat, de partea câștigătoare.
Mai mult din adresa nr. nr.3Ș125/25.06.2009 emisa de MECTS rezulta fără echivoc ca tipărirea și eliberarea actelor de studii, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, iar obligația USH de a elibera diploma de licența este subsecventa obligației MECTS de a aviza tipărirea ei.
Un alt motiv de recurs este nerespectarea de către instanța de fond a criteriilor de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat al reclamantului la care USH a fost obligată alături de MEN.
Arată că art. 451 alin.(2) Cod proceduri civilă, permite instanței să micșoreze onorariile avocaților, dacă le constată disproporționate față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită. In aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului
Ori obiectul prezentei cauze nu prezintă nici complexitate, nici dificultate și nici noutate, fapt care nu justifice un onorariu in cuantum de 1000 ron.
Intimatul- reclamant C. F. F., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.
In privința recursului MEN cu privire la soluția asupra cererii de chemare în garanție, arată că Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, precum și Ordinul nr. 4022/2008 conțin reglementari care atribuie acestuia competente cu privire la „conceperea și tehnoredactarea modelelor de referința ale formularelor de studii,, in baza consultării cu instituțiile de invatamant superior și cu alte instituții prevăzute de legislația in vigoare, dar și competente cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii concepute”. Parata U. S. Haret nu-și poate indeplini obligația constând in eliberarea diplomei de licența, intrucat Ministerului Educației Naționale refuza tipărirea formularelor tipizate necesare pe considerentul ca aceste formulare nu se pot elibera in mod nelimitat, ci numai pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.
Mai mult decât atat, obligarea paratei U. S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licența depinde de modul de îndeplinire a obligației de către Ministerului Educației Naționale, intrucat pentru tipizarea diplomelor de licența instituția de invatamant superior are nevoie de avizul ministerului.
F. de prevederile Legii nr. 94/1995 nu se poate afirma faptul ca instituția de invatamant nu avea autorizare sau acreditare provizorie intrucat organizarea ciclului de studii se face de către instituția de invatamant superior cu aprobarea Ministerului Educației Naționale.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs formulat de către paratul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, arată intimatul că instanța de fond in mod corect a reținut ca răspunderea pentru eliberarea diplomei de licența și a suplimentului la diploma aparține Ministerului Educației Naționale.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs formulat de către paratul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, arată intimatul că justificat instanța de fond a concluzionat că adeverința a fost corect eliberată, iar refuzul paratului de a aproba tipărirea formularelor tipizate, tipizate care pot fi folosite de către universitate la eliberarea diplomei de licența, este unul nejustificat.
Analizând cele două cereri de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea urmează a le respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
1/ Recursul formulat de recurentul- pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Acest recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct.8 NCPC; recurentul invocând greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material cu ocazia soluționării cererii de chemare în gerenție și cu privire la fondul cauzei.
În privința soluției asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U., Curtea urmează a avea în vedere dispozițiile art. 72 alin 1 NCPC, conform cărora „partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Curtea urmează a înlătura susținerile recurentului – pârât M. cu privire la lipsa unui raport juridic cu U., având în vedere că, astfel cum chiar M. a arătat prin cererea de recurs, este singura entitate abilitată să dispună cu privire la tipărirea actelor de studii ale intimatului – reclamant.
Prin urmare, dacă pârâta U. cade în pretenții față de reclamant cu privire la aceste acte, în mod firesc instanța, constatând că reclamantului i se cuvine înmânarea actelor solicitate, a constatat că pârâta, la rândul său, se poate îndrepta împotriva recurentului pârât pentru a se asigura îndeplinirea obligației.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că cererea de chemare în garanție, având același obiect cu cel al capătului al doilea din cererea principală, a fost în mod corect admisă de instanța de fond, ca efect al admiterii cererii principale.
În privința soluției pe fondul capătului al doilea din cererea principală, având ca obiect obligarea pârâtului M. la tipărirea tipizatelor, Curtea urmează a constata că recursul este nefondat.
În speță, recurenta pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009.
În mod eronat recurentul a precizat că astfel de solitare nu ar fi fost formulată, având în vedere că actele dosarului dovedesc contrariul (filele 37 – 39 dosar fond).
Recurentul-chemat în garanție MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
În susținerea soluției de netemeinicie a recursului Ministerului Educației Naționale, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamantului i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, acesta are dreptul să îi fie eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, iar M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) are obligația de a de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă.
În ceea ce privește motivul de recurs de ordine publică invocat de recurentul M. la data de 19.03.2014, privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, Curtea urmează a-l înlătura, apreciind că prin înscrisurile depuse la dosarul de fond reprezentând contracte anuale de studii, adeverința nr. 451/24.04.2009, reclamantul a făcut dovada calității procesuale active, respectiv a faptului că a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., din cadrul Universității S. Haret deci, implicit, dovada raporturilor juridice care au luat naștere între acesta și pârâtă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, va constata că recursul formulat de M. Educației Naționale este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
2/ Recursul recurentei – pârâte U. S. HARET
Se constată că recursul acestei pârâte a vizat exclusiv soluția instanței de fond asupra cererii având ca obiect obligarea pârâților U. și M. Educației, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul netemeiniciei obligării USH la plata acestor cheltuieli și sub aspectul cuantumului prea mare al onorariului de avocat.
Curtea urmează a constata că pârâta U. a avut calitatea de pârâtă în cauză și, deși nu a contestat dreptul reclamantului la înmânarea actelor de studii solicitate, nici nu și-a îndeplinit această obligație în timpul procesului.
În privința culpei procesuale, Curtea va constata că pârâta s-a rezumat la a justifica atitudinea de pasivitate în care s-a aflat prin aceea că a solicitat în câteva rânduri asigurarea formularelor pentru absolvenții formei de învățământ „la distanță”.
Cu toate acestea, de la momentul emiterii acestor adrese, în anul 2010 și până la data prezentei nu s-a făcut dovada oricăror ale demersuri întreprinse pe acest aspect și nici dovada contestării în instanță a refuzului Ministerului de eliberare a tipizatelor.
Nu se poate susține așadar că pârâta nu s-a aflat în culpă procesuală față de reclamant, cât timp eliberarea actelor de studii solicitate face parte dintre obligațiile asumate față de acesta cu ocazia semnării contractelor de studii, iar această obligație nu a fost dusă la îndeplinire până la pronunțarea unei hotărâri în acest sens.
În mod corect așadar a constatat instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 451 și art. 453 NCPC.
Mai mult, se constată că dispozițiile art. 453 NCPC fac referire la „partea care pierde procesul” iar nu la culpa acesteia în neîndeplinirea obligațiilor. Este suficient așadar că recurenta pârâtă să dețină calitatea de parte care a pierdut procesul, ceea ce s-a întâmplat în speță, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor, în solidar cu cealaltă parte care a pierdut procesul.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Curtea va constata că onorariul de 1000 lei nu este unul exagerat, astfel cum a sugerat recurenta.
Astfel, nu se poate susține că litigiul a avut o complexitate redusă, mai ales având în vedere că munca avocatului nu s-a rezumat doar la susținerea acțiunii ci și la combaterea apărărilor părților adverse, care au implicat coroborarea și interpretarea a numeroase texte legale aplicabile. De asemenea, în cauză nu a existat doar cererea principală, ci și o cerere de chemare în garanție, ceea ce este de natură a spori complexitatea cauzei.
Pe cale de consecință, Curtea va aprecia că onorariul de avocat solicitat de reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată are un cuantum rezonabil și în mod corect a fost integral acordat de instanța de fond, în speță nefiind incidente prevederile art. 451 alin 2 NCPC.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 rap. la art.- 488 pct. 8 NCPC și art. 18, 20 din legea nr. 554/2004, rep., Curtea urmează a respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentele M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și U. „S. HARET”.
Totodată, față de dispozițiile art. 494 rap. la art. 451 NCPC, având în vedere că ambele recursuri sunt nefondate, Curtea va obliga recurenții, în solidar, la plata către intimatul- reclamant a cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 299/30.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele recursuri formulate de recurenta-pârâtă U. "S. HARET" BUCURESTI, cu sediul în municipiul București, sectorul 3, .. 13, C._, împotriva încheieri din data de 19.12.2013 (care face parte integrantă din Sentința civila nr. 2919/F/25.11.2013), pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, și de recurenta-pârâtă-chemată în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE, cu sediul în municipiul București, sectorul 1, .. 28 – 30, împotriva sentința civilă nr. 2919F/25.11.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. F. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „ Badeanu I. A.” – București ., .. 2, ., ca nefondate.
Obligă ambii recurenți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: ..07.2014
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă
Judecător: M. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8198/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1950/2014. Curtea de... → |
|---|
