Anulare act administrativ. Sentința nr. 2253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2233/2/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2253
Ședința publică din data de 02.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamantul M. A. INTERNE în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul, prin consilier juridic D. L., care depune la dosar delegație, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Curtea, apreciind că proba cu înscrisurile aflate la dosar este admisibilă potrivit legii și poate să ducă la soluționarea procesului, fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, o încuviințează ambelor părți.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare.
Instanța reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2014 sub nr._, reclamantul M. A. Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 219 din data de 09 octombrie 2013 privind soluționarea contestației și notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul „Proces decizional la nivel M. - eficiență și coerență" cod SMIS 2281 întocmită de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli PODCA din cadrul Ministerului D. Regionale și Administrației Publice, iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii principale, desființarea debitului stabilit prin nota de constatare.
În motivare, reclamantul a arătat că echipa de control a concluzionat că se confirmă sesizarea potrivit căreia, cu ocazia derulării procedurii de achiziție în cauză, au fost stabilite cerințe minime de calificare și selecție, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d), art. 178 alin. (2) și ale 179 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și cele ale art. 8 din H.G. nr. 925/2006, fapt pentru care, în temeiul pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea contractului de servicii supus verificării.
Reclamantul a menționat că, deși echipa de control a apreciat că autoritatea contractantă a inclus în anunțul de participare condiții restrictive referitoare la capacitatea economică și financiară a potențialilor operatori economici participanți, aceasta nu a avut în vedere că Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, nu a constatat erori în cuprinsul documentațiilor de atribuire întocmite în vederea achiziționării serviciilor în discuție, fiind invocate în acest sens prevederile art. 49 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
Referitor la alegerea unor condiții de calificare privind situația economică și financiară, reclamantul a menționat că cerința ca media rezultatului net al exercițiului financiar al ofertantului pe anii 2007, 2008 și 2009 să fie pozitivă (motivat de faptul că indicatorul rezultat net reflectă rezultatul activității unui operator economic pe o perioadă încheiată și nu reflectă situația, disponibilităților financiare reale ale acestuia), nu poate fi primită în condițiile în care OUG nr. 34/2006 nu interzice o astfel de solicitare, fiind încălcat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Din moment ce legislația achizițiilor publice permite autorităților contractante să ceară operatorilor economici interesați, pentru demonstrarea situației lor economice și financiare, prezentarea bilanțului contabil ori a unor extrase din acesta (fără a face referire la rezultatul financiar), cerința impusă de reclamant prin documentația de atribuire nu poate fi considerată nelegală, astfel că dispozițiile pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în situația supusă verificării.
În raport de art. 178 alin. (2) și 185 alin. (1) din O.U.G nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, care au implementat prevederile art. 44 alin. (2) și art. 47 alin. (1) lit. b) din Directiva 2004/18/CE și decizia C.J.U.E., se poate deduce că cerința privind prezentarea unui rezultat net al exercițiului financiar al ofertantului pe anii 2007, 2008 și 2009 pozitiv nu este una restrictivă, operatorii economici interesați care nu îndeplineau cerința apreciată drept restrictivă, având posibilitatea de a pune în evidență capacitatea unei alte entități, în conformitate cu dispozițiile art. 186 din aceeași ordonanță de urgență.
În soluționarea prezentei acțiuni trebuie avute în vedere și prevederile imperative ale art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 925/2006, în forma în vigoare în perioada derulării procedurii de achiziție, care reglementează, în mod expres și limitativ, cerințele minime de calificare și selecție restrictive, respectiv cele care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit ăi care sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.
Or, din moment ce art. 9 din aceleași norme de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, prezintă cerințele considerate disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit (printre acestea nefiind enumerată și cea a depunerii rezultatului net pozitiv al exercițiului financiar al ofertantului pe anii 2007, 2008 și 2009), trebuie analizat dacă cerința solicitată prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.
Astfel, dată fiind importanța proiectului la care M. A. Interne s-a angajat și având în vedere sursa de finanțare care impune respectarea unor indicativi stricți în ceea ce privește cheltuielile de eligibilitate, derularea și finalizarea contractelor de achiziție publică în bune condiții, prezența în cadrul procedurii de atribuire a serviciilor aferente contractului de finanțare supus analizei, a unor operatori economici a căror situație financiară era precară, supunea autoritatea contractantă unui risc de nefinalizare a contractului sau la întârzieri ori blocaje pe parcursul derulării acestuia, ce ar fi putut avea consecințe grave față de reclamant, fapt pentru care un rezultat financiar pozitiv prezintă o mare relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică atribuit.
Totodată, este de notorietate că, în cazul contractelor finanțate din fonduri europene, spre deosebire de cele finanțate, exclusiv de la bugetul statului, central sau local, există exigențe suplimentare privind implementarea acestora, procedurile de raportare și măsurile de auditare având un specific impus de însăși natura finanțării.
În ceea ce privește argumentația folosită de echipa de verificare, prin care aceasta încearcă să demonstreze că autoritatea contractantă ar fi putut să folosească alți indicatori economici în locul mediei pozitive a rezultatului net al exercițiului financiar pentru ultimii 3 ani, s-a arătat că aceasta este vădit nefundamentată, echipa de verificare nefăcând altceva decât să enumere definițiile mai multor termeni economici, cum ar fi: bilanțul, activul și pasivul, scopul mediei rezultatului net al exercițiului financiar, situația netă, solvabilitatea, lichiditatea etc., concluzionând că bilanțul contabil este suficient pentru indicarea situației economico-financiare a ofertantului, neprezentând importanță, pentru faza de atribuire a contractului, dacă operatorul a înregistrat profit sau pierdere.
Autoritatea contractantă nu a fost interesată în mod direct de profitul operatorului economic, ci de faptul că acesta este competitiv și că își poate susține singur activitățile, astfel încât operatorul economic să poată fi în măsură să susțină financiar toată activitatea de auditare pe perioada de derulare a contractului.
În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor art. 9 din HG 925/2006, echipa de control în mod eronat consideră că cerințele minime de calificare sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, întrucât autoritatea contractantă nu a cerut demonstrarea unui nivel minim al indicatorului financiar «lichiditate generală», nu a cerut ca nivelul indicatorului financiar "lichiditate generală" să depășească cota de 100% și nici nu a solicitat demonstrarea unui nivel minim al indicatorului financiar «solvabilitate».
Referitor la alegerea unor condiții de calificare privind situația tehnică, respectiv experiența similară din ultimii 3 ani, aceasta a fost stabilită motivat de faptul că o altfel de cerință va da o mai mare garanție că viitorul prestator își va îndeplini cu profesionalism obligațiile contractuale.
În ceea ce privește cele reținute de echipa de control potrivit cărora „(...) solicitarea dovedirii experienței operatorului prin impunerea unui anumit număr de ani(...)" a restricționat participarea la procedură a potențialilor operatori economici, reclamantul a arătat că în cuprinsul actului administrativ contestat nu s-a făcut vreo referire cu privire la potențialii operatori economici a căror ofertă a fost respinsă ca inacceptabilă pentru că nu îndeplineau condiția experienței similare.
Totodată, cerința privind experiența similară din ultimii 3 ani nu este restrictivă, în condițiile în care art. 190 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziție, reglementează dreptul potențialilor operatori economici de a-și susține capacitatea tehnică și profesională (ceea ce înglobează și cerința privind experiența similară), pentru îndeplinirea unui contract, printr-o altă persoană, indiferent de natura relațiilor juridice existente între acesta și persoana respectivă, prin punerea la dispoziție a resurselor tehnice și profesionale invocate.
În acest sens, s-a considerat că este netemeinică susținerea echipei de control potrivit căreia, prin cerința privind experiența în calitate de auditor la cel puțin 2 proiecte cu finanțare asigurată din fonduri europene, autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile legislației în domeniul achizițiilor publice.
Prin intermediul criteriilor de calificare și selecție autoritatea contractantă a considerat că se impune utilizarea unor cerințe privind experții propuși pentru prestarea serviciilor achiziționate, motivat de faptul că o altfel de cerință se justifică prin aceea că viitorul prestator al serviciilor de auditare trebuie să propună personal care să aibă o experiență foarte bună în derularea unor astfel de contracte.
Referitor la criteriul experienței cerut a fi îndeplinit de operatorul participant, echipa de control a reținut că nu există o justificare a introducerii acestui criteriu.
Or, față de faptul că legislația în domeniul achizițiilor publice nu reglementează, în mod imperativ, modalitatea de întocmire a unei justificări pentru criteriile solicitate, fiecare autoritate contractantă având libertatea de a motiva impunerea unor astfel de cerințe după propria apreciere, s-a apreciat că susținerea echipei de control este subiectivă și nu poate fi primită în soluționarea prezentei acțiuni.
Mai mult decât atât, în raport cu cele reținute de către organul de soluționare a contestației M.A.I., învederăm instanței de judecată că instituind cerința potrivit căreia auditorii trebuie să beneficieze de experiența auditării unui proiect anterior, finanțat din fonduri europene, autoritatea contractantă nu a făcut altceva decât să confirme faptul că simpla apartenență la CAFR nu este suficientă pentru desfășurarea activității de audit financiar pentru fonduri europene, fapt de notorietate publică.
Autoritatea contractantă nu și-a asumat acest risc, solicitând o experiență anterioară viitorilor prestatori, această experiență fiind relevantă și necesară pentru derularea în bune condiții a contractului.
Afirmația organul de soluționare a contestației conform căreia indiferent de sursa de finanțare, trebuie respectate aceleași standarde tehnice, este eronată, deoarece însăși sursa de finanțare a unui proiect determină eligibilitatea cheltuielilor făcute. Din acest motiv este eronat și raționamentul organului de soluționare a contestației, potrivit căruia „între sursa de finanțare și legislația care guvernează derularea contractelor de achiziție publică nu există o legătură care să-i permită autorității contractante să utilizeze sursa de finanțare drept criteriu de calificare".
Referitor la condițiile de formă ale actului contestat, reclamantul a arătat că în cuprinsul notei de constatare există neconcordanțe de natură să pună în discuție profesionismul și corectitudinea cu care echipa de control a întocmit acest act, aspect care în opinia organului de soluționare a contestației M.A.I. nu prezintă o foarte mare importanță.
Astfel, în cadrul Fișei de date a achiziției nu se regăsesc capitolele invocate în Suspiciunea de neregulă SNI 481/03.04.2013, cerințele minime „suspicioase" fiind cuprinse la cu totul alte capitole. În aceste condiții, este îngrijorător faptul că nici autorul suspiciunii de nereguli, nici echipa de verificare nu cunosc conținutul documentației pe care o verifică.
Un alt aspect care pune la îndoială profesionalismul echipei de verificare este reprezentat de faptul că în Nota de constatare nr. ll/RNC/07.08.2013 este menționată o cerință care nu există în cuprinsul documentației de atribuire, respectiv „experiență similară: ofertantul a prestat cel puțin 3 servicii de audit extern aferente unor proiecte finanțate din fonduri de preaderare sau fonduri structurale trebuie să prezinte și recomandarea beneficiarilor". Aceeași eroare este consemnată și în Suspiciunea de neregulă SNI 481/03.04.2013.
În final, orice trimitere făcută de echipa de control la sintagme precum „restrictive și discriminatorii", „limitează participarea ofertanților", „încălcarea principiului proporționalitățir nu pot fi luate în considerare în fundamentarea unor eventuale corecții financiare aplicabile proiectelor supuse procedurii de atribuire câtă vreme această trimitere nu este susținută în mod neechivoc de elemente concrete, care să probeze atât intenția obținerii unui efect prohibit de natură să justifice aplicarea unei sancțiuni, cât și materializarea acestui efect prohibit.
De asemenea, reclamantul a menționat că în cadrul procedurii au fost înscriși trei ofertanți, precum și faptul că nu au fost formulat contestații împotriva documentației de atribuire.
Nu în ultimul rând, reclamantul susținut că actele administrative au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivității legii, în condițiile în care au fost avute în vedere prevederile OUG nr. 66/2011, act normativ care a intrat în vigoare ulterior desfășurării procedurii de achiziție publică ce a fost verificată.
Ca ultimă chestiune, reclamantul a arătat că în analizarea legalității actului administrativ contestat nu se poate reține că ne aflăm în prezența unei nereguli, conform definiției dată acestui termen de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, pe de o parte, actul normativ în baza căruia a fost constatată această abatere nu exista, iar pe de altă parte, echipa de control nu face vorbire despre vreun eventual prejudiciu ori sumă plătită necuvenit de către subscrisa în executarea contractului în cauză, astfel că nu poate fi pusă în discuție eventuala prejudiciere a bugetului Uniunii Europene/abatere gravă de la legislația achizițiilor publice, care să ducă la aplicarea unei corecții financiare de 5%.
În sensul celor de mai sus, trebuie făcută distincția, sub aspectul reglementării legale aplicabile, între calificarea drept nereguli a unor acte sau fapte juridice (abateri), pe de o parte, și procedura de constatare a acestor nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare, pe de altă parte.
În ceea ce privește actele/faptele juridice ce constituie abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, este evident că încadrarea acestora ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în baza principiului general tempus regit actum. Dacă actele sau faptele juridice calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de . OUG nr. 66/2011, prevederile OG nr. 79/2003 sunt aplicabile cu privire la operațiunea juridică de calificare a abaterilor respective drept nereguli.
În ceea ce privește prejudiciul invocat de notele de constatare, reclamantul a arătat că impunerea cerințelor de calificare considerate restrictive nu constituie un prejudiciu, deoarece nu întrunesc elementele constitutive ale acestuia, prevăzute de art. 1531 și următoarele Cod Civil, respectiv beneficiul de care creditorul ar fi lipsit; caracterul cert al prejudiciului; previzibilitatea prejudiciului.
În consecință, nota de constatare pe care o contestăm nu demonstrează nici un prejudiciu concret, ci doar un potențial prejudiciu, fapt ce nu are nicio relevanță potrivit art. 2 lit a) din OG nr. 79/2003.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat, în ceea ce privește prejudiciul, că la stabilirea acestuia urmează a fi avute în vedere atât prevederile Ordinului ministrului administrației și internelor nr.170/2009 cu completările și modificările ulterioare, cât și dispozițiile comunitare în acest sens.
Față de prevederile contractului de finanțare este evident că nerespectarea procedurilor de achiziții constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.
În speță, neregula constă în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare, prin nerespectarea de către acesta în cadrul procedurii de atribuire a contractului de Servicii a prevederilor art.75 din O.U.G. nr. 34/2006, acțiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitații adecvate. Prin neregula săvârșită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.
De asemenea, în acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/ existența prejudicierii bugetului U.E.
Referitor la aplicarea retroactivă a prevederilor OUG nr. 66/2011, pârâtul a arătat că prevederile de natură fiscală ale celor două ordonanțe reglementează în mod evident situații juridice obiective, astfel încât, aplicarea unor corecții fiscale mai favorabile reglementate de legea nouă (O.U.G. nr. 66/2011), unor situații juridice obiective (nereguli) consumate sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003), nu încalcă principiul constituțional invocat și nici principiul legalității consacrat în materie fiscală.
Referitor la faptul că documentația procedurii de achiziție a fost verificată de ANRMAP, pârâtul a invocat dispozițiile art. 324 din HG nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale.
Referitor la cerința de calificare privind situația economică și financiară, pârâtul a arătat că cerința de calificare "Media rezultatului net al exercițiului financiar al ofertantului (operator economic sau membrii asocierii de operatori economici, împreună) pe ultimii trei ani (2007, 2008 și 2009) este pozitivă" este nelegală întrucât autoritatea contractantă a considerat în mod discreționar că numai acel operator care a înregistrat profit este în măsură să-și îndeplinească obligațiile contractuale.
Capacitatea ofertanților de a îndeplini contractul nu este influențată de faptul că aceștia au înregistrat profit sau pierderi, acest lucru neprezentând importanță pentru faza de atribuire a contractelor de achiziție publică.
În acest context, s-a precizat că legiuitorul nu distinge, ci doar stabilește o obligație generală de solicitare a bilanțului. Raportat la acest drept, autoritatea contractantă a distins și a făcut propria interpretare și a solicitat un anumit element al bilanțului.
Din coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă faptul că dorința legiuitorului de a nu distinge este întărită de dreptul acordat ofertanților de a participa la procedură, fără a îndeplini cerințele privind capacitatea economică și financiară, dar cu susținerea unui terț.
Referitor la cerința de calificare privind situația tehnică, pârâtul a arătat că activitatea de audit intern vizează verificarea conformității activităților entității economice auditate cu legislația aplicabilă, respectiv legislația națională.
Conform atribuțiilor enumerate de art. 22 din O.U.G. nr. 75/1999, auditul intern verifică conformitatea activităților entității auditate în conformitate cu prevederile legale.
Or, H.G. nr. 759/2007 reprezintă un act normativ din cadrul legislației naționale, cu impact asupra activității entității auditate, motiv pentru care orice auditor autorizat are obligația de a-l cunoaște și aplica.
De asemenea, auditorul autorizat poate face dovada îndeplinirii unor cerințe de experiență și pregătire profesională.
Autoritatea contractantă a impus condiționări excesive privind experiența profesională relevantă în raport cu realizarea proiectului prin solicitarea participării în calitate de auditor la cel puțin 2 proiecte cu finanțare asigurată din fonduri europene, din care cel puțin un proiect finalizat cu o valoare totală e minim 200.000 euro.
În speță, limitările introduse au restricționat posibilitatea participării posibililor ofertanți care aveau o experiență profesională similară mai mică prin raportarea la îndeplinirea cerințelor solicitate de autoritatea contractantă.
Referitor la invocările reclamantului privitoare la forma actului contestat, pârâtul a precizat că în cadrul notei de constatare există elemente suplimentare suficiente care permit cu exactitate stabilirea abaterilor de la legislația în domeniul achizițiilor publice. Astfel, eroarea materială cuprinsă în conținutul notei de constatare nu este de natură a distorsiona în mod grav și evident scopul și finalitatea actului respectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 C.pr.civ.
Reclamantul M. A. Interne a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, reiterând în esență argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
În fapt, prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. 11/RNC/07.08.2013 emisă de M. D. Regionale și Administrației Publice – Direcția Constatare și Stabilire Nereguli Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli- PO DCA s-a reținut că, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție servicii de auditare, autoritatea contractantă a introdus în anunțul de participare nr. 112.356/30.11.2010 condiții restrictive la punctele III 2.2) Capacitatea economică și financiară, solicitând în acest sens ca media rezultatului net al exercițiului financiar al ofertantului (operator economic sau membrii asocierii de operatori economici, împreună) pe ultimii trei ani (2007, 2008 și 2009) să fie pozitivă, și III 2.3) Capacitatea tehnică, în cadrul căreia s-a solicitat ca ofertantul să fi derulat și finalizat cu succes în ultimii 3 ani, calculați de la data limită de depunere a ofertelor, un contrat de prestări servicii de audit extern aferent unui proiect finanțat din fonduri europene, a cărui valoarea să fi fost mai mare sau egală cu 100.000 lei. De asemenea, în cadrul acestui criteriu s-au solicitat niveluri specifice minime necesare, precum și cu privire la auditorii propuși de ofertant care trebuie să aibă calitatea de membru al CAFR, să facă dovada că nu au fost sancționat în ultimii 3 ani, să aibă calitatea de auditori financiari, să fi participat în calitate de auditor la cel puțin 2 proiecte cu finanțare asigurată din fonduri europene, din care cel puțin un proiect finalizat cu o valoare totală de minimum 200.000 euro, iar ca experiență similară s-a solicitat ca ofertantul să fi prestat cel puțin 3 servicii de audit extern aferente unor proiecte finanțate din fonduri de predare sau fonduri structurale și să prezinte și recomandarea beneficiarilor. Prin urmare, prin nota de constatare a neregulilor s-a stabilit o corecție financiară de 610 lei, reprezentând 5% din valoarea contractului, de 12.200 lei, la care s-a adăugat TVA aferent în valoare de 146,40 lei, iar creanța bugetară rezultată din aplicarea corecției financiare a fost de 518,50 lei, reprezentând contribuție din fondurile UE (f. 18-35).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei note, care prin decizia nr. 219/09.10.2013 a fost respinsă ca nefondată.
În drept, Curtea reține că un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamant a vizat verificarea documentației de atribuire de către ANRMAP, iar cu acea ocazie nu s-a constatat vreo încălcare a prevederilor OUG nr. 34/2006. În acest sens, Curtea reține că verificarea documentației de atribuire de către ANRMAP anterior publicării în SEAP nu este de natură, prin ea însăși, să atragă concluzia legalității factorului de evaluare verificat și nici să valideze un astfel de factor de evaluare, autoritatea de management fiind pe deplin competentă să efectueze un control de legalitate, iar în situația în care constată că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice să stabilească și să aplice corecții financiare, astfel cum prevede în mod expres art. 324 din HG nr. 457/2008.
Curtea reține că reclamantul a invocat inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora la o procedură de achiziție publică ce a fost finalizată la data de 24.08.2010 prin încheierea contractului de achiziție nr._, în vreme ce OUG nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 30.06.2011.
Reclamantul a arătat că prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 66/2011 s-ar fi nesocotit principiul neretroactivității legii, considerând că nu se poate aplica o sancțiune stabilită printr-un act normativ pentru acte și pentru fapte petrecute anterior adoptării acestuia, întrucât activitatea de prevenire, constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene trebuie să vizeze doar fapte și acte juridice care au intervenit/au fost săvârșite după data intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011.
Această susținere privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor OUG nr. 66/2011 este apreciată ca neîntemeiată, Curtea constatând, contrar afirmațiilor reclamantului, că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, prin aplicarea în cauză a procedurii de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de OUG nr. 66/2011.
Pentru a se ajunge la această concluzie este esențial a se face distincția, sub aspectul reglementării legale aplicabile, între calificarea drept nereguli a unor acte sau fapte juridice (abateri), pe de o parte, și procedura de constatare a acestor nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare, pe de altă parte.
În ceea ce privește actele/faptele juridice ce constituie abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, este evident că încadrarea acestora ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în baza principiului general tempus regit actum. Reclamantul a susținut pe bună dreptate că actele sau faptele juridice calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de . OUG nr. 66/2011, Curtea reținând, în consecință, că prevederile OG nr. 79/2003 sunt aplicabile cu privire la operațiunea juridică de calificare a abaterilor respective drept nereguli, nu însă și cu privire la procedura de constatare a neregulilor și de sancționare a acestora.
În ceea ce privește calificarea abaterilor drept nereguli, Curtea constată că definiția legală a noțiunii de „neregulă” în cele două acte normative este, în esență, aceeași, legiuitorul optând în ambele ordonanțe pentru o formulare generală și cuprinzătoare.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din OG nr. 79/2003, neregula reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
O definiție similară se regăsește și la art. 2 lit. a din OUG nr. 66/2011, neregula reprezentând „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.
Prin urmare, Curtea constată că, în ambele acte normative (OG nr. 79/2003 și OUG nr. 66/2011), noțiunea de „neregulă” a fost definită de legiuitor prin raportare la aceleași elemente caracteristice, diferențele dintre cele două reglementări succesive fiind vizibile, însă în ceea ce privește constatarea și sancționarea neregulilor, respectiv procedura propriu-zisă aplicabilă după calificarea unei abateri ca neregulă și sancțiunea aplicabilă.
Potrivit art. 2 lit. f) din OG nr. 79/2003, activitatea de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se verifică, se stabilește și se individualizează obligația de plată sub forma unui titlu de creanță.
Prin OUG nr. 66/2011, la art. 2 lit. h) și i) au fost definite atât activitatea de constatare a neregulilor, cât și cea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli. Astfel, activitatea de constatare a neregulilor reprezintă activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, iar activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli presupune activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță.
Stabilind că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor (în speță, art. 2 lit. a din OG nr. 79/2003, care nu diferă, însă, de art. 2 lit. a din OUG nr. 66/2011), Curtea reține că, în ceea ce privește procedura propriu-zisă, art. 66 din OUG nr. 66/2011 prevede în mod expres că "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Din interpretarea per a contrario a acestui text legal rezultă că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.
Din reglementarea cuprinsă în art. 66 mai este de observat că legiuitorul face vorbire de „activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare”, iar nu de calificarea abaterilor drept nereguli. O atare reglementare este, de altfel, firească, întrucât OUG nr. 66/2011 reglementează activitățile de prevenire, constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aplicabilitatea sau nu a acestui act normativ depinzând de data declanșării procedurii de constatare a neregulilor.
Împrejurarea că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de . OUG nr. 66/2011 nu are relevanță în stabilirea actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, în timp ce activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.
În atare condiții, nu se poate susține retroactivitatea prevederilor OUG nr. 66/2011, întrucât abaterile ce au condus la aplicarea reducerii procentuale de 5%, chiar dacă au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a OUG nr. 66/2011, au fost constatate de către pârât, în mod firesc, după data înregistrării cererilor de rambursare, moment la care OUG nr. 66/2011 era deja în vigoare și se aplica procedura reglementată de aceasta în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare.
În această ordine de idei, este corectă susținerea pârâtului potrivit căreia calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispozițiile legale incidente la momentul la care faptele și actele juridice s-au produs, iar abaterile de la prevederile legislației naționale și comunitare sunt sancționate în baza legii aplicabile la data efectuării controlului, care se desfășoară ulterior.
În altă ordine de idei, Curtea reține că, dacă s-ar accepta teza reclamantului, respectiv aplicarea dispozițiilor OG nr. 79/2003, iar nu cele ale OUG nr. 66/2011, înseamnă că pârâtul ar fi îndreptățit să aplice o corecție de 100%, întrucât sancțiunea din OG nr. 79/2003, în cazul constatării unei abateri de la legalitate, era declararea ca neeligibile a tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului. Or, tocmai constatându-se că aplicarea în timp a OG nr. 79/2003 a generat stabilirea unor debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, OUG nr. 66/2011 a consacrat, prin art. 2 lit. n), principiul proporționalității, care și-a găsit exprimarea concretă în prevederile anexei 1, în care sunt stabilite procentual corecțiile fiscale pentru fiecare abatere constatată. Aplicarea unor corecții fiscale mai favorabile reglementate de OUG nr. 66/2011 unor nereguli săvârșite sub imperiul OG nr. 79/2003 și calificate ca atare în baza acestui act normativ nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii.
De asemenea, instanța reține că reclamantul a mai invocat în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei ca și motiv de nelegalitate interpretarea eronată a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 care definesc neregula, respectiv faptul că în nota de constatare nu se face vorbire despre vreun prejudiciu ori sumă plătită necuvenit, astfel încât nu se poate reține existența unei nereguli.
Cu privire la această critică, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011, potrivit cărora „neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;”, rezultă că, pentru a fi reținută existența unei nereguli, prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor naționale și/sau europene, a prevederilor contractuale sau a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, poate fi și potențial, nu doar efectiv.
Or, nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prin stabilirea unor condiții de calificare restrictive, este de natură a atrage potențialitatea unui prejudiciu.
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește aspectele de netemeinicie a aplicării corecției financiare de 5% din valoarea contractului de servicii de auditare invocate de reclamant, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 34/2006 „(1) Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie: a) promovarea concurenței între operatorii economici;”, iar potrivit art. 176 din OUG nr. 34/2006, „autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare și selecție referitoare numai la: a) situația personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activității profesionale; c) situația economică și financiară; d) capacitatea tehnică și/sau profesională; e) standarde de asigurare a calității; f) standarde de protecție a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. 2 lit. f) și alin. 3 lit. e).”
De asemenea, art. 178 din același act normativ prevede că „în cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) și d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerințe minime pe care ofertanții/candidații trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, atunci aceste cerințe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenței, în cadrul invitației/anunțului de participare” (alin. 1), „autoritatea contractantă neavând dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire” (alin. 2).
Totodată, potrivit art. 179 din OUG nr. 34/2006 „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.”
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin art. 8 din HG nr. 925/2006 s-a prevăzut că „autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit” (alin. 1), iar „atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. 1 din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției” (alin. 2).
Nu în ultimul rând, potrivit art. 188 alin. 2 lit. a) din același act normativ „În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat și, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obținerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declarație a operatorului economic;”.
Conform pct. 2.3 din Anexa nr. 1 la OUG nr. 66/2011 în situația în care se constată o abatere constând în aplicarea unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluare nelegali, care împiedică anumiți ofertanți potențiali să participe la procedura de atribuire din cauza restricțiilor stabilite în documentația de atribuire, se aplică o corecție financiară/reducere în cuantum de 10% din valoarea contractului în cauză. Rata reducerii/corecției poate fi diminuată la 5%, în funcție de gravitate.
Referitor la cerința prevăzută de pct. III 2.2) Capacitatea economică și financiară din documentația de atribuire, respectiv media rezultatului net al exercițiului financiar al ofertantului (operator economic sau membrii asocierii de operatori economici, împreună) pe ultimii trei ani (2007, 2008 și 2009) să fie pozitivă, Curtea reține că reclamantul a invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată Hotărârea pronunțată la data de 18.10.2012 de CJUE în cauza C-218/2011. Răspunzând la întrebarea preliminară adresată de Curtea de Apel Budapesta, CJUE a arătat că „(1) Articolul 44 alineatul (2) și articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretate în sensul că o autoritate contractantă este autorizată să solicite un nivel minim de capacitate economică și financiară prin referire la unul sau la mai multe elemente individuale din bilanț, cu condiția ca acestea să fie în mod obiectiv apte să ofere informații cu privire la această capacitate în privința unui operator economic și ca acest nivel să fie adaptat la importanța contractului în cauză, în sensul de a constitui în mod obiectiv un indiciu pozitiv al existenței unei baze economice și financiare suficiente pentru a finaliza executarea acestui contract, fără a depăși totodată ceea ce este necesar în mod rezonabil în acest scop. Cerința unui nivel minim de capacitate economică și financiară nu poate fi, în principiu, înlăturată pentru simplul motiv că acest nivel se referă la un element din bilanț în legătură cu care pot să existe diferențe între legislațiile diferitor state membre. (2) Articolul 47 din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un operator economic nu poate să îndeplinească un nivel minim de capacitate economică și financiară care constă în aceea că rezultatul potrivit bilanțului al candidaților sau al ofertanților trebuie să nu fi fost negativ pentru mai mult de unul dintre ultimele trei exerciții financiare încheiate, din cauza unei convenții în temeiul căreia acest operator economic își transferă în mod sistematic profitul societății‑mamă, acesta nu are altă posibilitate pentru a îndeplini acest nivel minim de capacități decât să pună în evidență capacitatea unei alte entități, în conformitate cu alineatul (2) al acestui articol. În această privință, nu este relevant că legislația statului membru în care este stabilit operatorul economic menționat și cea a statului membru în care este stabilită autoritatea contractantă diferă prin aceea că o astfel de convenție este autorizată fără limitări de legislația primului stat membru, în timp ce, potrivit legislației celui de al doilea stat membru, aceasta nu ar fi autorizată decât cu condiția ca transferul profitului să nu determine un rezultat negativ potrivit bilanțului.”
Pornind de la această decizie, Curtea constată că reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu a stabilit criteriul privind capacitatea economică și financiară prin raportare la unul sau mai multe elemente bilanțurile contabile pe ultimi trei ani, ci a raportat cerința la bilanțul contabil ca întreg, fiind astfel depășite limitele permise de legislația comunitară, astfel cum a fost interpretată de CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza C-218/2011.
Mai mult, așa cum a stabilit CJUE, informațiile solicitate cu privire la capacitatea economică și financiară a unui operator economic trebuie să fie fixate la un nivel care să fie adaptat la importanța contractului în cauză, iar cerința să fie în mod obiectiv aptă să ofere informații cu privire la această capacitate în privința unui operator economic, condiții care nu au fost dovedite în cauză de către reclamant.
Referitor la cerința stabilită la Capitolul III 2.3) Capacitatea tehnică, în cadrul căreia s-a solicitat ca ofertantul să fi derulat și finalizat cu succes în ultimii 3 ani un contrat de prestări servicii de audit extern aferent unui proiect finanțat din fonduri europene, a cărui valoarea să fi fost mai mare sau egală cu 100.000 lei, iar auditorii propuși de ofertant să fi participat în calitate de auditor la cel puțin 2 proiecte cu finanțare asigurată din fonduri europene, din care cel puțin un proiect finalizat cu o valoare totală de minimum 200.000 euro, Curtea reține că valoarea contractului de prestare de servicii de auditare necesare implementării proiectului „Proces decizional la nivel MAI – eficiență și coerență” este de 12.200 lei plus TVA, în Caietul de sarcini fiind prevăzut că obiectul contractului este reprezentat de „verificarea de către prestatorul serviciilor de auditare a faptului că sumele solicitate spre rambursare de către beneficiar pentru acțiunea finanțată din cadrul contractului de finanțare: - s-au efectuat („realitatea desfășurării”), sunt legale („legalitatea”), exacte („exactitate”) și eligibile, precum și transmiterea către Beneficiar a raportului constatărilor factuale cu privire la procedurile agreate executate. Eligibilitate înseamnă că fondurile furnizate în cadrul finanțării nerambursabile au fost cheltuite în conformitate cu termenii și condițiile contractului de finanțare (OMAI 170/30.07.2009).
În raport de prevederile Caietului de sarcini, precum și a dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, instanța apreciază că reclamantul nu a prezentat justificări rezonabile pentru stabilirea criteriilor de calificare și selecție privind capacitatea tehnică din fișa de date a achiziției în condițiile în care activitatea de auditare urma a fi efectuată în raport de regulile impuse de către finanțator și documentația prevăzută în cadrul Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, reguli ce sunt accesibile oricărui prestator de servicii de audit, iar nu doar celor care anterior au finalizat cu succes cel puțin 1 contract de servicii de audit extern finanțat din fonduri de preaderare sau instrumente structurale.
În plus, instanța observă că valoarea contractelor de servicii de audit finalizate anterior trebuie să fi fost de cel puțin 100.000 lei, respectiv de cel puțin 200.000 euro. Or, reclamantul nu a expus niciun argument care să justifice motivul pentru care volumul și complexitatea serviciilor de auditare a unui contract de finanțare în valoare de 100.000 lei, respectiv 200.000 euro ar fi superioare unui contract care ar avea valoare mai mică, în condițiile în care, în principiu, operațiunile de auditare a acestor contracte sunt aceleași.
De asemenea, instanța reține, în ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 34/2006, că de vreme ce prin aceste dispoziții legale se interzice autorității contractante să restrângă concurența între operatorii economici, o eventuală prevedere din documentația de atribuire care ar contraveni acesteia echivalează cu deturnarea procedurii de achiziție de la unul dintre scopurile legale. Așadar, instituirea unui criteriu de calificare/selecție ce contravine principiului promovării concurenței între operatorii economici este nelegală, iar această ipoteză se circumscrie situațiilor avute în vedere de prevederile pct. 2.3 din Anexa nr. 1 la OUG nr. 66/2011.
Pe de altă parte, Curtea reține că aspectele invocate de reclamant vizând existența unor neconcordanțe în cuprinsul notei de constatare contestate nu reprezintă elemente care să afecteze legalitatea sau temeinicia actului contestat, reprezentând eventuale erori materiale săvârșite de emitentul actului.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea promovată de reclamantul M. A. INTERNE, cu sediul în București, .. 1A, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI, cu sediul în București, ., latura nord, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru execitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Appel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. M. B.
Red./thred./jud.MD
4 ex./02.10.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 525/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 2208/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
