Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 3288/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 8206/2/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3288

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: H. P.

GREFIER: E. S. M.

Pe rol se află pronunțarea cererii de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ - Decizia nr. 11/2012 și anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 04.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și C., pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 11.11.2014, 18.11.2014, 25.11.2014, 28.11.2014 și 02.12.2014, când a hotărât următoarele:

C.,

Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță cu nr._, reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE” a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, suspendarea executării deciziei nr. 11/2012 emisa de C. de C. a României, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei ce are ca obiect analiza legalității actului administrativ având in vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea parțiala a Încheierii nr. 28/12.10.2012, emisa de către Departamentul IX din cadrul Curții de C. a României, prin care a dispus respingerea contestației formulata împotriva masurilor dispuse prin decizia nr. 11/2012, respectiv 1.6; II.6; II. l. și admiterea contestației pentru masurile prevăzute la pct. I.7.; I.8. și a Deciziei nr. 11/2012 emisa de C. de C. a României, si a actului in baza căruia a fost emisa aceasta decizie, respectiv raportul de control nr. 6363/27.04.2012 emis de către C. de C. a României, in ceea ce privește masurile menționate la punctele 1.6; II.6; II. l.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată, în ceea ce privește încheierea nr. 28/12.10.2012 de către C. de C. a României, că este lovită de nulitate, fiind nemotivată, încălcându-se dispozițiile pct. 223 din Regulamentul privind organizarea si desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de C. nr. 130/2010,

Referitor la constatările reținute de echipa de control pe fondul cauzei, respectiv la punctul 3 din decizia nr. 11/2012 si la pct. II. 1 (lit. a-f) din încheierea nr. 28/12.10.2012, reclamana a susținut următoarele:

” II. 2.2.1. Abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera a) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II.1. lit a din încheierea nr. 28/12.10.2012

În cadrul acestui punct, auditorii externi au reținut ca ANAR nu a aplicat diminuarea prevăzuta de lege cu 15,5% a cheltuielilor de personal in lunile noiembrie si decembrie 2009, cu efecte asupra bugetului general consolidat in suma estimativa de 2.350.013 leu Aceste constatări sunt nelegale si netemeinice, având in vedere argumentele ce urmează a fi prezentate.

A)Constatările echipei de control si ale Comisiei de soluționare a contestației

Pentru a retine aceasta măsura, auditorii externi au considerat ca ANAR, instituție publica finanțata din venituri proprii a operat reducerile salariale la un nivel mai mic decât cel care ar fi rezultat din aplicarea Legii nr. 329/2009 (nu a diminuat cheltuielile de personal cu 15,5% in luna noiembrie 2009, respectiv in luna decembrie 2009), determinând o cheltuiala suplimentara in bugetul entității controlate in cuantum de 2.350.013 lei.

Au fost incalcate, in opinia auditorilor, prin aceasta abatere, prevederile art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru incheiate cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.

De asemenea, Comisia de soluționare a contestației a menționat ca se impune respingerea contestației, preluând argumentele invocate in cuprinsul raportului de control.

Referitor la excepția invocata de subscrisa cu privire la competenta de desfășurare a verificării, sub aspectul mandatului acordat, aceștia au menționat ca extinderea perioadei verificate s-a efectuat in baza prevederilor pct. 109 din Regulament.

B)Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

(i) În primul rand, înțelegem sa menționam in fata instanței de fond ca măsura dispusa este nelegala, întrucât auditorii externi si-au depășit competentele in ceea ce privește verificarea efectuata.

În fapt, din analiza raportului de control rezulta următoarele:

-obiectul controlului vizează: „Situația, evoluția si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului";

-perioada supusa verificării este: 01.01._11

Având in vedere aceste aspecte, ținem sa precizam ca măsura dispusa in sarcina ANAR este nelegala întrucât aceasta a fost emisa cu nerespectarea dispozițiilor referitoare la competenta echipei de control de a verifica o alta perioada decât cea stabilita in mandatul acordat de C. de C..

Astfel, va rugam sa observați ca, măsura dispusa vizează asa zise aspecte referitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 329/2009 in cursul anului 2009.

În acest sens, auditorii externi au apreciat ca AN AR nu a aplicat diminuarea cu 15,5% a cheltuielilor de personal in lunile noiembrie si decembrie 2009, prevăzuta de lege, apreciind un prejudiciu estimat in cuantum de 2.350,013 lei.

Așa cum am menționat anterior, perioada pentru verificarea instituției noastre este 01.01._11 (aceasta fiind aprobata de catre C. de C.), iar măsura dispusa vizează o perioada anterioara (ce nu este cuprinsa in perioada stabilita prin mandatul acordat), respectiv anului 2009.

Rugam instanța sa retina ca, in speța de fata, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru extinderea perioadei verificate si, de asemenea, nu exista nici un document care sa permită auditorilor externi extinderea perioadei verificate.

De asemenea, va rugam sa înlăturați si apărările Comisiei de soluționare a contestației (menționate in cuprinsul încheierii), potrivit cărora in speța de fata sunt incidente dispozițiile pct. 109 din Regulamentul Curții de C., având in vedere următoarele considerente:

Dispozițiile pct. 109 din Regulament stabilesc următoarele:

„Prin excepție de la prevederile pct. 108 (care stabilesc obligativitatea întocmirii notei de extindere a perioadei verificate si avizarea acesteia), in scopul remedierii deficientelor care pot avea caracter de continuitate, este obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fara a mai fi necesara obținerea avizului șefului departamentului coordonator al acțiunii, daca pe parcursul acțiunii de control se constata abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioara nu mai este posibila (de exemplu: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea programului anual de achiziții publice ori privind efectuarea inventarierii patrimoniului, neevidentierea unor bunuri in patrimoniu etc.) sau care se refera la:

a)nestabilirea, neevidentierea si neincasarea la termen a drepturilor de creanța cuvenite entității si bugetelor publice (clienți, dividende, impozite, taxe, contribuții etc.);

b)incalcarea prevederilor legale referitoare la lichidarea, ordonantarea si plata unor cheltuieli bugetare care au fost angajate in perioade anterioare celei supuse verificării".

Astfel, din analiza acestor dispoziții se poate observa ca extinderea perioadei verificate se poate efectua numai in anumite situații, in scopul remedierii deficientelor care pot avea caracter de continuitate, însă in cazul de fata nu suntem in fata vreuneia din ipotezele menționate in cuprinsul normei invocate de catre Comisia de soluționare a contestației.

Rugam instanța sa retina ca auditorii externi au apreciat ca ANAR nu a aplicat diminuarea cu 15,5% a cheltuielilor de personal in lunile noiembrie si decembrie 2009, iar din acest fapt rezulta ca nu se poate retine ca aceste presupuse deficiente ar avea un caracter de continuitate, pentru a fi incidente prevederile invocate de catre Comisia de soluționare a contestației, respectiv cele menționate anterior.

Așadar, va rugam sa înlăturați apărările paratei si, pe cale de consecința, sa dispuneți anularea măsurii dispuse întrucât aceasta vizează o perioada care nu a fost aprobata de catre conducerea Curții de C., respectiv anul 2009, in condițiile in care perioada supusa verificării este anul 2011, aceasta măsura fiind dispusa cu incalcarea competentelor legale privind desfășurarea acțiunii de control.

(ii) Măsura este nelegala întrucât in speța de fata nu sunt incidente dispozițiile invocate de către auditorii externi

În primul rand, ținem sa precizam ca in accepțiunea auditorilor externi, ANAR nu a respectat dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.

Potrivit acestor norme, in vederea încadrării in constrângerile bugetare determinate de situația de criza economica, in perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților si instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, in medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele masuri:

a)sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pana la 10 zile lucratoare;

b)sa reducă programul de lucru;

c)sa dispună o măsura ce combina alternativele prevăzute la lit. a) si b);

d)alta măsura cu efect echivalent.

Reținerile auditorilor externi sunt netemeinice si nelegale intrucat ANAR a respectat prevederile anterior menționate.

Astfel, in urma consultărilor cu federațiile sindicale s-a decis încheierea procesului-verbal nr._/19.11.2009, prin care s-au stabilit modalitățile de reducere a cheltuielilor in baza dispozițiilor anterior citate.

În cadrul acestor negocieri s-a concluzionat ca măsura de reducere a cheltuielilor urmează a se efectua prin diminuarea (cu un procent de 31%) fondului premiului acordat pentru anul 2008, fiind astfel aplicata reducerea de 15,5% pentru luna noiembrie, respectivi5,5% pentru luna decembrie.

În acest sens, au fost avute in vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d. din Legea nr. 329/2009, care permit aplicarea diminuării cu 15,5% lunar (pentru lunile noiembrie si decembrie 2009) prin orice alta măsura care are efect echivalent. Așadar, ANAR a înțeles sa reducă cheltuielile cu personalul in procentele prevăzute de lege, prin aplicarea reducerii veniturilor salariaților, cu procentul de 31% (aferent celor doua luni) asupra premiului acordat aferent anului 2008, ce a fost acordat in anul 2009.

Prin urmare, rugam instanța sa retina ca ANAR a respectat normele art. 10 din Legea nr. 329/2009, asa incat nu se poate retine vreun prejudiciu in sarcina sa.

De asemenea, va rugam sa observați ca nici din raportul de control si nici din decizia nr. 11/2012 nu rezulta, cu claritate, modalitatea in care a fost determinata suma 2.350.013 lei (ce este considerata prejudiciu), in condițiile in care, ANAR a inteles sa aplice diminuarea prevăzuta de art. 10 din Legea nr. 329/2009, fapt recunoscut si de auditorii externi (pag. 24 paragraful 2 din raportul de control).

Dupa cum se poate observa din cele mai sus menționate, organul de control a stabilit in sarcina ANAR un prejudiciu in cuantum de 2.350.013 lei (menținut si prin încheierea Comisiei de soluționare a contestației"), fara sa menționeze in actele intocmite care este baza la care s-a raportat si in ce condiții diminuarea cu un procent de 31% asupra fondului premiului acordat aferent anului 2008 (fiind astfel aplicata reducerea de 15,5% pentru luna noiembrie si 15,5% pentru luna decembrie) efectuata de subscrisa, in temeiul art. 10 alin. 1 lit. d din Legea nr. 329/2009, nu este temeinica si legala.

În concluzie, având in vedere considerentele exprimate, va rugam sa dispuneți anularea măsurii stabilite de către auditorii externi, prin care au constatat o cheltuiala suplimentara in bugetul entității in cuantum de 2.350.013 lei.

II. 2.2.2. Abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera b) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II.1. lit. d din încheierea nr. 28/12.10.2012

A)Constatările echipei de control si ale Comisiei de soluționare a contestației

S-a reținut ca ANAR a efectuat plați nelegale in cuantum de 67.697.067 lei, ca urmare a neaplicarii masurilor de reducere cu 25% a cuantumului brut a salariilor in conformitate cu prevederile legii nr. 118/2010. Menționam ca acestea sunt nelegale si neîntemeiate.

Pentru a retine aceasta măsura, auditorii externi au considerat ca ANAR avea obligația diminuării drepturilor salariale ale personalului cu 25% pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2010, in baza dispozițiilor Legii nr. 118/2010, fiind estimate plați nelegale in cuantum de 67.697.067 lei.

În opinia auditorilor, au fost incalcate, prin aceasta abatere, prevederile art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 2, art. 4 si art. 16 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar.

În cuprinsul incheierii, argumentele Comisiei de soluționare a contestației preiau susținerile auditorilor externi, invocând ca ANAR intra sub incidența Legii nr. 118/2010, întrucât este o instituție care se finanțează din venituri proprii.

De asemenea, Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut ca argumentele ANAR „denaturează prevederile legilor menționate si interpretarea termenilor utilizați". Cu privire la aceasta susținere, ținem sa invederam instanței ca nu intelegem sintagma utilizata, in nici un caz nu se poate vorbi de denaturarea legii, intrucat analiza cadrului legal incident unei situații de fapt, respectiv interpretarea unei dispoziții legale nu poate da naștere unui astfel de concept.

B)Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

(i)În primul rand, măsura dispusa de către auditori externi, asa cum am menționat si la punctul anterior, este nelegala intrucat aceștia si-au depășit competentele in ceea ce privește verificarea efectuata.

Astfel, va rugam sa observați ca si aceasta măsura vizează asa-zise aspecte referitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 118/2010 in cursul anului 2010, auditorii externi reținând ca ANAR avea obligația diminuării drepturilor salariate ale personalului pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2010.

Așa cum am rezulta din analiza raportului de control, perioada aprobata de către C. de C. pentru verificarea instituției noastre este 01.01._11, iar măsura dispusa vizează o perioada anterioara, respectiv anul 2010.

Menționam ca, in speța de fata nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru extinderea perioadei verificate si, de asemenea, nu exista nici un document care sa permită auditorilor externi extinderea perioadei verificate.

De asemenea, va rugam sa inlaturati si apărările Comisiei de soluționare a contestației (menționate in cuprinsul încheierii), potrivit cărora in speța de fata sunt incidente dispozițiile pct. 109 din Regulamentul Curții de C., având in vedere următoarele considerentele:

Așa cum am arătat, pe larg la punctul anterior (II.2.2.1. lit. B (i)), trebuie reținut ca extinderea perioadei verificate se poate efectua numai in anumite situații si numai in scopul remedierii deficientelor care pot avea caracter de continuitate.

În cazul de fata nu suntem in fata vreuneia din ipotezele menționate in cuprinsul normei invocate de către Comisia de soluționare a contestației si nici presupusele deficiente nu au un caracter de continuitate, atât timp cat acestea vizează doar o anumita perioada (6 luni, respectiv august-decembrie) in cursul unui exercițiu financiar si nu se extinde si pe perioada 2011 (perioada ce a fost aprobata de conducerea Curții de C. de a fi verificata), pentru a avea caracter de continuitate si a intra sub incidența normelor invocate de către C. de C..

Având in vedere aceste aspecte, va rugam sa dispuneți anularea măsurii dispuse, intrucat aceasta vizează o perioada care nu a fost aprobata de către conducerea Curții de C., respectiv anul 2010, in condițiile in care perioada supusa verificării este anul 2011, aceasta măsura fiind dispusa cu încălcarea competentelor legale privind desfășurarea acțiunii de control, iar argumentele prezentate in cuprinsul încheierii nu sunt temeinice si legale, acestea fiind simple afirmații prin care se încearcă acoperirea nerespectării procedurii prevăzute de lege.

(ii)ANAR, prin natura serviciilor prestate si a veniturilor încasate* nu se încadrează in categoria instituțiilor publice cărora le incumba obligația prevăzuta de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 118/2010. de a declara si de a vira la bugetul statului sumele rezultate din reducerea drepturilor salariate cu 25%.

În fapt, ținem sa precizam Onoratei Instanțe ca prin dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 (ce a intrat in vigoare la data de 03.07.2010) a fost diminuat cu 25% cuantumul brut al salariilor/indemnizațiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizații si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 (Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice).

De asemenea, dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 118/2010, stabilesc ca pentru personalul din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, se aplica reducerea drepturilor salariale, iar acestea se virează integral la bugetul de stat, potrivit normelor reglementate de Ordinul nr. 1933/2010.

Potrivit normelor Ordinului nr. 1933/2010, sumele rezultate din diminuarea salariala cu 25% de către autoritățile si instituțiile publice finanțate conform art. 62 alin. 1 lit. c din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, urmează sa se vireze la bugetul de stat potrivit procedurii stabilite prin acest Ordin (art. 1 din actul referit).

Astfel, din analiza normelor referite si raportat la situația de fapt existenta, pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 118/2010, trebuie sa fie îndeplinite următoarele condiții:

(a)cuantumul brut al salariilor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, sa fie stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 (Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice).

(b)instituția publica trebuie sa fie finanțata din venituri proprii, asa cum sunt definite de prevederile art. 62 alin. 1 lit. c din Legea nr. 500/2002.

(a) În ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este îndeplinita, întrucât salarizarea personalului AN AR si a instituțiilor subordonate nu se face potrivit Leșii nr. 330/2009.

Ținem sa precizam ca, salarizarea personalului ANAR se face potrivit Contractului colectiv de munca încheiat pentru anul 2008-2010, completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S. - Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008.

Astfel, potrivit capitolului V- Salarizarea si alte drepturi bănești - art. 47 alin. 4 din Contractul colectiv de munca, salariul de baza se stabilește, in urma negocierilor., corespunzător funcției sau meseriei ocupate, in raport de complexitatea lucrărilor, gradul de răspundere, nivelul de pregătire si competenta profesionala privind realizarea sarcinilor.

De asemenea, dispozițiile alin. 5 si 8 ale art. 47 din actul referit, stabilesc ca angajatorul are obligația de a-si crea un fond financiar pentru plata creanțelor salariale, precum si faptul ca, cheltuielile cu salariile anuale nu pot fi mai mici de 35% din totalul cheltuielilor anuale aprobate.

Prin urmare, veniturile salariale ale personalului ANAR nu intra sub incidența Legii nr. 330/2009, asa incat nu se poate considera ca este îndeplinita condiția prevăzuta de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 si, pe cale de consecința, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 118/2010 privind aplicarea reducerii drepturilor salariale cu 25%.

(b) În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv încadrarea ANAR in categoria instituțiilor care se finanțează din venituri proprii, potrivit dispozițiilor art 65 alin. 2 Ut. c din Legea nr. 500/2002, menționam ca nici aceasta nu este îndeplinita, tinand cont de următoarele considerente:

Încă de la inceput, ținem sa precizam ca, in ceea ce privește sintagma „venituri proprii", dispozițiile art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002, stabilesc următoarele:

„ Veniturile proprii ale instituțiilor publice, finanțate potrivit art. 62 alin. (î) lit. b) si c), provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea".

Raportandu-ne la situația de fapt existenta, este important de a determina daca ANAR se finanțează din venituri proprii, asa cum sunt definite de dispozițiile art. 65 alin. 2 lit. c din Legea referita.

Dorim sa învederam Onoratei Instanțe ca bugetul ANAR se asigura din venituri realizate ca urmare a aplicării unui mecanism economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apa (art. 4 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 107/2002, coroborat cu dispozițiile art. 80 alin. 2 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor).

Se poate observa ca atat Legea apelor, cat si dispozițiile actului normativ de înființare a ANAR instituie un mecanism economic specific in ceea ce privește obținerea veniturilor proprii din care se finanțează aceasta instituție.

Acest mecanism specific este constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului si de asigurare a funcționarii ANAR.

De asemenea, menționam ca, acest mecanism economic specific domeniului gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apa are la baza principiul recuperării costurilor privind gospodărirea apei, gestionarea durabila a resurselor de apa, refolosirea si economisirea resurselor de apa prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifesta o preocupare constanta in protejarea calității si cantității apei (anexa 4 din Legea nr. 107/1996).

Prin urmare, legiuitorul a inteles sa acorde un regim special veniturilor din care se finanțează Administrația Naționala Apele Romane si instituțiile subordonate, respectiv veniturile obținute de instituția in discuție provin din aplicarea acestui mecanism economic specific ce are la baza principiul recuperării costurilor.

În mod evident, actele normative care reglementează acest domeniu specific sunt in măsura sa conducă la concluzia ca legiuitorul a stabilit un regim special cu privire Ia natura juridica a veniturilor care asigura funcționarea ANAR, regim ce deroga de la normele de drept comun.

Prin dispozițiile art. 2 alin. 3 ale anexei 4 din O.U.G. nr.107/2002 s-a stabilit ca, ANAR si instituțiile subordonate sunt singurele in drept sa aplice acest sistem economic specific domeniului de activitate.

De asemenea, ținem sa precizam ca, potrivit art. 3 din Legea nr. 400/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Romane" - ANAR încheie abonamente cadru prin care sunt stabilite contribuții - si nu tarife liber negociate intre parti, care pot face obiectul unor contracte de prestări servicii, asa incat sa intre sub incidența dispozițiilor Legii nr. 500/2002.

Prin urmare, veniturile obținute de către ANAR nu se incadreaza in categoria veniturilor proprii, asa cum este aceasta noțiune definita de prevederile art. 62 alin. 1 lit. c din Legea nr. 500/2002, asfel incat sa-i fie aplicabile dispozițiile Legii nr. 118/2010 privind diminuarea drepturilor salariale ale personalului si ale Ordinului nr. 1933/2010, care instituie aceasta obligație de reținere si virare la bugetul statului a sumelor rezultate din reducerile drepturilor salariale.

Față de cele anterior prezentate, rugam instanța sa retine ca:

-veniturile proprii pe care le obține ANAR provin din aplicarea acestui mecanism economic special, respectiv provin din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului si de asigurare a funcționarii;

-aceste venituri nu sunt incluse in categoria enunțata de legiuitor prin dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. c coroborate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 500/2002;

-veniturile obținute de ANAR nu intra in sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind diminuarea drepturilor salariale ale personalului si ale Ordinului nr. 1933/2010, care instituie aceasta obligație de reținere si virare la bugetul statului a sumelor rezultate din reducerile drepturilor salariale.

Mai mult decât atat, trebuie observat ca scopul Legii nr. 118/2010 vizează reducerea cheltuielilor bugetare.

Or, atat timp cat cheltuielile pentru funcționarea instituției nu provin din sume alocate de la bugetul statului sau din prestări de servicii in sensul normelor Legii nr. 500/2002. nu putem vorbi despre reducerea cheltuielilor bugetare.

De asemenea, este important a se retine ca, dispozițiile art. 4 alin. 1 teza a 2-a din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea ANAR stabilesc ca, veniturile proprii neconsumate in cursul exercițiului financiar se reportează in exercițiul financiar următor.

Așadar, se poate observa ca veniturile obținute de ANAR si neconsumate nu sunt virate la bugetul statului, asa incat nu se poate vorbi de o reducere a cheltuielilor bugetare cat timp acestea sunt utilizate in anii următori.

Totodată, nici susținerile Comisiei de soluționare a contestației nu pot fi reținute ca fiind temeinice si legale, intrucat nu s-a demonstrat ca ANAR este finanțata din venituri proprii in sensul dispozițiilor art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002, ci doar s-a afirmat ca se finanțează din venituri proprii si acest aspect este suficient pentru a fi incidente prevederile Legii nr. 118/2010.

Învederam instanței ca era important si necesar in a se demonstra atat de către echipa de auditori, cat si de Comisia de soluționare a contestației ca veniturile proprii ale ANAR sunt venituri care se incadreaza in definiția data de legiuitor la art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002.

(iii)ANAR a respectat dispozițiile Legii nr. 118/2010, de a declara si de a vira la bugetul statului sumele rezultate din reducerea drepturilor salariate cu 25%.

În susținerea faptului ca ANAR a inteles sa respecte prevederile Legii nr. 118/2010, trebuie precizat ca instituția noastră are un număr de salariați care sunt plătiți din fonduri alocate de Ia bugetul statului, respectiv pentru personalul încadrat la Unitatea de Management a Proiectului - U.M.P. (FP 1579/2006 „Investiții prioritare in domeniul Gospodărirea Apelor").

În ceea ce privește sumele acordate cu titlu de venituri salariale pentru perioada iulie 2010-decembrie 2010, ANAR a aplicat dispozițiile Legii nr. 118/2010, asa incat a acordat salariaților sai veniturile salariale diminuate cu 25% asa cum impun normele legii referite (acest aspect rezultând si din adresa ANAR nr. 8927/03.08.2010, prin care s-a solicitat deschiderea creditelor bugetare aferente lunii august 2010-drepturi salariale cuvenite pentru luna iulie 2010 reduse cu 25% conform Legii nr. 118/2010).

În concluzie, va rugam sa constatați ca ANAR nu intra sub incidența dispozițiilor Legii nr. 118/2010 pentru salariații sai, cu excepția personalului menționat anterior si, pe cale de consecința, măsura dispusa este nelegala.

(iv)Chiar daca am accepta, prin absurd, ca ANAR avea obligația sa aplice dispozițiile Legii 118/2010, ținem sa precizam ca suma stabilita cu titlu de prejudiciu, in cuantum de 67.697.067 lei, este eronat determinata.

Învederam Onoratei Instanțe faptul ca, sumele reprezentând contribuții sociale, respectiv CAS, CASS, contribuție șomaj, fond pentru accidente de munca, contribuție pentru concediu si indemnizații datorate de angajator, sunt solicitate la plata de doua ori de către auditorii externi.

De asemenea, dorim sa precizam Onoratei Instanțe ca, odată cu achitarea sumelor reprezentând venituri din salarii (fara a se aplica reducerea de 25% asupra salariilor angajaților ANAR), sumele reprezentând contribuțiile sociale obligatorii datorate aferente acestor venituri au fost reținute de la angajați de către AN AR si virate la bugetul general consolidat.

Ținem sa precizam ca, potrivit legislației specifice in materie, in cazul plaților cu titlu de salarii de către instituțiile publice, pentru ca Trezoreria sa vireze salariile beneficiarilor, trebuie sa aiba dovada achitării contribuțiilor. Așadar, plata salariilor cuvenite personalului ANAR s-a efectuat numai dupa ce au fost achitat contribuțiile obligatorii.

Or, prin actele încheiate, C. de C. nu a ținut cont de aceste plați, si desi, contribuțiile obligatorii au fost achitate la data plații salariilor, acum, in situația in care a apreciat ca aceste salarii trebuiau a fi acordare salariaților doar in procent de 75%, solicita inca o data plata contribuțiilor obligatorii respectiv asupra sumelor reprezentând reducerea de 25%.

Având in vedere aceste aspecte, rugam instanța sa retina nelegalitatea actelor emise de C. de C. ce fac obiectul prezentei acțiunii.

II. 2.23. Abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera c) din decizia nr. 11/2012 si la punctul 11.1. Ut c din încheierea nr. 28/12.10.2012

A) Constatările auditorilor externi si ale Comisiei de soluționare a contestației

Auditorii externi din cadrul Curții de C. au constat ca ANAR a majorat fara temei legal salariile de baza brute individuale lunare prin introducerea in salariul de baza a sporului pentru vechimea in munca peste nivelul maxim prevăzut de lege, precum si efectuarea/plata concediului legal de odihna aferent anilor 2010-2011 sau a unor sume care nu fac parte din salariul de baza.

Aceștia au reținut ca, ANAR, in perioada 2010 - 2011, a inclus in salariile de baza sporuri pentru vechimea in munca mai mari decât procentul maxim (25%) prevăzut de art. 7 din H.G. nr. 281/1993, precum si acordarea unui număr de zile de concediu de odihna mai mare decât cele prevăzute in actele normative, fiind estimate plați nejustificate in cuantum de 7.236.485 lei.

De asemenea, auditorii externi au apreciat ca au fost majorate nelegal salariile de baza brute individuale lunare, prin includerea unor sume care, potrivit legii, nu fac parte din salariul de baza, reprezentând: 1/12 din cuantumul anual al primei de vacanta, 1/12 din cuantumul premiului anula si tichete de masa in suma fixa, fiind estimate plații nejustificate in cuantum de 5.372.928 lei.

Au fost încălcate, in opinia auditorilor, prin aceste abateri, prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 14 alin. 1 si 2 din legea nr. 500/2002.

În cuprinsul incheierii emise de către Comisia de soluționare a contestației s-a precizat faptul ca se impune respingerea contestației cu privire la acest punct intrucat contractul colectiv de munca nu poate cuprinde drepturi a căror acordare si al căror cuantum este stabilit prin dispoziții legale. Cu alte cuvinte, Comisia de soluționare a contestației a precizat faptul ca in cuprinsul contractului colectiv de munca exista clauze care sunt contrare prevederilor legale.

B) Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

(i) Masurile dispuse de auditorii externi nu sunt fundamentate in drept

Învederam instanței de judecata ca masurile dispuse de către auditorii externi sunt netemeinice si nelegale intrucat:

-pe de o parte, acestea sunt intemeiate pe dispoziții legale abrogate,

-pe de alta parte, nu exista menționate temeiurile de drept avute in vederea justificării masurilor dispuse.

Astfel, auditorii externi au considerat ca ANAR, in perioada 2010 -2011, a inclus in salariile de baza sporuri pentru vechimea in munca mai mari decât procentul maxim (25%) prevăzut de art. 7 din H.G. nr. 281/1993. De asemenea, au reținut ca instituția noastră a acordat un număr de zile de concediu de odihna mai mare decât cel prevăzut de legislația in materie.

Referitor la acordarea sporului de vechime, ținem sa precizam ca ANAR, la acordarea acestui spor, a avut in vedere clauzele contractului colectiv de munca încheiat in perioada 2008-2010.

Auditorii externi menționează ca ANAR, la acordarea acestui spor de vechime in anul 2010, respectiv 2011, nu a respectat prevederile art. 7 din H.G. nr. 281/1993 (pag. 35 din raportul de control, paragraful 3).

În raport de prevederile invocate de către auditorii externi, respectiv art. 7 din H.G. nr. 281/1993, rugam instanța sa observe ca acest temei nu poate fi reținut ca fiind incident, intrucat acesta nu era in vigoare in anii 2010 si 2011 (perioada supusa verificării), fiind abrogat incepand cu data de 01.01.2010, prin . dispozițiilor Legii nr. 330/2009.

Așadar, va rugam sa constatați ca măsura dispusa este nelegala, fiind intemeiata pe dispoziții străine de natura cauzei, respectiv pe dispoziții abrogate.

De asemenea, va rugam sa observați ca si reprezentanții Comisiei de soluționare a contestației rețin acest fapt, insa nu inteleg sa admită contestația si sa anuleze aceasta măsura (pag. 13 din decizie - lit. c) 1), cum in mod legal ar fi trebuit sa procedeze.

În ceea ce privește susținerea echipei de control ca ANAR a acordat salariaților sai un număr de zile de concediu de odihna mai mare decât cel legal cuvenit, rugam instanța sa observe ca auditorii externi nu au invocat nici un temei legal, aceștia limitându-se doar la a afirma: „numărul de zile de concediu anual de odihna acordat si plătit de unitatea personalului, depășește numărul stabilit prin reglementările legale in vigoare" (pag. 36 paragraful 6 din raportul de control).

Va rugam sa observați ca echipa de control nu face trimitere la nicio dispoziție legala Încălcata, ci doar face simple afirmații neîntemeiate, asa incat nu se poate menține o astfel de măsura ca fiind temeinca si legala.

(ii) Măsura este nelegala întrucât ANAR nu intra sub incidența Legii nr. 330/2009.

Având in vedere ca la punctul b) din cuprinsul raportului de control, auditorii externi au menționat ca ANAR nu a respectat dispozițiile Legii nr. 330/2009 (fraza preluata si de Comisia de soluționare a contestației), plecând de la premisa ca personalul ANAR este salarizat potrivit acestui act normativ, ținem sa precizam următoarele:

Așa cum am arătat si la punctele precedente, ANAR nu este ținuta de aplicabilitatea dispozițiilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, intrucat:

-bugetul ANAR nu face parte din bugetul general consolidat al statului;

-aceste venituri nu sunt incluse in categoria enunțata de legiuitor prin dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. c coroborate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 500/2002;

-potrivit art. 3 din Legea nr. 400/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 73/2005 pentru modificarea si completarea OUG nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Romane" - A.N.A.R. incheie abonamente cadru prin care sunt stabilite contribuții, si nu tarife liber consfințite intre parti, care pot face obiectul unor contracte de prestări servicii, asa incat sa intre sub incidența dispozițiilor Legii nr. 500/2002;

- nu primește resurse bugetare pentru salarizarea personalului si pentru funcționarea instituției, iar angajații nu sunt funcționar publici;

-salarizarea personalului si stabilirea altor drepturi salariale sau de alta natura din cadrul ANAR, se face in baza contractului colectiv de munca, potrivit dispozițiilor art. 162 din Codul Muncii.

Prin urmare, sumele acordate cu titlu de salariu personalului ANAR nu sunt alocate de la bugetul general consolidat, pentru a fi incidente prevederile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea pentru personalul din sectorul bugetar.

Astfel ca, limitarea auditorilor externi cu privire la includerea in salariile de baza a sporurilor pentru vechimea in munca mai mari de 25%, limitarea acordării numărului de zile de concediu de odihna mai mare decât cele prevăzute in actele normative (ce vizează personalul bugetar) sau includerea unor sume in salariul de baza a unor sume reprezentând: 1/12 din cuantumul anual al primei de vacanta, 1/12 din cuantumul premiului anual si tichete de masa in suma fixa, nu poate fi reținuta ca fiind temeinica si legala, intrucat salariații ANAR nu sunt plătiți din fonduri publice.

(iii) Referitor la susținerile Comisiei de soluționare a contestației, potrivit cărora se impune respingerea contestației cu privire la acest punct intrucat contractul colectiv de munca cuprinde clauze care sunt contrare prevederilor legale, va rugam sa rețineți următoarele:

În speța de data, fata de susținerile reprezentanților Curții de C. apreciem ca sunt incidente următoarele prevederi legale:

-art. 8 si art. 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca (in vigoare pana la data de 13.05.2011) precum si

-art. 132 si 142 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social (in vigoare de la data de 13.05.2011).

Potrivit acestora:

Clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligații numai in limitele si in condițiile prevăzute de lege (art. 8 din Legea nr. 136/1996 si art. 132 din Legea nr. 62/2011).

Clauzele cuprinse in contractele colective de munca care sunt negociate cu încălcarea prevederilor menționate anterior sunt lovite de nulitate.

Nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanțele judecătorești competente, la cererea pârtii interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție (art. 24 din Legea nr. 130/1996 si art. 142 din Legea nr. 62/2011).

Prin urmare, in măsura in care in contractul colectiv de munca astfel cum a fost completat prin actul adițional cuprindea clauze contrare dispozițiilor legale, apreciem ca era necesar ca partea interesata sa solicite pe calea instanței nulitatea acestor clauze.

Or, atat timp cat o astfel de hotărâre judecătoreasca nu exista, putem trage concluzia ca toate clauzele contractului colectiv de munca in discuție sunt legale si prin urmare trebuie aplicate.

Față de considerentele mai sus expuse, va rugam sa dispuneți anularea măsurii stabilite in sarcina noastră.

II.2.4. Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera d din decizia nr. 11/2012

Comisia de soluționare a contestațiilor a fost investita sa se pronunțe asupra legalității măsurii ANAR, aceea de a achita in cursul anului 2011, drepturi de natura salariata reprezentând: premiul anual pe 2010, prima de vacanta si indemnizații la ieșirea la pensie.

A) Constatările auditorilor externi si ale Comisiei de soluționare a contestațiilor

Pentru a ajunge la aceasta măsura, auditorii externi au constatat ca ANAR a achitat in cursul anului 2011, drepturi de natura salariata reprezentând: premiul anual pe 2010, prima de vacanta si indemnizații la ieșirea la pensie, cu nerespectarea prevederilor legale.

Au fost încălcate, in opinia auditorilor externi, prin aceasta abatere, prevederile art.8, art.9 alin.2 si art.13 alin. l din Legea nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art.9 din Legea nr. l 18/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale art.14 alin. l si 2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare.

Valoarea estimata a abaterii constatate este in suma estimativa de 34.371.387 lei (sume brute angajați si contribuțiile sociale angajator).

Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat in nici un fel încheierea atacata cu privire la argumentele noastre cu privire la nelegalitatea acestei masuri.

B) Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări înainte de a prezenta argumentele noastre pe fondul cauzei, învederam instanței de judecata faptul ca, asa cum am arătat la punctul 11.2.1. din prezenta acțiune, Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat in nici un fel încheierea atacata cu privire la argumentele noastre cu privire la nelegalitatea acestei masuri.

Prin urmare rugam instanța sa dispuna anularea măsurii menținute de catre Comisia de soluționare a contestațiilor, întrucât este nemotivata.

(i) Reiteram susținerile noastre referitoare la nelegalitatea măsurii dispuse de auditorii externi, in ceea ce privește achitarea cu nerespectarea prevederilor legale a premiului anual pe 2010, a primei de vacanta, si a indemnizației la ieșirea la pensie, este nelegala.

Consideram ca in speța nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de auditorii externi, aplicabile fiind dispozițiile art.37 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicata, potrivit cărora drepturile si obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.

Aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art.160 din Codul muncii, conform cărora salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

De asemenea, incidente in speța sunt si prevederile art.162 din Codul muncii, potrivit cărora nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile.

Rugam instanța de judecata sa retina ca in ceea ce privește instituția noastră, salarizarea personalului se efectuează in baza Contractului colectiv de munca negociat la nivel de instituție, cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Codul muncii. Potrivit acestor dispoziții, clauzele contractului individual de munca nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin contractele colective de munca.

Astfel, asa cum rezulta din înscrisurile existente la dosarul cauzei (inscrisuri ce nu au fost luate in considerare nici de auditorii externi si nici de Comisia de soluționare a contestațiilor, acordarea premiului anual, a primei de vacanta, si a indemnizației la ieșirea la pensie este prevăzuta de Contractul colectiv de munca.

Potrivit art. 58 alin. 1 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S. - Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008, salariații au dreptul la premiul anual.

Acest drept a fost menținut si prin Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011, la art.58.

De asemenea, la art. 36 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S. - Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008, s-a stabilit ca angajatorul va acorda fiecărui salariat la plecarea in concediul de odihna o prima de vacanta, o singura data pe an, egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecării in concediu, proporțional cu perioada lucrata.

Precizam ca acest drept a fost menținut si prin art.36 din Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

În ceea ce privește indemnizația la ieșirea la pensie, aceasta a fost plătită salariaților potrivit art.59 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S.- București cu numărul 3295/03.06.2008.

Menționam ca si indemnizația la ieșirea la pensie a continuat sa fie prevăzuta la art.59 din Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

Vom argumenta in cele ce urmează, care sunt considerentele potrivit cărora nu putem fi de acord cu cele reținute de auditorii externi, potrivit cărora incidente sunt dispozițiile Legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea stabilirii echilibrului bugetar.

Reiteram si in fata instanței de judecata susținerile cuprinse in contestația formulata impotriva deciziei nr.11/_, anume ca prevederile mai sus menționate nu ni se aplica intrucat, ar insemna ca instituției noastre i se aplica dispozițiile art.62 alin. l lit. c din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finanțate.

Or, ANAR nu este o asemenea instituție, nefiind finanțata din venituri proprii, in sensul prevederilor art.65 alin.2 din Legea nr.500/2002, conform cărora veniturile proprii ale instituțiilor publice, finanțate potrivit art.62 alin. 1 lit. b si c provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.

Așa cum am arătat anterior, funcționarea instituției noastre este asigurata din venituri proprii dar in sensul dispozițiilor art.4 alin.2 din O.U.G. nr. 107/2002 coroborate cu cele ale art.80 alin.2 din Legea apelor nr. 107/1996, ce reglementează activitatea ANAR.

Potrivit acestor dispoziții legale, cheltuielile pentru funcționarea ANAR se asigura din venituri proprii, potrivit unui mecanism economic specific. Acesta este constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului si de asigurare a funcționarii instituției noastre.

Totodată, potrivit anexei 4 la Legea nr. 107/1996, acest mecanism economic, specific domeniului gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apa, are la baza principiul recuperării costurilor privind gospodărirea apei, gestionarea durabila a resurselor de apa, refolosirea si economisirea resurselor de apa prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifesta o preocupare constanta in protejarea calității si cantității apei.

Referitor la aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor Legii nr. 285/2010, urmează ca instanța sa observe faptul ca, asa cum insasi titulatura actului normativ o arata, acesta reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Or, instituția noastră nu primește fonduri de la bugetul de stat pentru plata salariilor.

Așa cum am menționat anterior, bugetul ANAR se realizează printr-un mecanism economic specific constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, fiind aprobat de Consiliul de Conducere numit conform Legii nr. 400/2005, cu acordul conducătorului autorității centrale din domeniul apelor, Ministerul Mediului si Pădurilor.

Concluzionând, urmează ca instanța sa constate faptul ca nefiind incidente dispozițiile legale reținute de auditori, măsura este nelegala.

II.2.4. Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera e) din decizia nr. 11/2012

Rugam instanța sa retina ca un alt aspect asupra cărora Comisia de soluționare a contestațiilor a fost investita sa se pronunțe, a fost aceea a achitării in cursul anului 2011, a drepturilor de natura salariata reprezentând spor de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza si indemnizații de ședința pentru membrii comitetului de direcție precum si acordarea unor premii cu ocazia zilei de 8 martie, cu ocazia zilei mondiale a apei si premii de C..

A)Constatările auditorilor externi

Pentru a retine aceasta măsura, auditorii externi au considerat ca in baza Circularei A.N. Apele Romane nr.7125/DD/06.07.2010, incepand cu data de 01.04.2010 au fost acordate sporuri de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza si indemnizații de ședința pentru membrii comitetului de direcție precum si premii cu ocazia zilei de 8 martie, cu ocazia zilei mondiale a apei si premii de crăciun

Au fost incalcate, in opinia auditorilor, prin aceasta abatere, prevederile art. l alin.2, art.2 alin. l lit. a si lit. c, art. 3 lit. a si lit. b si art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, precum si art.3, art.5, art.6 alin. 3, art.11 din O.U.G. nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar. De asemenea, s-au reținut ca fiind incalcate si prevederile art. l alin.2, art.2 alin. l lit. a si lit. c, art.3 lit. a si lit. b, art.9, art. 11, art.37 din Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 132 alin. l, art.138 alin. l, alin.3 si alin.4 din Legea dialogului social nr.62/2011.

Valoarea estimata a abaterii constatate este in suma estimativa de 47.961.852 lei (sume brute angajați si contribuțiile sociale angajator).

Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat in nici un fel încheierea atacata cu privire la argumentele noastre cu privire la nelegalitatea acestei masuri.

B)Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări înainte de a prezenta argumentele noastre pe fondul cauzei, invederam instanței de judecata faptul ca, asa cum am arătat la punctul II.2.1. din prezenta acțiune, Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat in nici un fel încheierea atacata cu privire ia argumentele noastre cu privire la nelegalitatea acestei masuri.

Prin urmare rugam instanța sa dispună anularea măsurii menținute de către Comisia de soluționare a contestațiilor, întrucât este nemotivata.

(i) Măsura dispusa este nelegala întrucât in speța nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de auditorii externi.

Rugam instanța de judecata sa observe faptul ca nici in ceea ce privește susținerile noastre referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, in cazul ANAR, Comisia de soluționare a contestațiilor nu s-a pronunțat.

Astfel, reiteram in fata instanței de judecata afirmația potrivit căreia fondurile publice asa cum sunt definite in literatura de specialitate, sunt sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, fondurile provenite din provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigura din fonduri publice si fonduri externe nerambursabile.

De asemenea, învederam faptul ca bugetul ANAR se realizează prin mecanismul economic specific constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, fiind aprobat de Consiliul de Conducere numit conform Legii nr.400/2005, cu acordul conducătorului autorității centrale din domeniul apelor, Ministerul Mediului si Pădurilor.

Mai mult decât atat, salarizarea personalului si stabilirea altor drepturi salariale sau de alta natura din cadrul ANAR, sunt hotărâte in baza contractului colectiv de munca, potrivit dispozițiilor art.162 din Codul Muncii.

Un alt aspect relevant este acela ca Legea nr.330/2009 a fost abrogata la 1 ianuarie 2011, de Legea nr.284/2010. Prin urmare, raportandu-ne la perioada controlata 01.01.-31.12.2011, Legea nr.330/2009 nu este aplicabila acestei perioade.

Rugam instanța sa retina faptul ca nici referitor la inaplicabilitatea in speța a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, nu sunt incidente in speța, intrucat si acestea au fost abrogate prin Legea nr.284/2010, Comisia nu s-a pronunțat.

De asemenea, si in ceea ce privește inaplicabilitatea in cauza a dispozițiilor Legii nr. 285/2010 Comisia a eludat a se pronunța. Astfel, reiteram susținerile cuprinse in contestație potrivit cărora, titulatura actului normativ arata faptul ca acesta reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Or, instituția noastră nu primește fonduri de Ia bugetul de stat pentru plata salariilor.

Asa cum am arătat anterior, funcționarea instituției noastre este asigurata din venituri proprii dar in sensul dispozițiilor art.4 alin.2 din O.U.G. nr.107/2002 coroborate cu cele ale art.80 alin.2 din Legea apelor nr. 107/1996, ce reglementează activitatea ANAR.

Potrivit acestor dispoziții legale, cheltuielile pentru funcționarea ANAR se vor asigura din venituri proprii, potrivit unui mecanism economic specific. Acesta este constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului si de asigurare a funcționarii al instituției noastre.

(ii) Auditorii externi nu au ținut cont de faptul ca sporul de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza, indemnizațiile de ședința pentru membrii comitetului de direcție, precum si premiile acordate cu ocazia zilei de 8 martie, cu ocazia zilei mondiale a apei si premiile de C. au fost stabilite prin contractul colectiv de munca.

Astfel, reiteram afirmația potrivit căreia dispozițiile art. 160 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicata, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

De asemenea, nivelurile salariate minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, conform prevederilor art.162 din Codul muncii.

Asa cum am arătat si la punctele anterioare, in cazul ANAR, salarizarea personalului se efectuează in baza Contractului colectiv de munca negociat la nivel de instituție, cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Codul muncii. Potrivit acestor dispoziții, clauzele contractului individual de munca nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin contracte colective de munca.

Iar Contractul colectiv de munca prevede acordarea sporului de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza, a indemnizațiilor de ședința pentru membrii comitetului de direcție, precum si a premiilor cu diverse ocazii.

Astfel, la art. 56 alin.2 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S.-Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008 se stabilește ca salariații pot beneficia de un spor de fidelitate, pentru activitatea desfășurata neintrerupt in domeniul gospodăririi apelor.

Este important de reținut ca si acest drept a fost menținut prin Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

În ceea ce privește premiile acordate salariaților, art.58 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S.-Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008, stabilește condițiile si modalitatea de acordare a acestora.

Menționam ca si premiile acordate salariaților au fost reglementate prin Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

Astfel, in măsura in care in contractul colectiv de munca astfel cum a fost completat prin actul adițional cuprindea clauze contrare dispozițiilor legale, apreciem ca era necesar ca partea interesata sa solicite pe calea instanței nulitatea acestor clauze.

Or, atat timp cat o astfel de hotărâre judecătoreasca nu exista, putem trage concluzia ca toate clauzele contractului colectiv de munca in discuție sunt legale si prin urmare trebuie aplicate.

Învederam instanței de judecata faptul ca nici referitor la susținerile noastre privind plata indemnizațiilor de ședința a membrilor comitetului de direcție, pentru perioada 01.04._11, Comisia nu s-a pronunțat.

Am arătat si in cuprinsul contestației, susținem si in fata instanței de judecata faptul ca prin decizia nr.78/16.02.2010 directorul general al ANAR, in temeiul Statutului de organizare si funcționare a ANAR aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, a hotărât ca membrii comitetului de direcție (de la toate Direcțiile de Ape si Institutul N. de Hidrologie si Gospodărire a Apelor) sa primească o indemnizație de ședința de 15% din salariul de baza al directorului unității.

În susținerea legalității plații indemnizațiilor de ședința pentru membrii consiliului de conducere, menționam ca aceasta a fost confirmata irevocabil de instanța de judecata.

Astfel, prin decizia nr. 1030/02.09.2011 pronunțata de C. de Apel Bacau-Sectia Comerciala, de C. Administrativ si Fiscal, a fost respins recursul Curții de C., a fost menținută sentința civila nr. 291/05.05.2010 pronunțata de Tribunalul Bacău, iar actele emise de C. de C. au fost anulate in parte.

Prin sentința civila nr.291/05.05.2010 s-a reținut ca, in ceea ce privește indemnizația de ședința (de 20% din salariul directorului pentru membrii comitetului de direcție al Direcției Apelor Șiret si de 40% din indemnizația unui membru al comitetului pentru secretarul comitetului) aceasta a fost stabilita legal prin regulamentul de organizare si funcționare a comitetului de direcție din Direcția Apelor Șiret (pagina 2 penultimul paragraf din hotărâre).

Desi aceste aspecte au fost aduse la cunoștința atat a auditorilor externi cat si a Comisiei de soluționare a contestațiilor, prin decizia nr. 11/2012 s-a reținut ca sentința civila nr.291/05.05.2010 pronunțata de Tribunalul Bacău nu este irevocabila (pagina 51 paragraful 5 din raportul de control nr.6363/27,04.2012), desi la momentul încheierii constatărilor trecuse mai mult de 1 an de la momentul la care decizia nr.1030/02.09.2011 fusese pronunțata de C. de Apel Bacău.

Evident, nici referitor la acest aspect, Comisia de soluționare a contestațiilor nu a considerat necesar sa isi formuleze punctul de vedere.

Referitor la legalitatea plații premiilor acordate cu ocazia zilei de 8 martie, cu ocazia zilei mondiale a apei si a premiilor de C. reiteram susținerea potrivit căreia acestea au fost stabilite prin contractul colectiv de munca.

Astfel, la art. 58 alin.8 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S.-Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008 se stabilește dreptul angajatelor de a beneficia de cadouri cu ocazia zilei de 8 martie.

Cuantumul acestor cadouri (suma neta de 150 lei) ce urmau a fi plătite angajatelor a fost transmis tuturor Administrațiilor Bazinale de Apa, Exploatării Complexe S. Costesti si Institutului N. de Hidrologie si Gospodărire a Apelor, prin circulara nr.3182/DD/08.03.2011

Este important de reținut ca acest drept a fost menținut prin Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

Si in ceea ce privește dreptul salariaților de a primi o indemnizație in cuantum de 200 lei net, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, menționam ca acesta este prevăzut Ia art.59 alin.3 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional inregistrat la D.M.P.S.-Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008.

Si in ceea ce privește indemnizația de 200 lei net, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, arătam ca aceasta a continuat sa fie stabilita de art.59 din Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

Arătam ca si premiile de C. au fost acordate potrivit art.58 alin.4 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional inregistrat la D.M.P.S.-Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008.

Trebuie sa menționam ca si primele de C. au continuat sa fie reglementate prin Contractul colectiv de munca 2011-2014, completat prin actul adițional nr.2/2011, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București cu numărul_/16.08.2011.

Or, atat timp cat o astfel de hotărâre judecătoreasca nu exista, putem trage concluzia ca toate clauzele contractului colectiv de munca in discuție sunt legale si prin urmare trebuie aplicate.

II.2.4. Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera f) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II. l. lit. e din încheierea nr. 28/12.10.2012

Un alt aspect asupra căruia Comisia de soluționare a contestațiilor a fost investita sa se pronunțe, a fost acela al includerii in contractul colectiv de munca ANAR 2011-2014, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București sub nr.8/23.02.2011, a unor coeficienți de ierarhizare pentru stabilirea salariilor de baza pentru personalul de conducere, mai mari decât cei prevăzuți de lege.

A) Constatările Comisiei de soluționare a contestațiilor si ale auditorilor externi

Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut in esența, faptul ca incidente in cauza sunt prevederile Legii nr.284/2010, fara a arata care sunt motivele potrivit cărora susținerile noastre ar fi nefondate.

Reiteram si in acest caz, susținerile noastre cuprinse in contestație, rugând instanța sa retina netemeinicia constatărilor atat a echipei de control potrivit cărora, in mod eronat instituția noastră, prin negocierea contractului colectiv de munca ANAR 2011-2014, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București sub nr.8/23.02.2011, au fost incluși coeficienți de ierarhizare pentru stabilirea salariilor de baza pentru personalul de conducere, mai mari decât cei prevăzuți de lege .

E. a reținut echipa de control faptul ca, prin aceasta măsura, ar fi fost incalcate prevederile pct.4 alin.5 din Legea nr.400/2005 privind aprobarea O.U.G. nr.73/2005 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Romane", ale art.10 din O.U.G. nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar.

Totodată, s-a mai afirmat ca nu fost respectate nici prevederile art. l alin.2, art.2 alin. l lit. a si lit. c, art.3 lit. a si lit. b, art. 37 alin. l, ale Cap I. - Salarii de baza din Anexa VIII la Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, cu modificările si completările ulterioare, ale art.25 din H.G. nr.833/2007 privind normele de organizare si funcționare a comisiilor paritare si încheierea acordurilor colective, cu modificările ulterioare, precum si ale art.132 alin. l, art.138 alin.1, alin.3 si alin.4 din Legea nr.62/2011 a dialogului social.

B) Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

Măsura dispusa este nelegala întrucât in speța nu sunt incidente dispozițiile legale invocate atat de Comisie de soluționare a contestațiilor cat si de auditorii externi.

Învederam instanței de judecata faptul ca si in acest caz, Comisia nu a considerat de cuviința sa răspundă criticilor noastre, arătând doar ca incidente in cauza sunt prevederile Legii nr.284/2010.

Având in vedere aceasta situație, reiteram susținerile noastre potrivit cărora salariații instituției noastre nu sunt plătiți din fonduri bugetare, potrivit Legii nr.284/2010, asa cum au susținut auditorii externi.

Referitor la aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor Legii nr.284/2010, urmează ca instanța sa observe faptul ca, asa cum insasi titulatura actului normativ o arata, acesta reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Or, instituția noastră nu primește fonduri de la bugetul de stat pentru plata plata salariilor.

Asa cum am arătat anterior, bugetul ANAR se realizează printr-un mecanism economic specific constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, fiind aprobat de Consiliul de Conducere numit conform Legii nr.400/2005, cu acordul conducătorului autorității centrale din domeniul apelor, Ministerul Mediului si Pădurilor.

Este important de menționat ca, ANAR este guvernata de prevederile Legii apelor n.107/1996. Iar in conformitate cu dispozițiile art.4 alin.2 din O.U.G. nr.107/2002 coroborate cu cele ale art.80 alin.2 din Legea nr.107/1996, funcționarea instituției noastre este asigurata din venituri proprii.

Acest mecanism specific este constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului si de asigurare a funcționarii instituției noastre.

Corelativ, nici dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, nu sunt incidente in speța.

Învederam instanței ca era important si necesar in a se demonstra atat de catre echipa de auditori, cat si de Comisia de soluționare a contestației ca veniturile proprii ale ANAR sunt venituri care se încadrează in definiția data de legiuitor la art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002.

Consideram ca in speța sunt incidente dispozițiile art. 162 din Codul muncii, potrivit cărora, nivelurile salariale minime salariale, se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile in condițiile in care salariul individual se stabilește prin negocieri individuale intre angajator si salariat.

Așadar, fata de argumentele expuse anterior, va rugam sa anulați măsura dispusa de C. de C..

II.2.3. Referitor Ia constatările reținute la punctul 1.6 din încheierea nr. 28/12.10.2012, in continuare, veti gasi considerentele noastre privind nelegalitatea măsurii:

A) Constatările auditorilor externi si a Comisiei de soluționare a contestațiilor

Auditorii externi au constatat in mod eronat faptul ca, in baza "Programului de studii si servicii pentru asigurarea suportului tehnic si științific privind gestionarea integrata a resurselor de apa si pentru implementarea directivelor europene in domeniul apelor pentru anul 2011", ANAR a achiziționat de la Institutul N. de Hidrologie si Gospodărirea Apelor o . studii pentru care au fost emise si achitate facturi in suma totala de 4.317.000 lei.

Aceste achiziții s-au efectuat fara aplicarea procedurilor prevăzute de dispozițiile art.2 alin. l lit. a, d, alin.2 lit. f si ale art.9 din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii precum si ale H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica din O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Comisia de soluționare a contestațiilor si-a insusit punctul de vedere al echipei de control, apreciind ca susținerile ANAR sunt lipsite de temei legal.

Astfel, in opinia Comisiei incidente nu pot fi dispozițiile art.15 din O.U.G. nr. 34/2006 intrucat acestea ar trebui coroborate cu cele ale art.14 ale aceluiași act normativ, acestea reglementând faptul ca excepția aplicării prevederilor O.U.G. nr.34/2006 este admisa numai in baza acordurilor internaționale, iar despre acest fapt trebuie informata Autoritatea Naționala de Reglementare a Achizițiilor Publice.

Valoarea estimativa a erorii/abaterii constatate a fost apreciata in cuantum 4.317.000 lei.

B) Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

Am susținut si prin contestația formulata susținem si prin prezenta acțiune faptul ca in speța nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.34/2006 si nici ale H.G. nr.925/2006, intrucat efectuarea si certificarea studiilor respective este o atribuție exclusiva a Institutului N. de Hidrologie si Gospodărirea Apelor.

Astfel, achiziția acestor servicii se înscrise la excepția prevăzuta la art.15 din O.U.G. nr.34/2006, potrivit căruia, procedurile prevăzute de acest act normativ nu se aplica pentru atribuirea contractului de servicii unei alte autorități contractante sau unei asocieri de autorități contractante, in cazul in care acestea beneficiază de un drept exclusiv pentru prestarea serviciilor respective, in virtutea legii ori a altor acte cu caracter normativ care sunt publicate.

Pentru aceste considerente, va rugam sa constatați ca măsura este nelegala.

II.2.4. Referitor la constatările reținute la punctul II.6 din incheierea nr. 28/12.10.2012, rugam instanța sa constate ca acestea sunt nelegale.

A) Constatările Comisiei de soluționare a contestațiilor si ale auditorilor externi

Prin aceasta măsura, echipa de control a constatat ca ANAR a efectuat de achiziții de autoturisme si mobilier fara respectarea interdicției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Comisia de soluționare a contestației si-a motivat soluția de respingere a contestației cu privire la acest punct, menționând numai ca „ANAR intra sub incidența prevederilor Cap. II - art. 21-26- din O.U.G. nr. 34/2009".

Valoarea estimativa a erorii/abaterii constatate a fost apreciata in cuantum 800.953,96 lei.

B) Motivele de nelegalitate invocate de ANAR cu privire la aceste constatări

Înainte de a prezenta argumentele noastre pe fondul cauzei, învederam instanței de judecata faptul ca, asa cum am arătat la punctul II.2.1. din prezenta acțiune, Comisia de soluționare a contestațiilor nu a motivat in mod corespunzător încheierea atacata cu privire Ia argumentele noastre cu privire la nelegalitatea acestei masuri.

Aceasta s-a limitat doar la afirma ca ANAR intra sub incidența ANAR intra sub incidența prevederilor Cap. II - art. 21-26- din O.U.G. nr. 34/2009", fara a arata motivele pentru care sunt incidente aceste norme si fara a răspunde la motivele invocate de subscrisa.

Prin urmare rugam instanța sa dispună anularea măsurii menținute de către Comisia de soluționare a contestațiilor, intrucat este nemotivata.

Reiteram susținerile noastre referitoare la nelegalitatea măsurii dispuse de auditorii externi

Astfel, rugam instanța sa retina ca dispozițiile O.U.G. nr. 34/2009 sunt aplicabile autorităților si instituțiilor publice a căror finanțare se asigura: integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz; din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz; integral din venituri proprii.

Așadar, aceste norme nu sunt incidente instituției noastre, intrucat asa cum am menționat si la punctele anterioare:

- bugetul ANAR nu face parte din bugetul general consolidat al statului; - bugetul ANAR nu este aprobat prin Legea bugetului de stat;

-funcționarea ANAR se asigura din venituri realizate ca urmare a aplicării unui mecanism economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apa (art. 4 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 107/2002, coroborat cu dispozițiile art. 80 alin. 2 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor), iar aceste venituri nu sunt incluse in categoria enunțata de legiuitor prin dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. c coroborate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 500/2002;

Mai mult decât atat, trebuie observat ca din preambulul scopul O.U.G. nr. 34/2009 vizează reducerea cheltuielilor bugetare, acest aspectand rezultând atat din conținutul, cat si din preambulul actului normativ si citam:

„ având in vedere opiniile si recomandările Comisiei Europene si ale organismelor financiare internaționale, referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare in sensul diminuării cheltuielilor curente de administrare si alocarea cu prioritate a resurselor către proiecte cu efect multiplicator in economie care reprezintă principalul mijloc de limitare a ritmului de scădere economica si de compensare parțiala a reducerii activității din sectorul privat, pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele masuri menite sa reducă volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care sa permită respectarea angajamentelor interne si internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv in ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, se aproba ordonanța de urgenta”.

Or, atat timp cat cheltuielile pentru funcționarea instituției nu provin din sume alocate de la bugetul statului sau din prestări de servicii, pentru a fi considerata instituție publica care se finanțează din venituri proprii (in sensul Legii nr. 500/2002) nu putem vorbi despre reducerea cheltuielilor bugetare.

De asemenea, este important a se retine ca, dispozițiile art. 4 alin. 1 teza a 2-a din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea AN AR stabilesc ca, veniturile proprii neconsumate in cursul exercițiului financiar se reportează in exercițiul financiar următor.

Ca atare, nici susținerile Comisiei de soluționare a contestației nu pot fi reținute ca fiind temeinice si legale, intrucat nu s-a demonstrat ca ANAR este: finanțata integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz; din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz sau integral din venituri proprii in sensul dispozițiilor art. 65 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002 pentru a se retine ca sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 34/2009.

În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile menționate în conținutul acesteia, iar anexat cererii reclamanta a anexat actele administrative contestate și înscrisuri.

La data de 13.11.2012 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, iar la data de 27.11.2012, reclamanta a depus Note scrise cu privire la cererea de suspendare, pârâta depunând actele administrative contestate și actele care au stat la baza emiterii acestora.

Prin încheierea din data de 27.11.2012 a fost respinsă cererea de suspendare parțială a executării Deciziei nr.11/2012, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr.6130/12.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-SCAF a fost respins recursul ca nefondat.

La data de 26.03.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, C. încuviințând această probă, prin încheierea de la ceeași dată.

Prin încheierea din data de 09.04.2013 a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, la solicitarea reclamantei, Raportul de expertiză fiind depus la data de 25.02.2014, față de care pârâta a formulat obiecțiuni.

La data de 08.04.2014, reclamamanta a solicitat întregirea Raportului de expertiză, față de răspunsurile expertului la pct.1, 3, 5-9 din obiectivele stabilite de instanță, fiind încuviințate în parte aceste obiecțiuni, cu excepția celor de la pct.2, 3, 4, 5 și 8.

La data de 22.09.2014, expertul a depus răspunsul la obiecțiunile formulate.

Analizând actele și lucrările dosarului, C. a reținut următoarele:

În perioada 09.01._12, o echipa de auditori publici externi din cadrul Curții de C. a României a efectuat o verificare cu privire la „Situația, evoluția si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului", in perioada 01.01._11 la Administrația Naționala „Apele Romane.

Urmare controlului, a fost incheiat Raportul de control nr. 6363/27.04.2012, prin care auditorii publici externi au constatat mai multe abateri de la legalitate si regularitate, unele dintre acestea fara a aduce prejudicii, altele având drept consecința producerea de prejudicii in patrimoniul entității juridice controlate.

În baza acestui Raport a fost emisă de către C. de C. a României Decizia nr. 11/2012, prin care s-au reținut abateri si s-au dispus masuri, pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, respectiv:

- nereflectarea in bilanțul contabil, in contul de profit si pierdere si in balanțele de verificare a operațiunilor financiar-contabile in suma estimativa de_ lei;

- existenta unor neconcordante intre datele din evidenta contabila si înscrise in bilanțul contabil (contul de profit si pierdere) in ceea ce privește necorelarea soldului contului 102 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului" de 348.959,78 lei si valoarea terenurilor din domeniul privat al statului, evidențiata in contul 211 „Terenuri", de 142.099,96 lei, fondul fiind mai mare cu suma de 206.859,20 lei;

- nerespectarea prevederilor referitoare la efectuarea cheltuielilor de personal, cu efecte asupra bugetului general consolidat in suma estimativa de_ lei, din care:

•neaplicarea diminuării cu 15,5% a cheltuielilor de personal in lunile noiembrie si decembrie 2009, in suma estimativa de 2.350.013 lei;

•neaplicarea diminuării cu 25% a cuantumului brut al drepturilor de natura salariala in perioada iulie 2010-decembrie 2010, cu impact asupra anului 2011, in suma estimativa de 67.697.067 lei;

•majorarea fara temei legal a salariilor brute individuale lunare, prin introducerea in salariul de baza a sporului pentru vechime in munca si acordarea unui număr de zile de concediu mai mare decât cel prevăzut in actele normative, in suma estimativa de 12.609.412 lei;

•achitarea in cursul anului 2011, contrar prevederilor legale, a unor drepturi de natura salariala (reprezentând: premiul anual pe 2010, prima de vacanta, si indemnizații la ieșirea la pensie) in suma de 34.371.387 lei;

•achitarea unor drepturi de natura salariala fără temei legal (reprezentând: spor de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza si indemnizații de ședința pentru membrii comitetului de direcție precum si acordarea unor premii cu ocazia Zilei de 8 Martie, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei si premii de C.) in suma estimativa de 47.961.852 lei;

• aplicarea unor coeficienți de ierarhizare pentru stabilirea salariilor de baza pentru personalul de conducere, mai mari decât cei prevăzuți de lege;

- neactualizarea devizelor generale ale obiectivelor de investiții la data modificării de către ordonatorul principal de credite a listei obiectivelor de investiții;

- efectuarea de plați nejustificate, in suma estimativa de 567.155 lei, pentru obiectivul „Lucrări de protecție si consolidare a falezei pentru zona Olimp Nord, jud. Constanta";

- actualizarea devizelor generale ale obiectivelor de investiții fara respectarea prevederilor legale;

- execuția lucrărilor de amenajare a spațiului închiriat in incinta Agenției de voiaj C.F.R. nr. l București, in suma de 83.168 lei, exclusiv TVA, fara respectarea dispozițiilor legale privind autorizarea si disciplina in construcții si ale Contractului de închiriere nr._ ;

- atribuirea de lucrări suplimentare de execuție pentru investiția ^menajări spatii închiriate pentru birourile ANAR " fara respectarea prevederilor legale privind achizițiile publice;

- efectuarea de achiziții publice de autoturisme si mobilier fara respectarea interdicției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale;

- neredactarea la sfârșitul primului trimestru al anului 2010, ., a programului anual de achiziții publice aferent anului 2011;

- achiziționarea de studii in suma de 4.317.000 lei, de la Institutul Național de Hidrologie si Gospodărirea Apelor, fara respectarea legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii si fara a se încheia un contract de achiziție publica;

- nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 82/2011 privind unele masuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare si nemodificarea anexei nr. 12 la H.G. nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului;

- neconcordanta existenta intre valoarea bunurilor aparținând domeniului public al statului, aflate in administrarea Ministerului Mediului si Pădurilor prin ANAR, reglementata la anexa nr.l2 la H.G. nr.1705/2006 si situațiile financiare anuale;

- existenta unor deficiente in listele de inventar;

- neelaborarea (neîntocmirea) metodologiei privind executarea creanțelor reprezentând venituri proprii ale ANAR;

- existenta unor litigii in diferite stadii de judecata in contradictoriu cu clienți incerți precum si neefectuarea tuturor demersurilor in vederea recuperării debitelor de la clienți;

- necalcularea, nefacturarea, neinregistrarea si neincasarea majorărilor de întârziere in suma estimativa, de 2.828.732 lei, precum si nerespectarea dispozițiilor Ordinului ministrului mediului si gospodăririi apelor nr.798/2005.

Față de aceste constatări, in temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de C. si a Regulamentului, împotriva pct. 1.6, I.7, I.8, II. 1, II.6 din Decizia nr. 11/2012 emisa de C. de C. a României, reclamanta a formulat, contestație, prin încheierea.

Prin încheierea nr. 28/12.10.2012, emisa de catre Departamentul IX din cadrul Curții de C. a României, Comisia de Soluționare a Contestației a dispus respingerea contestației formulata împotriva masurilor dispuse la punctele 1.6, II. 1, II.6 din decizia nr. 11/2012 emisa de C. de C. a României, admiterea contestației pentru masurile prevăzute la pct. I.7., 1.8. din aceeași Decizie.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea Încheierii nr.28/12.10.2012 emisă de Departamentul IX din cadrul Curții de C. a României și a Deciziei nr.11/2012, în ceea ce privește pct. I.6, II.6 și II.1.

Analizând actele dosarului, actele administrative contestate, probatoriul administrat, prin raport la dispozițiile legale incidente și susținerile părților, C. apreciază acțiunea ca fiind întemeiată, în parte,în ceea ce privește Încheierea nr. 28 din 12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012, emise de pârâtă, în ceea ce privește pct. I.6 și II. 1 lit. a. și neîntemeiată în ceea ce privește pct. II. 1 lit. b - f și II. 6, urmând a menține Încheierea nr. 28/12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012 cu privire la aceste puncte.

În ceea ce privește pct.I.6 din Decizie, prin care pârâta a dispus în sarcina conducerii reclamantei obligația de a urmări și asigura atribuirea contractelor de servicii privind elaborarea de studii numai în conformitate cu procedurile prevăzute de OUG nr.34/2006 și HG nr.925/2006, constatând ca, in baza "Programului de studii si servicii pentru asigurarea suportului tehnic si științific privind gestionarea integrata a resurselor de apa si pentru implementarea directivelor europene in domeniul apelor pentru anul 2011", ANAR a achiziționat de la Institutul N. de Hidrologie si Gospodărirea Apelor o . studii pentru care au fost emise si achitate facturi in suma totala de 4.317.000 lei, iar aceste achiziții s-au efectuat fara aplicarea procedurilor prevăzute de dispozițiile art.2 alin. l lit. a, d, alin.2 lit. f si ale art.9 din O.U.G. nr.34/2006 si ale H.G. nr. 925/2006

Reclamanta susține în mod corect însă că in speța nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.34/2006 si nici ale H.G. nr.925/2006, întrucât efectuarea si certificarea studiilor respective este o atribuție exclusiva a Institutului N. de Hidrologie si Gospodărirea Apelor, stabilită prin actul de înființare, aplicarea "Programului de studii si servicii pentru asigurarea suportului tehnic si științific privind gestionarea integrata a resurselor de apa si pentru implementarea directivelor europene in domeniul apelor pentru anul 2011”, fiind o obligație ce vizează strategia națională de gestionare a resurselor, nu un serviciu ce poate fi achiziționat de la un operator economic specializat în acest domeniu, fiind aplicabilă excepția prevăzuta la art.15 din O.U.G. nr.34/2006, potrivit căruia, procedurile prevăzute de acest act normativ nu se aplica pentru atribuirea contractului de servicii unei alte autorități contractante sau unei asocieri de autorități contractante, in cazul in care acestea beneficiază de un drept exclusiv pentru prestarea serviciilor respective, in virtutea legii ori a altor acte cu caracter normativ care sunt publicate.

Referitor la constatările reținute la punctul II.6 din Încheierea nr. 28/12.10.2012, prin care echipa de control a constatat ca ANAR a efectuat achiziții de autoturisme si mobilier fara respectarea interdicției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, ANAR intrând sub incidența prevederilor Cap. II - art. 21-26- din O.U.G. nr. 34/2009, C. apreciază neîntemeiată contestația reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Pe de o parte nu se poate reține lipsa motivării, întrucât în actul de control s-a reținut că achizițiile de autoturisme s-a efectuat la prețuri mai mari decât cele practicate de dealerii mărcilor în cauză și fără a se urma proceduri de achiziție publică, iar în ceea ce privește mobilierul s-a reținut nerespectarea prevederilor art. 21-26- din O.U.G. nr. 34/2009, care se aplică și reclamantei care este finanțată integral din venituri proprii.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale reclamantei, C. le apreciază ca fiind neîntemeiate, fiind nerelevant faptul bugetul ANAR nu face parte din bugetul general consolidat al statului; bugetul ANAR nu este aprobat prin Legea bugetului de stat, reclamanta încadrându-se la art.21 lit. c din O.U.G. nr. 34/2009

Chiar susținerea reclamantei că funcționarea ANAR se asigura din venituri realizate ca urmare a aplicării unui mecanism economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apa (art. 4 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 107/2002, coroborat cu dispozițiile art. 80 alin. 2 din Legea nr. 107/1996 Legea apelor), iar aceste venituri nu sunt incluse in categoria enunțata de legiuitor prin dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. c coroborate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, conduce la această concluzie, în sensul că este o instituție publică care se finanțează integral din venituri proprii.

În ceea ce privește abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera a) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II.1. lit. a din încheierea nr. 28/12.10.2012, în sensul că ANAR nu a aplicat diminuarea prevăzuta de lege cu 15,5% a cheltuielilor de personal in lunile noiembrie si decembrie 2009, cu efecte asupra bugetului general consolidat in suma estimativa de 2.350.013 lei, fiind încălcate, prevederile art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru încheiate cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, C. reține că într-adevăr, perioada supusa verificării este: 01.01._11, însă măsura dispusa in sarcina ANAR a fost emisa cu respectarea dispozițiilor referitoare la competenta echipei de control întrucât deși vizează nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 329/2009 in cursul anului 2009, auditorii publici externi au dispus extinderea perioadei verificate, fără obținerea avizului șefului departamentului coordonator al acțiunii, fiind în situația prevăzută de pct. 109 din Regulament, de excepție față de prevederile pct. 108, întrucât pe parcursul acțiunii de control s-a constatat abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioara nu mai era posibila.

Însă, în mod corect susține reclamanta, că în speța de fata nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.

a)sa acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fara plata pentru o perioada de pana la 10 zile lucratoare;

b)sa reducă programul de lucru;

c)sa dispună o măsura ce combina alternativele prevăzute la lit. a) si b);

d)alta măsura cu efect echivalent.

Pârâta nu a avut în vedere că, in urma consultărilor cu federațiile sindicale s-a decis încheierea procesului-verbal nr._/19.11.2009, prin care s-au stabilit modalitățile de reducere a cheltuielilor in baza dispozițiilor anterior citate.

Prin urmare, reclamanta a aplicat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 329/2009, printr-o măsură prin echivalent, împrejurare constată și de expertiza efectuată în cauză, astfel încât nu se poate retine crearea unui prejudiciu.

Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera b) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II.1. lit. d din încheierea nr. 28/12.10.2012, în care s-a reținut ca ANAR a efectuat plați nelegale in cuantum de 67.697.067 lei, ca urmare a neaplicării masurilor de reducere cu 25% a cuantumului brut a salariilor in conformitate cu prevederile legii nr. 118/2010, întrucât ANAR intra sub incidența Legii nr. 118/2010, întrucât este o instituție care se finanțează din venituri proprii, C. o apreciază ca fiind nelegală, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, într-adevăr reclamanta se finanțează din venituri proprii, prin urmare avea această obligație.

Este nerelevant faptul că salarizarea personalului ANAR se face potrivit Contractului colectiv de munca încheiat pentru anul 2008-2010, completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S. - Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008, iar potrivit art. 47 alin. 4 din Contractul colectiv de munca, salariul de baza se stabilește, in urma negocierilor, corespunzător funcției sau meseriei ocupate, in raport de complexitatea lucrărilor, gradul de răspundere, nivelul de pregătire si competenta profesionala privind realizarea sarcinilor, întrucât dispozițiile legale sunt obligatorii a fi aplicate de către subiecții de drept cărora li se adresează, prin urmare și pentru reclamantă, așa cum s-a reținut, indiferent de contractele colective de muncă încheiate.

În ceea ce privește abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera c) din decizia nr. 11/2012 si la punctul 11.1. lit c din încheierea nr. 28/12.10.2012, în sensul că ANAR a majorat fara temei legal salariile de baza brute individuale lunare prin introducerea in salariul de baza a sporului pentru vechimea in munca peste nivelul maxim prevăzut de lege, precum si efectuarea/plata concediului legal de odihna aferent anilor 2010-2011 sau a unor sume care nu fac parte din salariul de baza.

Prin urmare au fost încălcate, prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 14 alin. 1 si 2 din legea nr. 500/2002.

C. reține că aceste măsuri dispuse de auditorii publici externi sunt legale și temeinice, în mod corect s-a arătat că se impunea respingerea contestației cu privire la acest punct întrucât contractul colectiv de munca nu poate cuprinde drepturi a căror acordare si al căror cuantum este stabilit prin dispoziții legale, expertiza confirmând faptul că aceste sporuri au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă, cu încălcarea, prevederilor art. 30 din Legea nr. 330/2009, art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, art. 14 alin. 1 si 2 din legea nr. 500/2002.

În ceea ce privește susținerea echipei de control ca ANAR a acordat salariaților săi un număr de zile de concediu de odihna mai mare decât cel legal cuvenit, se susține ca auditorii externi nu au invocat nici un temei legal, aceștia limitându-se doar la a afirma: „numărul de zile de concediu anual de odihna acordat si plătit de unitatea personalului, depășește numărul stabilit prin reglementările legale in vigoare", însă numărul legal de concediu de odihnă este prevăzut de Codul muncii, iar prin contracte colective de muncă nu se poate prevedea mai multe zile de concediu de odihnă, decât cel prevăzut de lege.

De asemenea, nu este relevant că sumele acordate cu titlu de salariu personalului ANAR nu sunt alocate de la bugetul general consolidat, pentru a fi incidente prevederile Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea pentru personalul din sectorul bugetar, întrucât reclamanta este o instituție publică care se finanțează din venituri proprii, care așa cum s-a stabilit anterior, intră sub incidența Legii nr.330/2009.

Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera d din decizia nr. 11/2012, unde auditorii externi au constatat ca ANAR a achitat in cursul anului 2011, drepturi de natura salariata reprezentând: premiul anual pe 2010, prima de vacanta si indemnizații la ieșirea la pensie, cu nerespectarea prevederilor legale.

Astfel, in baza Circularei ANAR nr.39W2lM.20U, a prevederilor art.74 alin.6, art.50 alin.3 si a art.75 alin. l din Contractul colectiv de munca 2009-2011, precum si a prevederilor art.36 alin.4, art.58 alin.6 si art.59 alin.1 din Contractul colectiv de munca A.N. „Apele Romane 2011-2014", au fost achitate in cursul anului 2011, contrar prevederilor legale unele drepturi de natura salariala reprezentând: premiul anual pe 2010, prima de vacanta si indemnizații la ieșirea la pensie, fiind încălcate prevederile art.8, art.9 alin.2 si art.13 alin. l din Legea nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art.9 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale art.14 alin. l si 2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare.

C. reține legalitatea acestor constatări și măsuri ale pârâtei, nu se poate reține nemotivarea de către Comisia de soluționare a contestațiilor, ca un motiv de înlăturare a măsurilor, întrucât acestea au fost dispuse prin decizia contestată, încheierea de soluționare a contestațiilor este răspunsul la procedura prealabilă.

De asemenea, și în acest caz sunt aplicabile argumentele anterioare, întrucât nu se poate deroga prin contracte colective de muncă de la dispozițiile legale imperative și nu se pot stabili mai multe drepturi decât legea le stabilește, susținerile reclamantei întemeiate pe dispozițiile art.37 și 160 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicata, și art. 58 alin. 1 din Contractul colectiv de munca 2008-2010 completat prin actul adițional înregistrat la D.M.P.S. - Bucuresti cu numărul 3295/03.06.2008, Contractul colectiv de munca 2011-2014 completat prin actul adițional nr.2/2011 neputând fi reținute.

Referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera e) din decizia nr. 11/2012, în sensul achitării in cursul anului 2011, a drepturilor de natura salariata reprezentând spor de fidelitate de pana la 15% din salariul de baza si indemnizații de ședința pentru membrii comitetului de direcție precum si acordarea unor premii cu ocazia zilei de 8 martie, cu ocazia zilei mondiale a apei si premii de C., cu încălcarea art. l alin.2, art.2 alin. l lit. a si lit. c, art. 3 lit. a si lit. b si art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, precum si art.3, art.5, art.6 alin. 3, art.11 din O.U.G. nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, respectiv a prevederile art. l alin.2, art.2 alin. l lit. a si lit. c, art.3 lit. a si lit. b, art.9, art. 11, art.37 din Legea cadru privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 132 alin. l, art.138 alin. l, alin.3 si alin.4 din Legea dialogului social nr.62/2011, de asemenea, C. le constată ca fiind legale și temeinice.

C. reține că și în acest caz sunt aplicabile cele reținute anterior, respectiv aplicabilitatea dispozițiilor Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, in cazul ANAR, nerelevanța faptului că reclamanta nu este finanțată de la bugetul general consolidat, iar faptul ca bugetul ANAR se realizează prin mecanismul economic specific constituit din sistemul de contribuții, plați, bonificații si penalități, fiind aprobat de Consiliul de Conducere numit conform Legii nr.400/2005, cu acordul conducătorului autorității centrale din domeniul apelor, Ministerul Mediului si Pădurilor, conduce la ideea că este o instituție publică finanțată din venituri proprii, deci i se aplică acest act normativ.

De asemenea sunt valabile aceleași argumente, în sensul că nu se poate invoca faptul că salarizarea personalului si stabilirea altor drepturi salariale sau de alta natura din cadrul ANAR, sunt hotărâte in baza contractului colectiv de munca, potrivit dispozițiilor art.162 din Codul Muncii, întrucât nu se poate deroga de la lege prin acorduri colective de muncă și nu se pot stabili drepturi pe care legea nu le acordă.

Aceleași argumente sunt valabile și referitor la abaterile reținute de C. de C. la punctul 3 litera f) din decizia nr. 11/2012 si la punctul II. l. lit. e din încheierea nr. 28/12.10.2012, în sensul includerii in contractul colectiv de munca ANAR 2011-2014, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București sub nr.8/23.02.2011, a unor coeficienți de ierarhizare pentru stabilirea salariilor de baza pentru personalul de conducere, mai mari decât cei prevăzuți de lege.

Față de aceste considerente, C. urmează să admită în parte contestația, să anuleze parțial Încheierea nr. 28 din 12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012, emise de pârâtă, în ceea ce privește pct. I.6 și II. 1 lit. a. și să mențină Încheierea nr. 28/12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012 în ceea ce privește pct. II. 1 lit. b - f și II. 6.

De asemenea, în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâta la plata către reclamantă de cheltuieli de judecată, reprezentând 22.000 lei, onorariu expert și 6536,77 lei, onorariu avocat, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ „APELE ROMÂNE”, cu sediul în București, sector 1, .. 6, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, sector 1, .. 22-24.

Anulează parțial Încheierea nr. 28 din 12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012, emise de pârâtă, în ceea ce privește pct. I.6 și II. 1 lit. a.

Menține Încheierea nr. 28/12.10.2012 și Decizia nr. 11/15.06.2012 în ceea ce privește pct. II. 1 lit. b - f și II. 6.

Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 28.536,77 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (22.000 lei, onorariu expert și 6536,77 lei, onorariu avocat).

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.

Președinte, Grefier,

H. P. E. S. M.

Red. H.P./4 ex.

← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5035/2014....		Conflict de competenţă. Sentința nr. 163/2014. Curtea de Apel... →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI