Conflict de competenţă. Sentința nr. 163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 9349/4/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 163
Ședința din camera de consiliu de la 22.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 4 București în soluționarea cauzei privind pe petenta . SRL și intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI ILFOV.
Cauza se soluționează fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._/1748/2011, petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.11.2011 încheiat de inspectorul de muncă R. B. din cadrul Inspectoratului T. de Muncă al Județului Ilfov și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat, a fost sancționată cu amendă contravențională, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 alin. 1 din Legea 53/2003 republicată, Codul Muncii, constând în aceea că nu a încheiat în formă scrisă contract de muncă pentru numitul R. I. R., privind activitatea pe care acesta o desfășura în cadrul complexului rezidențial Metropolitan Residence, la punctul de lucru al societății situat în situat în Popești Leordeni.
Prin sentința civilă nr. 1919/14.03.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sector 4 București, cu motivarea că aprecierea privind locul săvârșirii contravenției trebuie raportată la sediul persoanei juridice în cauză, în acest sens fiind și jurisprudența ICCJ, conform deciziei nr. 1078/14.03.2008 a Secției de contencios administrativ și fiscal. Astfel, instanța reține că obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi săvârșită decât la sediul angajatorului, astfel cum arată în mod expres art. 16 C. muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București sub nr. de dosar_ .
Prin sentința civilă nr._/19.11.2013 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale în temeiul dispozițiilor art.32 alin.(2) din O.G. nr.15/2002 și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Curtea de Apel București..
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Sectorului 4 a reținut, în esență, că prin procesul verbal de contravenție contestat în cauză a fost reținută în sarcina petentei fapta contravențională prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr.53/2003, constatându-se că numitul R. I. R. presta activitate pentru reclamantă la punctul de lucru situat în localitatea Popești Leordeni.
S-a mai reținut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, de la care părțile nu pot deroga, se desprinde concluzia că, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este absolută. Așadar, în materie contravențională, competența teritorială stabilită prin O.G. nr. 2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o normă specială nu se stabilește competența teritorială în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță.
În speță, petenta are sediul în sectorul 4, București, iar punctul de lucru unde s-a constatat fapta se află în localitatea Popești Leordeni, județul Ilfov.
Contravenția în raport de care este analizată competența teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același Cod ” referitor la care instanța apreciază că este reprezentat punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor I.T.M. Ilfov, adică locul unde a fost identificată persoana care desfășura activitatea fără ca societatea contravenientă să îi încheie contracte de muncă.
A stabili locul săvârșirii contravenției ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei. Or, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii, contravenția constă în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract de muncă. Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și, în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate persoanele prestând o astfel de muncă. Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora, în absența condițiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite ca muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.
În consecință, dat fiind faptul că persoana a fost surprinsă la punctul de lucru din localitatea Popești Leordeni, al petentei, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul săvârșirii contravenției, cel unde persoana a fost primită la muncă, adică locul desfășurării muncii fără forme legale așa cum dispune art. 276 alin. (1) lit. e) Codul muncii.
Având în vedere considerentele expuse, se reține că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 15.01.2014.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei cererii pentru următoarele considerente:
Astfel cum au reținut și instanțele sus menționate, Curtea constată că prin art. art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborate cu dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, de la care părțile nu pot deroga, se desprinde concluzia că, în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este absolută. Așadar, în materie contravențională, competența teritorială stabilită prin O.G. nr. 2/2001 are un caracter exclusiv, în măsura în care printr-o normă specială nu se stabilește competența teritorială în favoarea altei instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță.
În speță, petenta are sediul în sectorul 4, București, iar punctul de lucru unde s-a constatat fapta se află în localitatea Popești Leordeni, județul Ilfov.
Contravenția în raport de care este analizată competența teritorială este cea prevăzută de art. 276 alin. (1) lit. e) C. muncii iar locul săvârșirii este locul unde a fost identificată persoana care desfășura activitatea fără ca societatea contravenientă să îi încheie contracte de muncă.
Având în vedere aceste considerente, se reține că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, Curtea va înainta dosarul Judecătoriei Cornetu, instanță în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta . SRL și intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI ILFOV în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3288/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6117/2014.... → |
|---|
