Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5594/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5594/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 7987/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5594
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă B. I. M. S. și recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 6800/16.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. în dosarul nr._ având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat C. I. D. cu împuternicire avocațială aflată la fila 31 din dosarul inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel București nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, apărătorul recurentei-reclamante depune în ședință publică dispoziția nr. 1785/30.04.2013emisă de . deținătoare a imobilului cu privire la care s-a formulat cererea de restituire de către recurenta-reclamantă considerând că în raport de această dispoziție rămâne lipsit de obiect atât recursul recurentei-reclamante, cât și acțiunea introductivă.
Curtea constată că, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a intervenit o transmisiune legală cu privire la drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea fiind preluate de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a se face cuvenitele rectificări în sistem Ecris și citativ.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 305 raportat la art. 167 C.pr.civ., Curtea încuviințează pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul pe calificarea ca motiv de recurs de ordine publică a excepției prematurității invocată de către recurenta-pârâtă și apoi pe fondul ambelor recursuri.
Având cuvântul pe calificarea excepției prematurității, apărătorul recurentei-reclamante apreciază că este motiv de recurs de recurs de ordine publică solicitând respingerea acestuia având în vedere decizia Curții Constituționale considerând că prematuritatea unei acțiunii se raportează la dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii unei acțiuni. Totodată consideră că este greșit a se respinge ca prematur o acțiune aplicând o lege intrată în vigoare ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunțate în ceea ce privește cererea de chemare în judecată. De asemenea, având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate, reclamantei i s-a retrocedat în natură imobilul, atât acțiunea cât și recursul reclamantei sunt lipsite de interes. În ceea ce privește recursul promovat de CNCI arată că lasă la aprecierea instanței arătând că interesul reclamantei este să se admită recursul și să se respingă acțiunea ca lipsită de interes. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.09.2011, sub nr. unic_, pe rolul Curții de Apel București-Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamanta B. I. M. S. a chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator și la înaintarea dosarului nr._/CC către evaluatorul desemnat, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului – teren și construcție – Vila C., situată în localitatea Timișul de Jos, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare; obligarea pârâtei ca, în termen de cel mult 30 de zile de la momentul efectuării raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de circulație a imobilului.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Sentința civilă nr. 443/S/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul B., s-a constatat, cu putere de lucru judecat, faptul că reclamanta este unica succesoare în drepturi a defunctei Schlesinger S. și a fost obligată unitatea deținătoare, . soluționeze notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului – teren și construcție – Vila C., situată în localitatea Timișul de Jos.
În considerentele sentinței civile nr. 443/S/11.10.2007 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, faptul că imobilul a fost înstrăinat în cursul procesului de privatizare către ., astfel ncât unitatea deținătoare va soluționa Notificarea prin emiterea unei oferte de restituire prin echivalent.
Prin Decizia nr. 847/30.05.2008, . soluționat Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, respingând cererea de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că acesta a fost înstrăinat anterior comunicării Notificării, în conformitate cu legislația în materie de privatizare. De asemenea, prin aceeași decizie, . propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a înaintat, la data de 21.11.2008, Notificarea împreună cu înscrisurile doveditoare către C. pârâtă. Decizia nr. 847/2008 a fost înregistrată la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC/2008.
A mai arătat reclamanta că, până la momentul introducerii prezentei acțiuni pe rolul instanței de judecată, pârâta nu a desemnat un evaluator și nici nu a înaintat Dosarul nr._/CC către un evaluator, deși aceasta a solicitat acest lucru în repetate rânduri. Prin Adresa nr. 1144/13.07.2011, . calitate de unitate ce a soluționat Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat completarea dosarului cu înscrisuri doveditoare, ca urmare a solicitării în acest sens, formulate de către pârâtă.
Apreciază reclamanta că atitudinea pârâtei de a solicita acte în completare, reprezintă, în fapt, o tergiversare nejustificată a soluționării Dosarului nr._/CC, având în vedere faptul că această completare a dosarului a fost solicitată la mai bine de trei ani de la data înregistrării dosarului la ANRP. Mai mult, consideră reclamanta că nu este justificată completarea dosarului cu alte acte, având în vedere faptul că Decizia nr. 847/2008, prin care a fost soluționată Notificarea, a fost dată în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Cu toate acestea, la data de 3.08.2011 și, respectiv, 10.08.2011, reclamanta a completat dosarul cu înscrisurile solicitate, depunându-le atât prin registratura Comisiei, cât și la sediul . cererea înregistrată la data de 3.08.2011, sub nr._, reclamanta a solicitat pârâtei să procedeze la desemnarea unui evaluator și la emiterea titlurilor de despăgubire, însă pârâta nu a dat curs acestei cereri până în prezent, astfel încât, apreciază reclamanta că ne aflăm în situația unui refuz nejustificat al unei autorități de a da curs unei cereri, în condițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, având în vedere și dispozițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care obligă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în acest sens.
A mai invocat reclamanta jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care Statul Român a fost condamnat, în repetate rânduri, din cauza modului în care a înțeles să reglementeze și să soluționeze cererile de restituire a imobilelor preluate abuziv de către statul comunist. Reclamanta are un drept de creanță asupra Statului român, drept constatat atât prin sentința civilă nr. 443/S/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul B., cât și prin Decizia nr. 847/2008, emisă de . dreptului de creanță reprezintă valoarea de piață a imobilului naționalizat abuziv, urmând să fie determinată, potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, de către un evaluator desemnat, din această perspectivă, dreptul reclamantei fiind consfințit și protejat și de către art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Valoarea despăgubirilor ce va fi stabilită de evaluator se impune a fi valoarea de piață a imobilului, stabilită în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, potrivit principiilor restituirii în întregime, la valoarea de circulație, astfel cum instituie art. 4 din Titlul VII – Legea nr. 247/2005, art. 16 din aceeași lege, precum și de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, pârâta are obligația de a emite titlurile de despăgubire la valoarea de piață stabilită prin raportul de evaluare efectuat de persoana desemnată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. 7 și alin. 9 din Titlul VII al legii nr. 247/2005.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 4, art. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; ale Legii nr. 10/2001; ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului; Legii nr. 554/2004.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 6800/16.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. în dosarul nr._, a fost admisă cererea; a fost obligată pârâta să desemneze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2646 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 443/S/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. s-a constatat, cu putere de lucru judecat, faptul că reclamanta esteunica succesoare în drepturi a defunctei Schlesinger S., unitatea deținătoare, . obligată să soluționeze notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2010 având ca obiect restituirea în natură a imobilului – teren și construcție – Vila C. situată în localitatea Timișul de Jos.
Prin Decizia nr. 847/30.05.2008, . soluționat Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, respingând cererea de restituire în natură a imobilului și propunând acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Decizia de acordare a despăgubirilor împreună cu dosarul au fost înaintate de către instituția emitentă, la C. Centrală, formându-se dosarul nr._/CC/21.11.2008, iar la data de 3.08.2011 reclamanta a solicitat instituției să procedeze la desemnarea unui evaluator și la emiterea titlului de despăgubire.
Conform dispozițiilor art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, din cuprinsul deciziei și a dosarului rezulta că reclamanta nu a solicitat și nu a primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 sau a oricărei legi interne sau internaționale de despăgubire cu privire la imobilul în cauză, acest aspect nu a format obiectul unui dubiu, pârâta nu avea nici un motiv, în a solicita declarație pe proprie răspundere dată în fața notarului în sensul arătat mai sus și cartea funciară nr. 627 in extenso, ale cărei prime două file să fie traduse autorizat din limba maghiară în limba română.
Potrivit dispoziției arătate C. are obligația de a analiza dosarele doar în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, nefiind de competența acesteia de a analiza aspectele sus-menționate.
O asemenea problemă nu a făcut obiectul discuției nici cu ocazia emiterii dispoziției, iar pârâta nu avea competența de a verifica aceste aspecte ci doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, cu acest demers practic pârâta întârziind parcurgerea procedurii.
În condițiile în care în speță dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în noiembrie 2008, pârâta avea obligația a-l analiza într-un termen rezonabil, motiv pentru care, Curtea apreciază această cererea ca fiind întemeiată, constatându-se o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamantei, respectiv de a parcurge procedura prevăzută de art. 16 alin.4-7 din Legea nr.247/2005, și de a emite acesteia o soluție la dosarul său cu privire la emiterea unui titlu de despăgubire.
În speță, durata de mai bine 3 ani de la data emiterii dispoziției prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri nu poate constitui în nici un caz un termen rezonabil, din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu care Legea nr.247/2005 se completează în mod corespunzător, prin nesoluționarea dosarului reclamantei într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.
Prin urmare, Curtea, văzând dispozițiile art.18 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004, urmează să admită acest capăt de cerere și să oblige pârâta să procedeze la obligarea pârâtei să desemneze, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare. În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta CCSD, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat, în esență, următoarele:
Instanța i-a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, neacordându-le dreptul de a cerere un termen în vederea formulării apărărilor, deși a solicitat acordarea unui termen, prin cererea din 9.11.2011. Întreaga documentație aferentă cererii de restituire din cauză a fost transmisă CCSD, cu mențiunea că prin sentința nr. 443/ 11.10.2007 pronunțată de Tribunalul B., instanța a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctei Schlesinger S. și a obligat . soluționarea notificării nr. 1120/ 2001, fără a indica și modul de soluționare a acestei notificări. Mai arată recurenta că dosarul trebuie completat cu o . înscrisuri, etapa evaluării fiind condiționată de completarea dosarului cu aceste înscrisuri. Se invocă practica ICCJ, în sensul că procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 sunt proceduri complexe, care nu pot fi soluționate în termenul prev. de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/ 2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Instanța a apreciat în mod netemeinic faptul că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil. Se critică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2646 lei.
În drept, a fost invocat art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și reclamanta B. I. M. S., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul evaluării imobilului la valoarea de circulație a acestuia, precum și emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire la această valoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței de fond.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, omițând a se pronunța în sensul stabilirii valorii de circulație a imobilului. Astfel, deși cele două capete de cerere au fost formulate în sensul stabilirii prin raport de expertiză efectuat de un evaluator desemnat de pârâtă a valorii de circulație a imobilului și în sensul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de circulație, instanța a admis acțiunea fără a analiza în cuprinsul considerentelor motivele de drept invocate în temeiul acestor cereri și fără a se pronunța în dispozitiv asupra cererii astfel cum a fost formulată. Recurenta are un drept de creanță, a cărui valoare este reprezentată de valoarea de piață a imobilului naționalizat abuziv și urmează a fi determinată potrivit standardelor internaționale de evaluare, de către un evaluator desemnat, potrivit principiilor de restituire în întregime, reglementate de art. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005.
Recurenta B. I. M. S. a formulat și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului CCSD ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul ICCJ-Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2013, cauza a fost suspendată până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B.-Secția I Civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 17.02.2014, recurenta CCSD a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Prin Încheierea nr. 752/ 18.02.2014 pronunțată de ICCJ –Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, în temeiul disp. art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/ 2013, cauza a fost scoasă de pe rol și trimis dosarul pe cale administrativă la Curtea de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, ca instanță devenită competentă pentru soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal la data de 14.03.2014 sub nr._ .
La dosarul cauzei a fost depusă Dispoziția nr. 1785/ 30.04.2013 emisă de . lichidator judiciar.
La termenul din 30.06.2014, recurenta-reclamantă a arătat că, în raport de această dispoziție, rămâne lipsit de obiect atât recursul recurentei-reclamante, cât și acțiunea introductivă.
Curtea, la același termen, a constatat că, drept urmare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a intervenit o transmisiune legală cu privire la drepturile și obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea fiind preluate de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor urmând a se face cuvenitele rectificări în sistem Ecris și citativ.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 305 raportat la art. 167 C.pr.civ., Curtea a încuviințat pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Curtea a acordat cuvântul pe calificarea ca motiv de recurs de ordine publică a excepției prematurității invocată de către recurenta-pârâtă.
De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat faptul că atât acțiunea cât și recursul reclamantei sunt lipsite de interes.
Asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că se impune calificarea acestui incident ca și motiv de recurs de ordine publică, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 109 C.pr.civ. „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Așadar, pentru sesizarea instanței, dar și pentru ca partea să beneficieze de protecție judiciară, este necesară formularea unei cereri, dar și îndeplinirea anumitor condiții apreciate de literatura de specialitate ca și condiții generale de exercitare a acțiunii civile.
Aceste condiții, care sunt aspecte de verificat inclusiv din oficiu de instanță, iar eventuale neregularități ar putea fi invocate de orice parte interesată inclusiv de instanță, oricând, deci și direct în faza procesuală a recursului, apreciate datorită importanței deosebite a acestora ca și motive de ordine publică, sunt afirmarea unui drept (formularea unei pretenții), interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Cu privire la prima condiție amintită, instanța arată că dreptul pretins trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe și interne, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual.
Cu referire la această din urmă cerință, dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual (existând un termen suspensiv încă neîmplinit ori o condiție suspensivă încă nerealizată), se impune invocarea și admiterea excepției de prematuritate a cererii, excepție de fond, absolută și peremptorie.
Chestiunea privind afirmarea unui drept actual (iar în raport de aceasta invocarea excepției prematurității), tocmai întrucât este vorba de o condiție generală pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, constituie un aspect de interes public.
Curtea apreciază așadar că norma juridică în discuție nu ocrotește un interes privat, astfel că problema de drept nu este de ordine privată, motiv pentru care excepția prematurității poate fi invocată și direct în recurs, iar nu numai de pârât, dar și de instanță din oficiu.
De asemenea, că respectivul incident este motiv de recurs rezultă din faptul că este invocat de către recurentă și nu vizează calea de atac promovată, ci cererea introductivă de instanță, intenția reală a autorului excepției fiind de admitere a recursului și, modificând sau casând sentința recurată, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Prin urmare, Curtea va califica pentru aceste motive excepția prematurității invocată de recurentă ca și motiv de recurs de ordine publică.
Curtea constată că s-au invocat de către recurenta-reclamantă atât excepția lipsei de interes a recursului său, cât și lipsa de interes a acțiunii. Ca și ordine de soluționare a incidentelor, au prioritate aceste două excepții față de excepția prematurității cererii.
Cu privire la excepția lipsei de interes în formularea recursului de către recurenta-reclamantă, Curtea constată următoarele:
Cât timp reclamanta are nemulțumiri legat de modul de redactare a dispozitivului care, în opinia sa, nu s-a pronunțat cu privire la valoarea de circulație a imobilului, deși acest lucru a fost solicitat expres prin acțiune, aceasta justifică un interes procesual în exercitarea căii de atac a recursului. Neexercitarea acestei căi de atac de către reclamantă ducea la . lucru judecat a sentinței, astfel cum a fost pronunțată.
Cu privire la excepția lipsei de interes a acțiunii, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată de față, reclamanta B. I. M. S. a chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator și la înaintarea dosarului nr._/CC către evaluatorul desemnat, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului – teren și construcție – Vila C., situată în localitatea Timișul de Jos, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare; obligarea pârâtei ca, în termen de cel mult 30 de zile de la momentul efectuării raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire la valoarea de circulație a imobilului.
Prin Dispoziția nr. 1785/ 30.04.2013 emisă de . lichidator judiciar, s-a luat act de sentința civilă nr. 252/ S din 23.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, prin care . fost obligată să restituie în natură terenul de 2023 mp și construcția vila C. situate în Dâmbul Morii, județ B., înscris în CF_ S., nr. top 2083/2/1/1 și s-a dispus restituirea în natură în deplină proprietate către reclamantă, în calitate de persoană îndreptățită, a imobilelor mai sus menționate.
Având în vedere că reclamanta a obținut restituirea în natură chiar a imobilelor pentru care fusese formulată cerere evaluare în vederea stabilirii despăgubirilor prin echivalent, este evident că aceasta nu mai are un interes în susținerea prezentei acțiuni, nemaiavând nici un folos practic de câștigat ca urmare a prezentului proces.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei de interes invocată de reclamantă și va respinge acțiunea ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Califică excepția prematurității invocată de recurenta-pârâtă ca fiind motiv de recurs de ordine publică.
Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de recurenta-reclamantă invocată de aceasta ca nefondat.
Admite recursurile formulate de recurenta-reclamantă B. I. M. S. cu domiciliul procesual ales la cab. av. C. D. – București, Splaiul Independenței nr.3, ., . și recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202 sector 1 împotriva sentinței civile nr. 6800/16.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei de interes invocată de reclamantă.
Respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă nr. 6800/16.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. în dosarul nr._ .
judecător fond: – N. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4709/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5630/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
