Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3197/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3197/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 1953/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3197
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 APRILIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. E. F.
JUDECĂTOR – H. P.
JUDECĂTOR – G. A. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE G., împotriva sentinței civile nr.46 din 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. N. F. S.R.L., având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 20.01.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.04.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 19.07.2012 sub nr._ reclamanta S.C. N. F. S.R.L. G. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Administrația Z. Libere S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract de concesiune, fără licitație, având ca obiect imobilul compus din teren în suprafață totală de 2.231,70 mp situat în Municipiul G., ., aferent halei de echipamente navale P+2, platformă beton, post pază intabulat în CF nr.1170/N/C a localității G., având număr cadastral al bunului imobil/_ -_ - 424/1-425/1-425/2-_-_-623/1-623/2-_-_-_-_/c, pentru o perioadă de 49 ani, prin negociere directă.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 28.04.2011, a cumpărat de la pârâtă bunurile imobile descrise mai sus, respectiv C1 grup social la hala de echipamente navale P+2 în suprafață construită de 940,6 m, C2 – platformă beton în suprafață construită de 489,5 m, C3 în suprafață construită de 33,3 m, imobile situate în Municipiul G., ., județul G., conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP C. V., cu nr.660/28.04.2011.
Terenul aferent construcțiilor cumpărate aparține proprietății publice a statului și în administrarea pârâtei și nu face obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr.660/28.04.2011.
La data de 01.06.2011, pârâta, prin contractul de închiriere nr.9/01.06.2011 a închiriat reclamantei suprafața de 2.231,70 mp teren aferent construcțiilor, pentru o perioadă de 5 ani, din contractul de închiriere, art.2 lit. b, rezultând că "la încetarea contractului din orice cauză, locatarul este obligat să predea locatorului, terenul închiriat".
Arată reclamanta că a realizat investiții în sumă totală de 2.260.526,56 lei, fără TVA, or închirierea pentru o perioadă relativ scurtă de timp, nu conferă garanții corespunzătoare pentru protejarea investițiilor.
Această situație poate fi protejată iar legiuitorul a fost de acord cu protejarea investițiilor prin intermediul posibilității de concesionare a terenului aferent construcției, pentru o perioadă de 49 ani, perioadă suficient de mare cât să confere o exploatare corectă a investițiilor realizate pe acest teren.
Legiuitorul a acordat posibilitatea încheierii unui astfel de contract de concesiune fără licitație, nu în mod arbitrar și discreționar ci a avut în vedere în primul rând calitatea de proprietar asupra construcțiilor aflate pe terenurile ce se doresc a fi concesionate sau închiriate, în sensul că organizarea de licitație în vederea concesionării sau închirierii ar determina apariția unor situații de speculație financiară, deși nu ar putea prezenta un interes în dobândirea unui drept de folosință asupra unui teren ocupat de o construcție proprietatea unui terț, concedentul nu ar putea limita accesul la procedura de atribuire și astfel s-ar putea ajunge în situația în care un câștigător al licitației să fie o terță persoană, care să ofere prețul cel mai mare, dar care să-i îngrădească folosința asupra construcției, deși reclamantul a obținut un drept asupra acesteia, liber de sarcini, conform procedurii executării silite.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.84/1992, modificată în anul 2004, H.G. nr.1669/2004, H.G. nr.1295/2000, H.G. nr.788/1996.
Pârâta S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, pârâta a arătat că la data de 28.04.2011, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP C. V. sub nr.660, S.C. N. F. S.R.L. a achiziționat de la S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. un imobil compus din: C1 - grup social hală echipamente navale P+2 în suprafață construită de 940,6 mp; C2 - platformă beton in suprafața construita de 489,5 mp; C3-post de pază în suprafață de construită de 33,3 mp situat în Municipiul G., ., în incinta Z. Libere G..
Terenul aferent construcțiilor achiziționate nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.660/28.04.2011, fiind proprietate publică a Județului G. aflat în administrarea S.C. Administrația Z. Libere G. S.A.
Odată intrată în proprietatea construcțiilor, S.C. N. F. S.R.L. a solicitat S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate: concesiune sau închiriere pe o perioadă de 49 de ani.
Conform legislației în vigoare, modalitățile de închiriere sau concesiune a unui teren în zonele libere sunt prin licitație publică, termenul fiind de maxim 49 de ani pentru concesiune (Ordonanța de Urgență nr.54/2006) și maxim 5 ani pentru închiriere (Hotărârea nr.1669/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea zonelor libere).
Prin interpretarea dispozițiilor art.9 alin.2 din H.G. 788/1996 "Societățile comerciale proprietare de construcții (cheiuri, clădiri, platforme, instalații si alte bunuri de acest gen) în Zona Liberă G. pot concesiona sau închiria terenuri, necesare în vederea desfășurării activității lor, de la Regia Autonomă «Administrația Z. Libere G.», potrivit legii." și dispozițiilor art.17 alin.1 din același act normativ - "Activitatea de închiriere și concesionare de terenuri și construcții aparținând Regiei Autonome «Administrația Z. Libere G.», în Zona Libera G., se face de către regia autonoma prin licitație, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.9 alin.2, în conformitate cu legislația în vigoare, sub îndrumarea și coordonarea Ministerului Transporturilor, prin Agenția Zonelor Libere" coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr.54/2006, S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. în calitate de administrator al terenului a apreciat ca procedura legală ce trebuie aplicată în cazul reclamantei este închirierea conform H.G. nr.1669/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea zonelor libere, și nu concesionarea.
Procedura de închiriere conform HG. nr.1669/2004 limitează încheierea contractului pe o perioadă de maxim 5 ani, în toate actele normative care reglementează procedura de atribuire a terenurilor proprietate publică ocupate de construcții (deci care practic nu sunt libere de sarcini), nefiind clar definite procedura legală de atribuire "concesionarea prin atribuire directă", fapt care i-a determinat să considere legală procedura de închiriere, motiv pentru care nu a dat curs solicitării reclamantei.
S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. nu este de rea credință, nu se opune concesionarii prin atribuire directă a unui teren proprietate publică ocupat de un activ proprietatea unei alte persoane fizice sau juridice, singurul motiv pentru care a refuzat solicitarea pârâtei a fost faptul că nu au fost siguri că în cazul de față, această procedură de concesionare prin atribuire directă este legală, apreciind ca legală doar procedura de închiriere.
Până la apariția H.G. nr.1669/2004, privind aprobarea Normelor metodologice pentru închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea zonelor libere, închirierea unor terenuri din Zona Liberă G., ocupate de active proprietatea unor alte persoane fizice sau juridice se făcea pe o perioadă de 49 de ani conform adresei nr.39/71/25.06.1999 (3818/29.07.1999) emisă de Ministerul Transporturilor - Agenția Zonelor Libere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Procedând la judecarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar și interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.49 din 06.02.2013 Tribunalul G. a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință, a obligat pârâta, ca după expirarea duratei contractului de închiriere nr.9/01.06.2011, respectiv data de 01.06.2016 sau după încetarea raporturilor juridice născute între părți în baza acestui contract, să inițieze procedura de concesionare, fără licitație publică - prin atribuire directă, a terenului în suprafață de 2.231,70 mp situat în mun. G., ., jud. G., aflat în incinta Z. Libere G., teren aferent halei echipamente navale P+2, platformă beton, post pază, în beneficiul reclamantei, proprietară a construcțiilor menționate, pe o durată stabilită de părți, care să nu depășească perioada maximă a dreptului de administrare al pârâtei asupra terenului.
Reține tribunalul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP C. V. sub nr.660/28.04.2011, reclamanta S.C. N. F. S.R.L. a achiziționat de la pârâta S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. un imobil compus din: C1 - grup social hală echipamente navale P+2 în suprafață construită de 940,6 mp; C2 - platformă beton in suprafața construita de 489,5 mp; C3-post de pază în suprafață de construită de 33,3 mp situat în Municipiul G., ., în incinta Z. Libere G..
Contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat a avut ca obiect numai imobilele construcții descrise mai sus, nu și terenul aferent acestora, terenul respectiv fiind proprietate publică a Județului G. și aflându-se în administrarea S.C. Administrația Z. Libere G. S.A.
Devenind proprietar al acestor construcții, reclamanta S.C. N. F. S.R.L. a solicitat pârâtei acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate, astfel că, prin contractul de închiriere nr.9/01.06.2011 a închiriat reclamantei suprafața de 2.231,70 mp teren aferent construcțiilor, pentru o perioadă de 5 ani, din contractul de închiriere, art.2 lit. b, rezultând că "la încetarea contractului din orice cauză, locatarul este obligat să predea locatorului, terenul închiriat".
Față de împrejurarea că dreptul de folosință al reclamantei pe terenul aferent construcțiilor realizate de aceasta și a căror investiție este de aproximativ 2 milioane lei, fără TVA, este acordat în baza contractului de închiriere doar pentru o perioadă de 5 ani, reclamanta se consideră neîndreptățită întrucât nu îi conferă garanții corespunzătoare pentru protejarea investițiilor și apreciind că raporturile juridice dintre părți în legătură cu folosința acestui teren, pot fi mai eficient reglementate printr-un contract de concesiune pe o durată de până la 49 ani, fără ca pentru încheierea acestuia să fie necesară organizarea unei licitații publice.
Tribunalul constată că problema care se pune în speța de față, vizează două aspecte principale: în primul rând dacă între părți poate fi încheiat un contract de concesiune în legătură cu dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor proprietatea reclamantei și dacă acest contract poate fi încheiat prin atribuire directă iar în al doilea rând, durata concesiunii.
În ceea ce privește cea dintâi problemă, consideră tribunalul că în raport de dispozițiile legale aplicabile coroborat cu diligențele reclamantei pentru încheierea unui contract de concesiune, se justifică interesul acesteia, în sensul că încheierea unui asemenea contract, ar fi de natură a asigura o siguranță reclamantei față de valoarea investițiilor realizate de aceasta, fiind evident că, durata concesiunii va fi mult mai mare decât durata închirierii care este limitată la 5 ani, conform art.10 alin.1 lit. f din HG. nr.1669/2004.
Potrivit art.9 alin.2 din HG nr.788/1996 societățile comerciale proprietare de construcții în Zona Liberă G., pot concesiona sau închiria terenuri, necesare în vederea desfășurării activităților de la Regia Autonomă Administrația Z. Libere G., potrivit legii”.
Conform art.17 alin.1 din același act normativ, „Activitatea de închiriere și concesionare de terenuri și construcții aparținând Regiei Autonome «Administrația Z. Libere G.», în Zona Liberă G., se face de către regia autonomă prin licitație, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.9 alin.2, în conformitate cu legislația în vigoare, sub îndrumarea și coordonarea Ministerului Transporturilor, prin Agenția Zonelor Libere”.
Prin aceste reglementări legiuitorul însuși a înțeles să acorde protecție deținătorilor de construcții aflate în incinta Z. Libere G., în primul rând prin oferirea posibilității de a opta între a încheia un contract de închiriere sau un contract de concesiune pentru terenul aferent construcției, prevăzându-se totodată obligația corelativă a administratorului terenului, în speță, pârâta, de a încheia contractul ce corespunde cel mai bine intereselor proprietarilor de construcții.
De asemenea, concluzia care se desprinde din art.17 alin1. HG nr.788/1996 este aceea că, dacă proprietarul construcțiilor optează pentru încheierea unui contract de concesiune, nu se impune organizarea unei licitații, acesta putându-se încheia prin atribuire directă, în contextul în care, încheierea acestuia este urmare a dreptului de preferință acordat chiar de legiuitor.
Or, este evident că, această consacrare a dreptului proprietarului construcțiilor, nu poate fi interpretată într-un sens defavorabil subiectului pentru care acesta a fost instituit, fiind greu de crezul (chiar imposibil) că titularul dreptului ar opta într-un sens împovărător pentru sine, respectiv încheierea unui contract de concesiune, dar cu organizarea unei licitații publice.
Este evident că sensul acordat de legiuitor este acela că, proprietarul construcțiilor poate deveni parte într-un contract de concesiune asupra terenului aferent construcțiilor sale, prin încheierea acestuia prin atribuire directă, o altfel de interpretare fiind de natură a crea o situație împovărătoare pentru proprietar care, în ipoteza organizării unei licitații publice pentru concesionarea terenului, s-ar putea vedea înlăturat de un alt licitator și apoi supus unor condiții din nou împovărătoare sub aspectul folosirii terenului de la concesionarul respectiv.
Cât privește durata concesiunii, tribunalul reține că, potrivit art.7 alin.1 din OUG nr.54/2006, „Contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română, indiferent de naționalitatea sau de cetățenia concesionarului, pentru o durată care nu va putea depăși 49 de ani, începând de la data semnării lui”.
În concret, deși există posibilitatea legală de încheiere a contractului pe durata maximă de 49 ani, totuși trebuie ținut cont de perioada maximă a dreptului de administrare al pârâtei asupra terenului, care, la finalul anului 2012, era de 46 ani, urmând a se ține cont de durata rămasă, la data semnării contractului de concesiune.
Mai mult, dată fiind existența contractului de închiriere nr.9/01.06.2011, contract care este încă în vigoare, neîncetându-i efectele și nefiind reziliat, se impune ca obligația ce va fi stabilită în sarcina pârâtei, să fie sub condiție, respectiv, după expirarea duratei contractului de închiriere, adică data de 01.06.2016 sau după încetarea raporturilor juridice născute între părți în baza acestui contract.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea reclamantei în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta S.C. Administrația Z. Libere G. S.A, solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea căii de atac recurenta arată, în esență, că potrivit legislației în vigoare închirierea sau concesiunea unui teren proprietate publică se realizează prin licitație publică, termenul fiind maxim 5 ani în cazul închirierii, conform HG nr.1669/2004 și maxim 49 ani în cazul concesionării, conform OUG nr.54/2006.
Din interpretarea dispozițiilor art.9 alin.2 din H.G. nr.788/1996 și a prevederilor art.17 din același act normativ, rezultă că activitatea de închiriere și concesionare de terenuri și construcții aparținând Regiei Autonome “Administrația Z. Libere G.” în Zona Liberă G., se face de către regia autonomă prin licitație, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute de art.9 alin.2, în conformitate cu legislația în vigoare.
Față de aceste dispoziții și în raport de prevederile OUG nr.54/2006 recurenta apreciază că procedura legală ce trebuie aplicată reclamantei este închirierea terenului și nu concesionarea fără licitație.
Recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.304 indice 1 C.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției descrise în contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP C. V., cu nr.660/28.04.2011, construcții ce au constituit active ale S.C. Administrația Z. Libere G. S.A.
Reclamanta S.C. N. F. S.R.L. a solicitat S.C. Administrația Z. Libere G. S.A. acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate: concesiune sau închiriere pe o perioadă de 49 de ani.
Ulterior, între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de închiriere nr.9/01.06.2011, în temeiul căruia pârâta a închiriat reclamantei suprafața de 2.231,70 mp teren aferent construcțiilor, pentru o perioadă de 5 ani.
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită obligarea pârâtei la încheierea unui contract de concesiune pentru terenul aferent construcțiilor dobândite în contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP C. V., cu nr.660/28.04.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin.2 și respectiv art.17 din H.G. nr.788/1996.
Potrivit dispozițiilor art.9 alin.2 din HG nr.788/1996 societățile comerciale proprietare de construcții în Zona Liberă G., pot concesiona sau închiria terenuri, necesare în vederea desfășurării activităților de la Regia Autonomă Administrația Z. Libere G., potrivit legii”.
Conform art.17 alin.1 din același act normativ, „Activitatea de închiriere și concesionare de terenuri și construcții aparținând Regiei Autonome «Administrația Z. Libere G.», în Zona Liberă G., se face de către regia autonomă prin licitație, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.9 alin.2, în conformitate cu legislația în vigoare, sub îndrumarea și coordonarea Ministerului Transporturilor, prin Agenția Zonelor Libere”.
Față de aceste dispoziții, în mod întemeiat a apreciat instanța fondului că reclamanta este îndreptățită la încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă, fără licitație publică, din moment ce art.17 alin.2 din H.G. nr. 788/1996 prevede excplicit că închirierea și concesionarea de terenuri și construcții aparținând Regiei Autonome «Administrația Z. Libere G.», în Zona Liberă G., se face de către regia autonomă prin licitație, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.9 alin.2.
Or, excepția prevăzută în privința cazurilor de la art.9 alin.2 vizează exact situația societăților comerciale proprietare de construcții în Zona Liberă G., societăți în favoarea cărora emitentul actului normativ în discuție a recunoscut dreptul de închiriere sau concesionare asupra terenurilor necesare desfășuăriii activității.
Față de aceste considerente curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând legală și temeinică hotărârea criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE G., împotriva sentinței civile nr.49 din 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. N. F. S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. E. F. H. PĂTRȘCU G. A. F.
GREFIER
G. P.
Red F.L.E. – 2 ex./2014
Tribunalul G.- Secția Civilă – jud..M. Z. U.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 947/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2859/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
