Obligaţia de a face. Decizia nr. 8369/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8369/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 5525/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8369/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă I. E. F. împotriva Deciziei civile nr. 5882/01.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. P. COMUNITAR REGIM DE PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 13.10.2014 contestatoarea a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C., Curtea reține cauza pentru a se pronunța pe admisibilitatea contestației cât și pe fondul acesteia.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2312/16.09.2013 a Tribunalului Ilfov a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei I. E. F. în contradictoriu cu pârâtul S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ILFOV, având ca obiect obligarea pârâtului la înmatricularea unui autoturism Marca BMW 318 fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
Împotriva sentinței civile nr. 2312/16.09.2013 a Tribunalului Ilfov a formulat recurs reclamanta I. E. F., solicitând modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Arată recurenta, în motivarea recursului, că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9 rap. la art. 304/1 C..
Arată recurenta că este îndreptățită la înmatricularea autoturismului marca BMW, categorie M1, număr de identificare WBAEU71000FM60772, data primei înmatriculări 01.06.2003, fără a fi obligată la plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Recurenta precizează că refuzul de înmatriculare fără plata taxei este unul nelegal, atâta timp cât prevederile art. 4 din legea nr. 9/2012 sunt neconforme cu dispozițiile art. 110 TFUE. A. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, astfel că obligația de plată a taxei la înmatricularea autovehiculelor second hand provenind din spațiul comunitar este discriminatorie, în lipsa unei obligații similare privind autovehiculele provenind de pe piața internă.
Prin decizia civilă nr. 5882/01.09.2014 a Curții de Apel București a fost anulat ca netimbrat recursul formulat de recurenta-reclamantă I. E. F. împotriva sentinței civile nr. 2312/16.09.2013 a Tribunalului Ilfov, în contradictoriu cu intimatul- pârât S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ILFOV.
A reținut instanța de recurs că deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, nu s-a conformat acestei obligații.
Împotriva deciziei civile nr. 5882/2014 a Curții de Apel București a formulat contestație în anulare contestatoarea I. E. F., solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului.
Arată contestatoarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 503 alin 1 NCPC, care prevăd că „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata".
Arată că dezlegarea dată de instanța de recurs cererii sale este rezultatul unui viciu de procedura constând in încălcarea dispozițiilor art. 153 alin 1 si 2 Noul Cod procedură civilă, care prevăd că instanța poate hotărî asupra unei cereri numai daca partite au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, respectiv că instanța va amâna judecarea si va dispune sa se faca citarea ori de cate ori constata ca partea care lipsește nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.
Arată contestatoarea că a achiziționat autoturismul marca BMW tip 318, categorie auto M1, norme de poluare E3, număr de identificare WBAEU71000FM60772, nr omologare ACBM111B13138E2/2003, an fabricație 2003, data primei înmatriculări 01.06.2003, . auto E458783 dintr-un stat membru al U.E. In prima instanța, a solicitat înmatricularea autoturismului marca BMW Tip 318 fara achitarea taxei pentru emisiile poluante, ceruta pentru înmatriculare, conform Legii 9/2012 pentru instituirea taxei de poluare, acțiune care la data de 16.09.2013 s-a respins ca neîntemeiata.
A formulat recurs împotriva hotărârii primei instante, recurs înregistrat la data de 06.11.2013, iar la data de 18.11.2013 a primit o adresa din partea Curții de Apel București prin care i se punea in vedere sa depună dovada calității de reprezentant si să achite taxa de timbru in cuantum de 100 ron.
La data de 28.11.2013 a depus cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire in sarcina sa a taxei judiciare de timbru, solicitând instanței admiterea cererii si modificarea cuantumului acesteia, la care s-a atașat o taxa judiciara de timbru de 25 lei. Cererea de reexaminare s-a admis la data de 12.12.2013, in sensul ca recurenta datora o taxa judiciara de timbru de 2 lei.
Încheierea nu s-a comunicat nici la domiciliul recurentei și nici către reprezentantul legal, dar taxa fusese depusă înainte ca instanța sa se pronunțe pe cererea de reexaminare.
Arată contestatoarea că nu a fost citata in mod legal, încălcandu-i-se dreptul la un proces echitabil si la data de 01.09.2014, data de care nu a avut cunoștință, s-a anulat recursul pentru o taxa judiciara de timbru de 2 lei.
Contestatoarea precizează că si-a îndeplinit pe parcursul derulării procesului toate obligațiile, astfel ca este inadmisibil sa se anuleze recursul pentru o taxa judiciara de 2 lei.
Conform art. 39 din OUG nr. 80/2013, "(1) împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru."
Din înscrisurile de la dosar se observă că odată cu cererea de reexaminare, a fost depusa si o taxa judiciara de timbru de 25 de lei, taxa achitata in data de 27.11.2013. Prin urmare, a depus o taxa judiciara de timbru la dosarul cauzei inainte ca instanța să anuleze recursul.
Analizând contestația în anulare prin raportare la dispozițiile art. 503-508 NCPC și în considerarea motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
La primirea cererii de recurs, instanța a dispus comunicarea către recurentă a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 lei.
Comunicarea a fost înmânată reprezentantului la sediul ales, la data de 19.11.2013, iar recurenta a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea de ședință din data de 12.12.2013 a fost admisă cererea de reexaminare, stabilindu-se în sarcina recurentei obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 2 lei.
Încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare nu a fost comunicată recurentei, dar conform chitanței depusă odată cu cererea de reexaminare, recurenta a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 25 de lei.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru a rămas atașată la dosarul format ca efect al introducerii cererii de reexaminare, astfel că nu a fost observată de instanța de recurs cu ocazia citării pentru primul termen de judecată.
Pentru acest motiv, instanța de recurs a dispus citarea cu mențiunea achitării taxei de 2 lei, iar la primul termen părțile nu s-au prezentat.
Curtea va înlătura susținerile contestatoarei, referitoare la aceea că pentru termenul de judecată din data de 01.09.2014 instanța de recurs nu a citat-o în mod legal cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, dovada comunicării citației de la dosar (fila 31) coroborată cu citativul imprimat în data de 07.04.2014 (fila 29) făcând dovada citării acesteia pentru termenul de judecată și cu mențiunea timbrajului, la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 153, 154 NCPC.
Se constată așadar că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev de art. 503 alin 1 NCPC, astfel cum au fost invocate de contestatoare.
Cu toate acestea, Curtea va reține în speță incidența motivului prevăzut de art. 503 alin 2 pct. 2 NCPC, respectiv pronunțarea de către instanța de recurs a unei decizii ca urmare a unei erori materiale, concretizată prin aceea că nu s-a observat atașarea la dosar a taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 de lei, care a fost cusută la dosarul format în urma introducerii cererii de reexaminare.
Se reține așadar că în mod eronat instanța de recurs a apreciat că recursul nu a fost corespunzător timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2 lei, în condițiile în care o astfel de taxă fusese deja achitată, într-un cuantum chiar mai mare decât cel datorat, conform chitanței de la fila 4 a dosarului alăturat nr._ / a1.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 508 rap. la art. 503 alin 2 pct. 2 NCPC, Curtea urmează a constata admisibilitatea și temeinicia recursului, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind rezultatul unei erori materiale evidente, astfel că va dispune anularea acesteia.
În rejudecarea recursului, Curtea va reține că recurenta a criticat soluția instanței de fond pentru greșita aplicare a normelor de drept material, prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, considerând că prin suspendarea dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 s-a produs o încălcare a prevederilor art. 110 TFUE, astfel că la data formulării cererii de înmatriculare nu trebuia să fie obligată la plata taxei pentru emisii poluante.
Curtea va înlătura aceste critici ale recurentei, reținând că cererea de înmatriculare adresată intimatului – pârât este datată 13.03.2013, fiind comunicată acesteia la data de 19.03.2013.
Anterior, recurenta a formulat cerere de calcul a taxei pentru emisiile poluante, datată 27.02.2013, ocazie cu care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a acestei taxe, în cuantum de_ lei.
Curtea va înlătura susținerile recurentei referitoare la aceea că, la momentul calculării taxei și, ulterior, la momentul formulării cererii de înmatriculare, prevederile art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 erau suspendate prin OUG nr. 1/2012.
Conform dispozițiile art. I din OUG nr. 1/2012, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
Așadar, conform mențiunilor din înscrisurile atașate la dosar de chiar recurenta- reclamantă, care atestă că toate cererile acesteia sunt datate după 01.01.2013, la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei pentru emisii poluante suspendarea prevăzută de OUG nr. 1/2012 încetase deja.
Se reține în consecință că, astfel cum în mod corect a observat și instanța de fond, la momentul calculului taxei în vigoare erau prevederile Legii nr. 9/2012, inclusiv ale alin 2 al art. 4 din acest act normativ, prin această redactare fiind înlăturată discriminarea constatată anterior de instanțele judecătorești și la care face referire recurenta.
La momentul cererii recurentei - reclamante de calcul a taxei și, ulterior, de înmatriculare a autovehiculului, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante era prevăzută pentru toate categoriile de autovehicule, inclusiv pentru cele provenind de pe piața internă „pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Reglementată în acest mod, taxa nu este de natură a institui un tratament favorabil autovehiculelor provenind de pe piața internă, câtă vreme și pentru acestea, dacă la prima înmatriculare nu a fost achitată vreo taxă, taxa pentru emisii poluante este datorată cu ocazia înmatriculării ca second-hand.
Prețul autoturismului intern de comparație include așadar, ca și prețul autoturismului provenind din spațiul comunitar, contravaloarea taxei pentru emisii poluante, neputându-se reține în acest mod vreo încălcare a prevederilor art.110 TFUE.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului „poluatorul plătește”, Curtea urmează a o înlătura reținând că recurenta nu a reușit, nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de recurs să prezinte în mod clar în ce măsură un astfel de principiu, care nu este reglementat expres prin lege, a fost încălcat.
Toate criticile referitoare la Normele de aplicare a Legii nr. 9/2012 sunt la rândul lor nefondate, Hotărârea de Guvern nefiind de natură a adăuga la lege, ci doar de a explicita modalitatea de aplicare a legii.
În ceea ce privește discriminarea în raport de autovehiculele scutite de la plata taxei, Curtea va reține că aplicarea acestor scutiri reprezintă apanajul statelor membre, iar scutirea se aplică prin raportare la caracteristicile vehiculului iar nu în raport de proveniența acestuia, pentru a se putea discuta despre o eventuală discriminare la trecerea frontierei, de natură a atrage incidența prevederilor art. 110 TFUE.
Toate celelalte argumente invocate de recurentă în susținerea cererii de recurs, pe aspectul existenței unei discriminări cauzate de modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, urmează a fi înlăturate de instanță care va constata că recurenta nu a precizat în ce constă această discriminare și în ce manieră modalitatea de redactare a textului de către legiuitor este de natură a atrage constatarea existenței unei discriminări.
Pentru toate aceste considerente, Curtea prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 NCPC, va reține că Tribunalul în mod corect a reținut că, în privința autovehiculelor second hand provenind din spațiul comunitar și înmatriculate în România după data de 01.01.2013 nu se poate constata existența unei încălcări a dispozițiilor art. 110 TFUE cu ocazia impunerii plății taxei pentru emisii poluante, câtă vreme aceasta este datorată în mod corespunzător și pentru autovehiculele second hand provenind de pe piața internă, motiv pentru care cererea reclamantei de a i se înmatricula bunul fără plata acestei taxe prevăzută de Legea nr. 9/2012 este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 496 NCPC, Curtea urmează a respinge așadar cererea de recurs, ca nefondată, menținând în integralitatea sentința civilă nr. 2312/16.09.2013 a Tribunalului Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă I. E. F. împotriva Deciziei civile nr. 5882/01.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. P. COMUNITAR REGIM DE PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR ILFOV.
Anulează Decizia nr. 5882/01.09.2014 a Curții de Apel București.
În rejudecarea recursului dispune:
Respinge recursul formulat de recurenta- reclamantă I. E. F. împotriva sentinței civile nr. 2312/16.09.2013 a Tribunalului Ilfov, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. P. COMUNITAR REGIM DE PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR ILFOV, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER
M. P.
Red./dact. A.P./ 4 ex.
05.01.2015
M.P. 07 Ianuarie 2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6914/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5419/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
