Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 5520/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 525
Ședința publică din data de 27.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva Sentinței civile nr. 7034/10.12.2012 pronunțate Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. G. G. și intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde intimatul – reclamant I. G. G., personal și asistat de avocat N. C., având împuternicire avocațială la fila 16 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează că la dosar au fost depuse de către intimatul – reclamant, prin serviciul registratură, la data de 23.01.2014, întâmpinare, în două exemplare, iar de către recurenta-pârâtă, la data de 23.01.2014, note de ședință și înscrisuri, în două exemplare.
Intimatul-reclamant, prin avocat, referitor la notele de ședință formulate de recurentă, susține că, potrivit principiului neretroactivității legii, expres consacrat de Codul civil, legea civilă este aplicabilă cât timp aceasta este în vigoare, ea neavând putere retroactivă, astfel că Legea nr. 165/2013 nu se aplică în speță, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7034/10.12.2012, Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților de a emite titlul de conversie și a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat. Totodată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. G. G. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta să evalueze imobilul ce face obiectul dosarului nr._/C/2012 și să emită în favoarea reclamantului decizia privind titlul de despăgubire aferent acestei evaluări după expirarea termenului de suspendare,15.05.2013, conform Legii nr.117/2012. A respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea la plata penalităților de întârziere, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin dispoziția nr._ din 13.07.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în București, .. 12-14, sector 4. La data de 20.10.2011, Primăria Municipiului București a transmis dosarul nr. 1948 conexat cu nr._ (soluționat prin emiterea Dispoziției nr._/13.07.2011) către Instituția Prefectului Municipiului București pentru emiterea avizului de legalitate, iar aceasta din urmă a predat dosarul, în original, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în data de 19.01.2012. Dosarul a fost acceptat de către aceștia prin înregistrarea procesului-verbal sub nr._/27.01.2012.
În ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantului, Curtea a reținut că acesta a parcurs atât etapa transmiterii si înregistrării prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (fiind înregistrat la Secretariatul CCSD cu nr._/CC), precum și etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat a fi restituit.
Cu privire la excepția prematurității, instanța a constatat că este întemeiată, având în vedere că, potrivit art. 18 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie se înaintează Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată se remit Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Prin urmare, Curtea a reținut că reclamantul nu deține un titlu de despăgubire emis de pârâta CCSD care să determine continuarea procedurii administrative de către pârâta ANRP, titlu care poate face conform legii obiectul unei proceduri administrative/judiciare de verificare a legalității acestuia, astfel încât numai ulterior rămânerii definitive a acestuia să poată fi dedusă instanței de contencios administrativ cererea privind cenzurarea eventualului refuz al ANRP de a continua această procedură.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat că motivul invocat de pârâta CCSD în sensul necesității respectării ordinii de înregistrare a dosarelor administrative nu poate fi apreciat drept justificat, fiind necesară respectarea în cazul reclamantului a unui termen rezonabil de continuare a procedurii administrative conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în sensul efectuării raportului de evaluare a imobilului care face obiectul notificării în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubire.
Pe de altă parte, refuzul autorității a fost analizat inclusiv din perspectiva aplicării articolului unic al OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 117/2012, potrivit căruia, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin. 2, „În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
Astfel, Curtea a apreciat că refuzul continuării procedurii administrative în cazul reclamantului, refuz motivat prin aceste din urmă dispoziții legale, nu poate fi apreciat a fi exprimat cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004, față de data înregistrării dosarului administrativ la pârâtă, respectiv 27.01.2012 (anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții legale care suspendau inclusiv efectuarea evaluării), precum și față de împrejurarea că instanța este ținută de principiul disponibilității, reclamantul solicitând obligarea pârâtei la continuarea acestei proceduri administrative după expirarea termenului legal de suspendare, considerente care, coroborate, au condus la admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să evalueze imobilul ce face obiectul dosarului nr._/C/2012 și să emită în favoarea reclamantului decizia privind titlul de despăgubire aferent acestei evaluări, după expirarea termenului de suspendare, 15.05.2013, conform Legii nr. 117/2012.
Cererea privind penalitățile de întârziere a fost respinsă, avându-se în vedere că reclamantul are la dispoziție procedura urgentă prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 ulterior rămânerii irevocabile a titlului executoriu, pentru a obține executarea întocmai a acestuia.
Totodată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, față de împrejurarea că, deși s-a dispus obligarea pârâtei la continuarea procedurii, prin admiterea acțiunii în parte, totuși nu a fost reținută culpa acesteia prin raportare la dispozițiile OUG nr. 4/2012 modificate prin Legea nr. 117/2012, pârâta urmând a proceda la continuarea procedurii ulterior expirării acestei perioade de suspendare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ.
În motivare a arătat, în esență, că termenul rezonabil de soluționare a cererii nu a fost încălcat, dosarele fiind soluționate în ordinea înregistrării lor, iar prin OUG nr. 4/2012, cu modificările ulterioare, procedura fiind suspendată în vederea reformării legislației în domeniu.
La termenul de judecată din data de 16.12.2013, Curtea a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, entitate înființată prin Legea nr. 165/2013, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 165/2013, apreciind că orice cerere de chemare în judecată referitoare la soluționarea dosarelor de despăgubire formulată înainte de împlinirea termenului de 60 de luni de la . legii noi, prevăzut pentru soluționare, este prematură. În subsidiar, a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată, față de abrogarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, context în care dosarele urmează a fi soluționate potrivit Legii nr. 165/2013.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de față îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a autorității publice pârâte la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub acest aspect, se constată că, deși la data sesizării instanței cadrul legislativ în materie de stabilire și acordare a despăgubirilor era reprezentat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la soluționarea cauzei fiind avute în vedere dispozițiile acestui act normativ, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Față de prevederile exprese ale art. 4 din noua reglementare, vor fi înlăturate susținerile intimatului-reclamant privind inaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 165/2013 în considerarea principiului neretroactivității legii.
Prin urmare, noile dispoziții legale sunt incidente inclusiv în cauza de față, având în vedere obiectul acesteia, în sensul că procedura de analiză a dosarului administrativ al intimatului-reclamant, de competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, va respecta exclusiv dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013, urmând a se parcurge următoarele etape: verificarea dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, validarea sau invalidarea deciziei entității deținătoare prin care s-a propus acordarea de măsuri compensatorii și aprobarea punctajului, emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, urmată de procedura de valorificare a punctelor, în condițiile aceleiași legi, prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională sau în numerar.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, „Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.
Cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă în acest sens, cum este situația în speță, procedura administrativă nu poate fi decât cea prevăzută de noua lege, aceasta urmând a fi finalizată în termenul de 60 de luni de la data intrării în vigoare, instituit de art. 34 alin. 1 din lege pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
D. în ipoteza în care, sub imperiul vechii legi, cuantumul despăgubirilor a fost aprobat de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, se va mai emite titlul de despăgubire de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și, ulterior, titlul de plată, de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, plata efectivă urmând a se face în termenul și în condițiile legii noi, potrivit art. 41 alin. 1-4.
Or, nu aceasta este situația în speță, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul intimatului-reclamant, înregistrat la CCSD, fiind în etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar în prezent nemaiexistând cadrul legal pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum se solicită prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față.
Pe cale de consecință, în actualul context legislativ, ținând seama totodată că procedura de evaluare a imobilelor și de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 117/2012, Curtea constată că refuzul recurentei-pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 a devenit unul justificat.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept ce atrag netemeinicia acțiunii, subsumate motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât țin de aplicarea legii, motiv de recurs ce poate fi invocat oricând, devine inutilă analiza celorlalte critici cu privire la sentința atacată formulate prin cererea de recurs, acestea vizând o procedură administrativă ce nu mai este în vigoare.
Cât privește aprecierea recurentei-pârâte C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în sensul că adoptarea Legii nr. 165/2013 atrage prematuritatea acțiunii, aceasta nu poate fi primită, întrucât, la data sesizării instanței, dreptul subiectiv pretins de intimatul-reclamant era născut și actual, fiind dedus judecății refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, iar intervenția unor evenimente legislative ulterioare nu poate atrage prematuritatea cererii de chemare în judecată, ci influențează soluționarea pe fond a cauzei, respectiv aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului autorității de a acționa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul autorității publice pârâte, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva Sentinței civile nr. 7034/10.12.2012 pronunțate Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. G. G. și intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. C. P. M. B.
GREFIER,
M. B.
Red./thred. jud. MB/ 2 ex/ 20.02.2014
Jud. fond: G. D., C.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1269/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2253/2014. Curtea de... → |
|---|
