Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5093/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5093/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 28396/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5093
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant PÂRGHIE P. împotriva sentinței civile nr. 2729/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect “obligare emitere act administrativ – declinat”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat M. D. cu împuternicire avocațială la dosar – fila 8, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, în data de 30.05.2014, prin serviciul registratură, intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale a depus întâmpinare în 3 exemplare.
Recurentul-reclamant prin avocat depune practică judiciară și concluzii scrise.
Curtea îi pune în vedere să formuleze concluzii cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.
Apărătorul recurentului-reclamant învederează că cerere de chemare în garanție a formulat atât reclamantul, cât și intimata-pârâtă U. S. Haret. Arată că își menține cerere de chemare în garanție.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și a cererii de chemare în garanție, deoarece este evident că U. nu poate elibera diplomele fără avizul Ministerului. Precizează că a pus concluzii și la fond pe aspectul teoriei aparenței de drept. Raportat la întâmpinarea formulată de M. Educației Naționale, a considerat că este vorba despre o eroare comună și invincibilă, fiind evident că, până și în procedura prealabilă pe care a formulat-o înainte de a depunere acțiunea, U. răspundea prin invocarea unor dispoziții legale, cum că se află în deplină legalitate și că formele de învățământ urmate erau în legalitate. În plus, nu este vorba despre o culpă a recurentului, ci este exclusiv culpa intimaților pentru că nici U. S. Haret, dar nici M. Educației Naționale, deși în întâmpinare se prevalează de niște dispozițiile legale, unele chiar din 2013, aveau ca și atribut legal această posibilitate de a intra în legalitate U., respectiv M. să facă verificările și să dispună măsurile în consecință. În OUG nr. 75/2005 care este invocată frecvent de Minister în apărarea sa privind atribuțiile și modul cum ar trebui să se desfășoare o procedură de evaluare, se face vorbire despre o acreditare și o intrare în legalitate a unui program de studiu, nicidecum a unei forme de învățământ. Or, în condițiile respective este evident că programul de studiu a fost acreditat, drept pentru care unele diplome de licență au fost eliberate indiferent de forma de învățământ. Menționează că nu se face discriminare între formele de învățământ atâta vreme cât programul de învățământ este acreditat și îndeplinește condițiile legale. Arată că solicită cheltuieli de judecată atât pentru fond, cât și pentru recurs.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2729/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Pârghie P. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerulului E. Naționale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de Geografie din cadrul USH, specializarea geografie, forma de învățământ – ID, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit adeverinței atașate, reclamantul a obținut titlul de licențiată în geografie, promovând examenul de licență din luna iulie 2009.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pârâta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea drept, forma de învățământ FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ FR pentru specializarea management în nici una dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, poz. 2, HG nr. 916/2005, anexa 1 lit.B pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3 pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3 pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, poz.2, HG nr.966/2011, anexa 3 pct.6, poz.2.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de Geografie din cadrul USH, specializarea geografie, nu este prevăzută forma de învățământ ID.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate întrucât universitatea avea învățământ de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr. 3306/08.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucât după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținând cont că forma de învățământ urmată de către reclamant nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a dovedit că este nejustificat refuzul pârâților de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent după aprobarea tipizatului, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Pârghie P. prin care a solicitat modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurentul a invocat în esență teoria aparenței în drept și condițiile ce se cer a fi întrunite pentru ca această teorie să fie aplicabilă. De asemenea, s-a arătat că, deși instanța de fond a apreciat ca reclamantul nu a dovedit ca este nejustificat refuzul paraților de eliberare a diplomei de licența cu suplimentul aferent, pârâta a susținut permanent, atât în corespondenta cu reclamantul de dinainte de introducerea acțiunii, dar și prin întâmpinarea depusa în cauza, ca situația acestuia îndeplinește cerințele legale, ca statutul sau de absolvent și licențiat este legal și este indreptatit sa solicite eliberarea diplomei de licența.
Intimata-pârâtă U. "S. Haret" a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în ipoteza în care se va admite recursul, să se dispună și admiterea cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În motivare, intimata a arătat în esență că nu pot fi admise recursul și acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa și cererea de chemare în garanție formulata în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 Cod proc. civ. de către U. S. Haret întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență.
Intimata a precizat că a efectuat demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea eliberării diplomei de licență, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .>
S-a invocat imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, câta vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fara concursul efectiv al chematului în garanție care în calitate de autoritate publica gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat în esență că reclamantul ar fi trebuit să facă dovada că este beneficiara unui drept subiectiv recunoscut de lege ori să aibă un interes legitim pe care M. Educației Naționale avea obligația de a-l respecta, cerințe impuse de art.l din Legea nr.554/2004.
Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. „S. Haret" să-și îndeplinească obligația asumată (fără acordul ARACIS și al Ministerului Educației Naționale) față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 1/2011, Legii nr. 84/1995, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008, OG nr. 10/2009, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, HG nr. 1011/2011, Legii nr. 554/2004, H.G. nr. 536/2011, OME nr. 2284/2007, Legii nr. 88/1993, HG nr. 693/2003, HG nr. 1082/2003, HG nr. 940/2004, HG nr. 1175/2006, HG nr. 410/2002, OG nr. 137/2000, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Astfel cum a reținut prima instanță, ca urmare a susținerii examenului de licență, reclamantului i-a fost eliberată adeverința nr. 3791/10.07.2009, care atestă calitatea de absolvent al Facultății de Geografie și Geografia Turismului, specializarea geografie, și de licențiat - fila 4 dosar.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MEN.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Naționale considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată; va admite în parte acțiunea principală; va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret; va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea către reclamant a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă; va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de reclamant ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, respectiv cele cu privire la respingerea cererii de obligare a pârâtului, respectiv a chematului în garanție la executarea obligațiilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de penalități de întârziere, respectiv sub sancțiunea aplicării unei amenzi conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât timp ipoteza acestui text presupune existența unei hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate de bunăvoie de debitor în termenul de 30 de zile; cum nu se poate prezuma o astfel de neexecutare viitoare, principiul respectării hotărârilor judecătorești irevocabile și al executării de bunăvoie a acestora de către debitori prevalează, astfel că o astfel de solicitare este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-reclamant în fața instanței de fond, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a pârâtei U. S. Haret, precum și faptul că recurentul-reclamant a achitat la judecarea în fond și în recurs a cauzei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,60 lei, în temeiul art. 274 C.pr.civ. Curtea va obliga pârâta U. S. Haret la plata către acesta a sumei de 8,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ca urmare a căderii în pretenții prin admiterea cererii de chemare în garanție, Curtea, în temeiul art. 274 din C.pr.civ., va obliga intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale la plata către intimata-pârâtă U. S. Haret a sumei de 628,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată - în fond, precum și onorariu de avocat în cuantum de 620 lei – f. 15-16 dosar recurs, achitat în faza procesuală a recursului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul-reclamant PÂRGHIE P. cu domiciliul ales la Cabinet avocat D. M. cu sediul în București, .. 1, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr. 2729/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 3, și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret.
Obligă U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Obligă M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamant.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă U. S. Haret la plata către recurentul reclamant a sumei de 8,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Obligă M. Educației Naționale la plata către U. S. Haret a sumei 628,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./thred. MD - 2 ex./10.07.2014
Tribunalul București – Secția C.
Jud. Fond – D. S.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2425/2014.... → |
|---|
