Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5612/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5612/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 41111/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5612
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă Ș. M. M.-F. împotriva sentinței civile nr. 6113/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, la data de 26.06.2014, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării taxei de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație; la data de 24.02.2014 intimata-pârâtă USH a depus întâmpinare în 3 exemplare, iar la data de 21.02.2014 intimatul-chemat în garanție MEN a depus întâmpinare în 3 exemplare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6113/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Ș. M. M.-F. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și chematul în garanței M. Educației Naționale și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta s-a înscris la Facultatea de Management din B., specializarea management, forma de învățământ – ID, promovând examenul de licență în iulie 2009, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pârâta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea drept, forma de învățământ ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ ID pentru specializarea management în nici una dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate întrucât universitatea avea învățământ de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr. 3306/08.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Tribunalul a considerat că sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucât după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținând cont că forma de învățământ urmată de către reclamant nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit că este nejustificat refuzul pârâților de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent după aprobarea tipizatului, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Ș. M. M.-F. prin care a solicitat modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurenta a invocat în esență teoria aparenței în drept și condițiile ce se cer a fi întrunite pentru ca această teorie să fie aplicabilă. De asemenea, s-a arătat că, deși instanța de fond a apreciat ca reclamanta nu a dovedit ca este nejustificat refuzul paraților de eliberare a diplomei de licența cu suplimentul aferent, pârâta a susținut permanent, atât în corespondenta cu reclamantul de dinainte de introducerea acțiunii, dar și prin întâmpinarea depusa în cauza, ca situația acestuia îndeplinește cerințele legale, ca statutul sau de absolvent și licențiat este legal și este indreptatit sa solicite eliberarea diplomei de licența.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat în esență că reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că este beneficiara unui drept subiectiv recunoscut de lege ori să aibă un interes legitim pe care M. Educației Naționale avea obligația de a-l respecta, cerințe impuse de art. 1 din Legea nr.554/2004.
Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. „S. Haret" să-și îndeplinească obligația asumată (fără acordul ARACIS și al Ministerului Educației Naționale) față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata-pârâtă U. "S. Haret" a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în ipoteza în care se va admite recursul, să se dispună și admiterea cererii sale de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS).
În motivare, intimata a arătat în esență că nu pot fi admise recursul și acțiunea recurentului-reclamant fara a fi admisa și cererea de chemare în garanție formulata în conformitate cu dispozițiile art. 60-63 Cod proc. civ. de către U. S. Haret întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență.
Intimata a precizat că a efectuat demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea eliberării diplomei de licență, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .>
S-a invocat imposibilitatea efectivă de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, câta vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fara concursul efectiv al chematului în garanție care în calitate de autoritate publica gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Astfel cum a reținut prima instanță, ca urmare a susținerii examenului de licență, reclamantei i-a fost eliberată adeverința nr. 126/23.07.2009, care atestă calitatea de absolvent al Facultății de Management din B., specializarea management, și de licențiat - fila 6 dosar.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MEN.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Naționale considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea principală; va admite în parte cererea de chemare în garanție; va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea către reclamantă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă; va obliga chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate, respectiv cele cu privire la respingerea cererii de obligare a pârâtului, respectiv a chematului în garanție la executarea obligațiilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de penalități de întârziere, respectiv sub sancțiunea aplicării unei amenzi conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât timp ipoteza acestui text presupune existența unei hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate de bunăvoie de debitor în termenul de 30 de zile; cum nu se poate prezuma o astfel de neexecutare viitoare, principiul respectării hotărârilor judecătorești irevocabile și al executării de bunăvoie a acestora de către debitori prevalează, astfel că o astfel de solicitare este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata-pârâtă U. S. Haret, ca urmare a căderii în pretenții prin admiterea cererii de chemare în garanție, Curtea, în temeiul art. 274 din C.pr.civ., va obliga intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale la plata către intimata-pârâtă U. S. Haret a sumei de 624,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 4,3 lei aferente cererii de chemare în judecată - în fond, precum și onorariu de avocat în cuantum de 620 lei – f. 24-25 dosar recurs, achitat în faza procesuală a recursului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Ș. M. M.-F., cu domiciliul ales la av. C. M. în București, Calea Rahovei nr. 266-268, clădirea 60, cam. 8, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 6113/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3, și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Admite în parte cererile de chemare în garanție.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamantă.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă intimatul-chemat în garanție la plata către intimata-pârâtă U. S. Haret a sumei de 624,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 2 ex./14.07.2014
Tribunalul București – Secția C.
Jud. Fond – M. I. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5162/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7516/2014.... → |
|---|
