Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5035/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5035/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 27498/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5035
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. (L.) V.-I. împotriva sentinței civile nr.2724/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimata-chemată în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat P. A. cu împuternicire avocațială nr._/2014 aflată la fila 12 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante depune concluzii scrise și solicită admiterii recursului formulat împotriva sentinței civile nr.2724/16.05.2013, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și obligarea chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate ale diplomei de licență și a suplimentului la diplomă. Cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosarul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2724/16.05.2013 Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta BAROȘI (L.) V.-I. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE
În considerentele hotărârii pronunțate,Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de limbi și literaturi străine, specializarea limba și literatura engleză-limba și literatura italiană din cadrul pârâtei U. S. Haret, forma de învățămînt ID.
Potrivit adeverinței eliberate de pârâta U. S. Haret, fila 6, dosar C., reclamanta a obținut titlul de licențiat în filologie, promovând examenul de licență din sesiunea iulie 2009.
Din analiza reglementărilor relevante în speță, rezultă că nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării studiilor pârâta U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea limba și literatura engleză-limba și literatura italiană, forma de învățământ ID.
Astfel, aceasta nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățămînt ID pentru specializarea anterior menționată în niciuna dintre hotărârile în care sunt prevăzute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, și anume H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30.
Conform actelor normative anterior menționate, pentru Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității S. Haret, specializarea limba și literatura engleză-limba și literatura italiană nu este prevazută forma de învățămînt ID.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei U. S. Haret în sensul că forma de învățământ ID putea fi organizata întrucat universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 3306/8.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin Legea nr. 443/2002, s-a înființat U. S. Haret, iar la art. 3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Modalitatea de acreditare si autorizare provizorie a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 17 din H.G. nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”.
Or, în cauză, reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ ID, fără ca această formă de învățământ să fi fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea limba și literatura engleză-limba și literatura italiană din cadrul Facultății de limbi și literaturi străine a Universității S. Haret.
Sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către pârâtă, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Cum forma de învățămînt urmată de către reclamantă nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art. 38 din același Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvent au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Pentru aceste considerente, în cauză, reclamanta nu a dovedit caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de eliberare a diplomei de licență, cu suplimentul aferent, după aprobarea tipizatului de catre chemata în garanție, astfel ca nu sunt întrunite condițiile art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) și n) și alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a obliga autoritățile publice pârâte la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a obține o diplomă de licență, cererea introductivă fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.
Față de soluția de respingere a cererii introductive, cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursreclamanta Baroși (L.) V.-I. înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr._, la data de 11.07.2+13.
În motivare, a arătat că este îndreptățită la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma dat fiind faptul că este absolventă de studii universitare a Universității S. Haret București și a promovat examenele de licență in sesiunea iulie 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. A mai menționat că formele de învățământ urmate au fost acreditate, că și-a îndeplinit toate obligațiile, astfel încât pârâta U. S. Haret are obligația să le elibereze diplomele de licență iar pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a i recunoaște titlul de licențiat. În măsura în care ar fi existat anumite neclarități în desfășurarea programelor de studii de licență parcurse în perioada 2004-2009 la U. S. Haret, pârâtul MECTS avea responsabilitatea de lua măsuri anterior începerii școlarizării, lucru ce nu s-a întâmplat.
Întrucât nu a ținut cont de toate aceste aspecte, soluția primei instanțe este nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, Codul de procedură civilă, Legea nr. 85/1995.
Intimata U. „ S. HARET", a formulat întâmpinare, solicitând admiterea si sa modificarea in parte a soluției pronunțate de instanța de fond, in sensul de a admite atât acțiunea, cat si cererea de chemare in garanție a MEN (fost MECTS).
A precizat că nu poate fi admis recursul fără a fi admisă și cererea de chemare în garanție.
A arătat că U. S. Haret a fost înființata prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ (art. 1), iar facultatea urmată de reclamanți, a fost acreditata incă din anul 2002 prin insasi Legea de înființare a Universității S. Haret, nr. 443/2002.
U. S. Haret, avea dreptul ca in anul 2006 sa organizeze formele de invatamant seral FR si ID, atâta timp cat nici prin Ordonanța 75/2005 nici prin alt act normativ nu s-a instituit obligația autorizării/acreditării formelor de invatamant.
A mai arătat că se impune admiterea cererii si in considerarea respectării principiului coerentei si unității jurisprudenței, consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimatul M. Educației Naționale nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Limbi și Literaturi Străine - Specializarea Limba și Literatura Engleză - Limba și Literatura Italiană, forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverință de licențiat..
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurenților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurentă este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rol conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentei i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul la eliberarea diplomei de licențiat și suplimentului de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată. La fel, față de cele mai sus reținute, Curtea constată că revine Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului obligația de a-și da avizul și de a desemna unitatea de specialitate pentru tipărirea diplomelor de licență, astfel încât U. S. Haret să poată elibera reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește termenul în care pârâta U. S. Haret urmează să execute obligațiile stabilite în sarcina sa, este neîntemeiată solicitarea reclamanților privind stabilirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. În acest sens, Curtea reține că USH nu poate executa obligația privind eliberarea diplomei și a suplimentului de diplomă decât după ce pârâtul MEN și-a executat obligația privind tipizarea formularelor. În consecință, Curtea va stabili ca pârâta U. S. Haret să-și îndeplinească obligația într-un termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa. Având în vedere acest moment de la care începe să curgă termenul, Curtea apreciază ca fiind suficient un termen de 10 zile pentru îndeplinirea obligației.
Soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de USH în contradictoriu cu MEN urmează a fi menținută întrucât nu a fost recurată, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod de Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința reculată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față, va obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată și va menține în rest sentința civilă recurată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civilă, constatând că intimaților le revine culpa procesuală, Curtea urmează să-i oblige pe aceștia la plata către recurentă a sumei de 204,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar). Întrucât intimata USH a căzut în pretenții, cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă B. (L.) V.-I. împotriva sentinței civile nr.2724/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimata-chemată în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de față.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 10 zile de la data la care M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația sus-menționată.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Obligă intimatele la plata către recurentă a sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea intimatei – pârâte U. S. Haret de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: ODP
Tehnored: ODP/PBB
2 ex. / 11.07.2014
Tribunalul București Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: D. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6242/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3288/2014.... → |
|---|
