Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 691/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 16075/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.691
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 31 IANUARIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant L. C. D. împotriva sentinței civile nr. 3278 din 07.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații-pârâți U. „S. HARET”, M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și având ca obiect „obligare emitere act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă U. „S. Haret”, prin avocat N. S. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la fila 24 dosar, lipsind recurentul-reclamant și intimatul-pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, la data de 12.11.2013, prin serviciul registratură, intimatul-pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare în 3 exemplare, faptul că la data de 30.09.2013, intimata-pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare în 3 exemplare, precum și faptul că, la data de 22.01.2014 recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanța.
Curtea invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a MEN (fost METCS) și acordă cuvântul pe aceasta.
Intimata-pârâtă U. „S. Haret”, prin avocat solicită admiterea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata-pârâtă U. „S. Haret”, prin avocat, solicită admiterea recursului, iar pe fond, admiterea acțiuni și admiterea cererii de chemare în garanție formulată, precizând că aceasta este furnizor de informații și programe educaționale de studii recunoscut pe plan internațional, înființată în baza Legii nr.443/5._ ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. De asemenea, arată că recurentul-reclamant a urmat cursurile acestei instituții, a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și i s-a eliberat adeverința care există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecată. De asemenea, solicită să se aibă in vedere respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, solicitând admiterea recursului și a cererii de chemare în garanție, iar, pe fond, obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special. De asemenea, arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a MEN și pe fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București, reclamantul L. C. D., in contradictoriu cu pârâtele U. S. HARET BUCURESTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) obligarea paratei U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență si a suplimentelor la diplomă in termen de 30 de zile de la pronuntarea hotararii;
2) obligarea paratei M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diploma de licență in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, sub sancțiunea plății unor penalități de 2.000 de lei pentru fiecare zi de intarziere de la pronuntarea sentintei;
3) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a arătat, in esenta, că, deși a promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat recunoasterea dreptului de a obține diploma de licență.
In drept, reclamantul a invocat prevederile Constitutiei Romaniei, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 1/2011, Legii nr. 84/1995, Ordinului MEC nr. 3404/2006, Ordinului MEC nr. 2284/2007.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata U. S. HARET a depus intampinare, prin care a arătat, in esenta, că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamant.
Totodată, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului E., Cercetarii, Tineretului si Sportului, prin care a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea chematului in garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in diploma de licenta si suplimentul la diploma de licenta pentru reclamantul, sub sanctiunea prevazuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, incepand cu a 30-a zi de la devenirea irevocabila a hotararii, precum si obligarea chematului in garantie la plata tuturor sumelor pe care i le-ar solicita reclamantul, cu orice titlu, cu motivarea, in esenta, ca partea chemata in garantie nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care este în imposibilitate de a elibera diploma de licență solicitata de catre reclamant.
In dovedirea intampinarii si cererii de chemare in garantie, parata a depus inscrisuri.
De asemenea, parata M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI a depus intampinare la cererea introductiva, prin care a invocat exceptia lipsei obiectului cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, cu motivarea, in esenta, ca, la data înscrierii reclamantului în anul I de studii, forma de învățământ la distanță nu era autorizată sau acreditată pentru specializarea urmată de aceasta.
In fine, ca parte chemata in garantie, parata anterior mentionata a depus intampinare la cererea de chemare in garantie, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind neintemeiata.
Prin sentința civilă nr. 3278/07.06.2013 Tribunalul București a respins excepția lipsei obiectului cererii introductive invocată de pârâta MEN, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, ca și cererea de chemare în garanție ca fiind lipsită de obiect.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
1) Cu privire la exceptia lipsei obiectului cererii tribunalul a apreciat că nu poate fi primita deoarece avizarea achizitionarii unui număr de formulare tipizate pentru diplome, în condițiile în care reclamantului nu i s-a emis un astfel de act de catre universitatea parata (care sustine ca se afla ., de ordin material, de a obtine formularele tipizate solicitate de catre reclamant, imposibilitate generata de un pretins refuz al chematului in garatie de a aproba tiparirea unui numar suficient de formulare), nu lipsește cererea reclamantului de obiect, urmand a fi analizate pe fondul cauzei apărările chematului in garantie în sensul că ar fi aprobat tiparirea unui numar indestulator de formulare, insa acestea nu ar fi fost judicios gestionate de către universitatea parata.
2) Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul s-a înscris la Facultatea de D. si Administratie Publica a universitatii parate, specializarea Administratie Publica, forma de învățămînt – invatamant la distanta (ID), conform înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit adeverinței nr. 714/08.07.2009 eliberata de parata, reclamantul a obținut titlul de Licențiat in Stiinte Administrative, promovand examenul de licență din sesiunea iulie 2009. Expirând perioada de valabilitate a adeverinței anterior mentionate, reclamantul s-a adresat Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență.
Din înscrisurile depuse la dosar de către parata, reiese faptul că, în temeiul art. 7 din Ordinul 2284/2007, MECTS a avizat în parte cererea Universității de aprobare a tipăririi formularelor de diplomă de licență, respectiv numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 2284/2007, „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”.
Asa fiind, universitatea parata nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, chematul în garantie nu poate fi obligat la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
Din analiza reglementarilor relevante în speța, rezulta ca nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea administrație publică, forma de învățământ ID.
Astfel, parata nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățămînt ID pentru specializarea administrație publică în niciuna dintre hotărârile în care sunt prevazute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, și anume: H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30, H.G. nr. 966/2011, anexa 3, pct. 6.
Conform actelor normative anterior menționate, pentru Facultatea de D. și Administrație Publică a universitarii parate, specializarea administrație publică, nu este prevăzuta forma de învățământ ID.
În esență, universitatea parata apreciază că este îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile, în forma ID, chiar și în absența parcurgerii unei acreditări pentru această formă de școlarizare, pentru simplul motiv că instituția deja avea o acreditare pentru această specializare, în forma la zi de învățământ.
Tribunalul a arătat că o asemenea apreciere contravine legislației în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ, precum și spiritului în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației. Mai mult, din cuprinsul hotărârilor care au acreditat pe parcursul timpului formele de învățământ superior, reiese cu claritate că aceeași universitate a avut acreditare de a organiza forme ID sau FR pentru alte specializări, aspect ce denotă în mod clar faptul că instituția a fost pe deplin conștientă că o astfel de procedură trebuia urmată, respectând-o în privința anumitor specializări.
Astfel, prin raportare la legislația în vigoare la momentul la care reclamantul a început studiile la unitatea de învățământ parata, se remarca faptul că, potrivit art. 60 din Legea 84/1995, republicată și modificată: „Activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.
Prin H.G. nr. 1011/2001, s-a reglementat organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Conform art. 3 din acest act normativ, „Sunt abilitate sa organizeze învățământ la distanță și învățământ cu frecvență redusă instituțiile de învățământ superior acreditate, în specializările universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicata.”
Din cuprinsul capitolului IV al acestei hotărâri de Guvern, reiese cu claritate faptul că programele de învățământ la distanță sunt supuse ele însele procedurii de evaluare academică, conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Coroborând dispozițiile art. 3 și art. 17 din H.G. nr. 1011/2011, art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995, respectiv art. 3 și art. 4 din O.U.G. nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă, prin hotărâre, structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
Atât legea învățământului în vigoare la data faptelor, cât și legea de înființare a Universității „S. Haret” anterior menționată arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de MECTS, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție. Prin urmare, lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare, nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune parcurgerea mai multor etape, autorizarea unor forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din O.U.G. nr. 75/2005.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale).
Este cert faptul că autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru exercitarea acesteia prin forma ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ (vezi art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005). Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (a se vedea dispozițiile capitolului II din H.G. nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
U. S. Haret nu a depus vreo dovadă că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID și nici că s-a supus unei evaluări conform O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2001, în specializarea urmata de reclamantul.
În consecință, reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată conform legii.
Prin urmare, acesta nu este îndreptățit a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici universitatea parata, potrivit art. 32 alin. 2 din O.U.G. nr. 75/2005, nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Conform Regulamentului, actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.
Fără îndoială că aceste acte sunt acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, respectarea principiului legalității impunându-se în cazul lor, ca în situația oricărui alt act administrativ.
Or, învestită cu o cerere având ca obiect tocmai obligarea unei instituții la emiterea sa, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale (legate de aparența dreptului dată de emiterea adeverinței), ci trebuie să cerceteze dacă, într-adevăr, reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act și dacă pârâta este „competentă” să îl elibereze. Instanța nu ar putea obliga universitatea parata la emiterea actului decât dacă ar constata îndeplinite toate cerințele prealabile eliberării sale, respectiv parcurgerea de către reclamant a unei forme de învățământ acreditate, recunoscute de către autoritățile statului ca făcând parte din sistemul național de învățământ.
Simplul fapt că universitatea parata a emis reclamantului o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către acesta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul adeverinței, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2 din Ordinului nr. 2284/2007, actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.
Conform art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 2284/2007, doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.
A mai arătat Tribunalul că adeverința aflata în posesia reclamantului nu este un act de studii, este un act eliberat prin voința unilaterală a universității parate, care nu a fost recunoscut de MECTS, putând naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său. Această adeverință nu poate naște drepturi pe care actul principal, la baza căruia teoretic ar trebui să stea, nu le poate naște, așa cum s-a menționat anterior. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între reclamant și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
O eventuala inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MECTS, obligația corelativă de emitere a unui act de studii.
Din simplul fapt că legea stabilește un termen de valabilitate redus al acestei adeverințe, respectiv maxim 12 luni (art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007) se poate deduce că operațiunea ulterioară de emitere a diplomei nu a fost concepută de legiuitor drept o operațiune automată și care să aibă sensul unei simple confirmări a conținutului și efectelor juridice ale adeverinței. Prin urmare, între perioada emiterii adeverinței și cea a emiterii diplomei, însușite de MECTS, autoritățile statului sunt obligate să efectueze verificări, inclusiv referitoare la forma de învățământ parcursă de titular.
Nici necontestarea pe cale principală a acestei adeverințe nu poate duce la concluzia că reclamantul ar fi îndreptățit la emiterea unei diplome, având în vedere că instanța poate face aprecieri referitoare la legalitatea acestui act, pe cale incidentală, neputând ignora efectele reale pe care un astfel de act poate, în mod obiectiv, să le producă.
Eventuala neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea MECTS, care a dus în final la înmatricularea unui număr considerabil de studenți în aceste forme de învățământ nu poate duce la înlăturarea concluziei potrivit căreia reclamantul a urmat o formă neacreditată de învățământ.
Nu au fost administrate probe în prezenta cauză din care să reiasă faptul că omisiunea acestui Minister de a controla U. ar putea fi interpretată în sensul unei aprobări tacite a legalității actelor întreprinse de Universitate sau, mai mult, drept o complicitate la inducerea în eroare a studenților.
Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție (la semnarea căruia România a formulat o rezervă cu privire la finanțarea învățământului privat), statele membre nu sunt obligate la organizarea unui anumit tip de învățământ, cu atât mai puțin la recunoașterea unor forme private de învățământ. Formularea negativa a articolului indicat anterior se interpretează în sensul că statele au mai degrabă o obligație negativă și nu una pozitivă, aceea de a pune la dispoziția persoanelor un anumit tip de învățământ.
În esența, sub articolul anterior menționat, statele au obligația de a nu îngrădi accesul persoanelor la formele de învățământ deja existente, în condițiile deja prescrise de lege. Prin însăși natura sa, acest drept este supus unei reglementări naționale, în această materie, statelor recunoscându-li-se o mare marjă de apreciere (a se vedea cauza Affaire « relative à certains aspect du régime linguistique de l’enseignement en Belgique » c. Belgiei și Adnan KARAİSMAİLOĞLU c. Turciei).
Or, în speța, statul nu a recunoscut niciodată forma de învățământ aleasa de reclamant, hotărârile de guvern emise fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate. Prin urmare, pe calea prezentei acțiuni, instanța nu poate obliga statul sa recunoască efectul util al unor studii, respectiv recunoașterea unei diplome, atât timp cat forma de învățământ parcursa nu este ea însăși recunoscuta.
Nimic nu îl împiedica pe reclamant să urmeze aceeași specializare, în aceeași formă de învățământ, respectiv ID, la o unitate care beneficia de acreditare.
Nici argumentul error communis facit ius nu poate fi primit.
Fără a ignora multitudinea situațiilor în care acest principiu a reușit să creeze drept, de fiecare dată aplicarea sa, ulterior analizei întrunirii sau nu a condițiilor sale cumulative, s-a făcut în urma unui riguros examen de proporționalitate și echitate în privința soluției juridice care ar trebui să fie recunoscute, în detrimentul alteia.
Astfel, efectele bunei credințe sunt mult mai întinse decât cele prevăzute în Codul civil numai atunci când eroarea scuzabilă individuală este unită cu eroarea comună. Aceasta din urmă poate fi definită drept convingerea lipsită de îndoială pe care și-a format-o marea majoritate a oamenilor (a membrilor unei colectivități) că o anumită persoană este titularul unui drept, pe când în realitate acea persoană nu este titularul dreptului respectiv.
Cu privire la atitudinea subiectivă a reclamantului, se retine ca acestuia ii erau pe deplin accesibile dispozițiile legale în baza cărora s-a înscris la universitatea pârâtă, respectiv H.G. nr. 1609/2004, H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 676/2007 sau H.G. nr. 635/2008. La o simplă lectură a acestora se poate lesne observa, chiar și de către o persoană fără studii juridice, faptul că în cadrul acestei universități existau acreditate/autorizate provizoriu doar anumite specializări la forma de învățământ ID. Cele urmate de reclamant nu apăreau printre acestea. Prin urmare, în mod legitim, reclamantului i se putea naște cel puțin o îndoiala cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate.
Mai mult, actele normative adoptate ulterior înscrierii reclamantului la studii (care au beneficiat și ele de o largă popularizare) și care se coroborează cu prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora, prin finalizarea studiilor se înțelege și examenul de licență, conturează ideea potrivit căreia o astfel de aparență a dreptului bazată pe o eroare comună nu ar putea fi susținută. În acest sens, art. 3 din O.G. nr. 10/2009 are în vedere pe studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I, în perioada 2005 – 2008, la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ ID/FR, care nu au finalizat studiile prevăzându-se posibilitatea acestora de a le continua la specializări/programe autorizate sau acreditate potrivit metodologiei. Același drept îl are în vedere și Ordinul M.E.C.I. nr. 5202/2009 pentru studenții înmatriculați la U. S. Haret, iar din economia acestor acte normative rezultă că sunt asimilate persoanelor care nu au finalizat studiile universitare și acele persoane care au urmat cursuri neautorizate sau neacreditate.
Argumentul analizat nu poate fi primit nici prin prisma principiului echității, în măsura în care prin valorificarea lui se tinde chiar la obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ pe care nu are dreptul, conform celor anterior menționate, să îl emită. Buna credință a reclamantului ar putea fi valorificată în sfera răspunderii civile contractuale, fără ca aceasta să conducă automat la o reparare în natură a prejudiciului produs, respectiv emiterea diplomei, putându-se evalua oportunitatea acordării de daune, pe această cale.
Făcând un examen de proporționalitate între drepturile concurente, respectiv dreptul individual al reclamantului și interesul public aferent efectelor recunoașterii unei diplome universitare, instanța apreciază că acesta din urmă trebuie să prevaleze. Nu trebuie ignorată răspunderea statului pentru asigurarea unei anumite calități a pregătirii profesionale a celor cărora li se permite accesul pe piața muncii, prin recunoașterea studiilor. Dând aceleași drepturi titularilor, diplomele emise la nivelul întregii țări trebuie să asigure un caracter unitar al cunoștințelor acumulate, aspect asigurat tocmai prin organizarea sistemului de acreditare.
În acest context, se mai reține că reclamantului i-a fost și ii este în continuare deschis accesul la urmarea unei forme de învățământ, la aceeași specializare, într-un cadru acreditat.
MECTS are obligația aprobării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii. Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Cu alte cuvinte, în măsura în care U. S. Haret nu era acreditată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamant, forma de învățământ ID, iar la momentul încheierii contractului cu reclamantul aceasta nu ii putea elibera în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent.
Pentru toate considerente, văzând și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins cererea de chemare în judecata formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată, reținând că U. S. Haret nu era autorizată să organizeze pentru specializarea urmată de reclamant cursuri de învățământ la distanță, așa încât refuzul de eliberare a actelor solicitate nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție formulata de parata ca fiind lipsita obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul prin care a solicitat să se admită recursul și, pe cale de consecință: să se modifice în tot sentința civilă, să se admită cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
A arătat că hotărârea este netemeinică prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat este indreptatit la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, dat fiind faptul ca a absolvit cursurile organizate de facultățile Universității S. Haret, a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 astfel cum rezulta din adeverința eliberată de intimata U. S. Haret.
În baza acestei „recunoașteri" a adeverinței de studiu eliberata, recurentul-reclamant s-a inscris la master, a depus eforturi financiare si in final fie nu poate susține un examen, fie nu poate susține lucrarea de disertație întrucât nu poate prezenta diploma de licența in original, desi recurentul-reclamant, asa cum a susținut si in acțiunea formulata pe fondul cauzei si-a îndeplinit obligațiile fata de U. S. Haret prin achitarea taxelor de școlarizare, promovarea examenelor, inclusiv a examenului de licența.
Intimata U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurent a studiilor, respectiv diplomei de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.
Specializarea urmata de recurenți la forma de invamant, a fost confirmata de MEN (fost MECTS) prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Paratul MEN (fost MECTS), trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației Naționale (fost MECTS)sa elaboreze si sa promoveze dupa caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa inceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
A precizat faptul ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art.8 din Legea 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, precum si nici dupa . OUG 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației Naționale (fost MECTS) nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul intimatei-parate.
A apreciat relevanta si imprejurarea ca i-a fost eliberat adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiat, adeverința ce a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de o instanța de judecata sau de o autoritate administartiva.
Pe de alta parte, este de reținut faptul ca si in ipoteza in care specializarea nu ar fi fost recunoscuta, reclamantul a fost de buna credința, necunoscand acest aspect, iar eroarea .-am aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus", in sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.
F. de aceste aspecte, consideră ca in raport de cadrul normativ precizat, precum si de buna credința a sa, are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licența, drept recunoscut si de Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
A mai invocat nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ. si anume cand „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii".
A arătat că adeverința de studiu eliberat de U. S. Haret, este un act premergator diplomei finale, este actul ce atesta licențierea sa si obtinerea Titlul de Licențiat în Științe Administrative.
Prin urmare, câtă vreme intimata-pârâta, U. S. Haret, însăși recunoaște că recurentul-reclamant a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la forma de învățământ legal stabilita și a emis un act ce recunoaște acest fapt și calitatea de licențiat in - Științe Administrative - un act premergător diplomei finale -, respectiv câtă vreme paratul MEN (fost MECTS) nu a invocat nelegalități în organizarea de către intimata-pârâta a studiilor recurentului, având în vedere dispozițiile legale sus expuse, a solicitat sa se constate că cererea este întemeiată sub aspectul obligării intimatelor - pârâte de a emite diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru recurent.
In concluzie, U. nu si-a indeplinit obligația de a trimite o adresa completa către MEN (fost MECTS) in vederea eliberării diplomelor de licența.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 isi găsesc aplicarea in executarea oricărei hotărâri de obligare a unei autorități la eliberarea unui inscris, termenul de 30 de zile fiind prevăzut de lege.
Instanța de judecata a considerat in mod greșit faptul ca MECTS, in continuare MEN nu are in sfera de competente recunoașterea diplomelor de licența, având in vedere ca in cadrul acestei instituții este constituita Direcția Generala de Invatamant Superior care are in sfera de competenta formularea de răspunsuri cu privire la legalitatea actelor de studii si a conținutului de formare, respectiv legalitatea formelor de invatamant, specializărilor si statutul facultăților si instituțiilor de invatamant superior (acreditate/autorizate sa funcționeze provizoriu), in conformitate cu hotărârile de guvern in vigoare.
Astfel, a inteles sa cheme in judecata si MECTS, actualmente MEN tocmai in considerarea faptului ca aceasta instituție, prin Direcția Generala de Invatamant Superior, este in măsura sa se pronunțe cu privire la legalitatea formei de invatamant si a specializării urmate de recurent, fara a fi necesara existenta vreunui contract incheiat intre parti.
Ca urmare a celor declarate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii de fond, obligarea paratei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, in termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei; obligarea Ministerului Educației Naționale prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru recurentul - reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței.
A solicitat obligarea paraților potrivit dispozițiilor art. 274 C. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În drept a invocat dispozițiile art. 299, art. 304 alin. 7, 8, 9 și art. 304 indice 1, art. 49 alin. 1, alin. 2 C.., Constituția României, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995 rep, Legea nr. 554/2004, Ordinul MEC nr. 3404/07.03.2006, Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MEC nr. 2284/2007, CEDO, Protocolul 1 la CEDO.
U. „S. HARET” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul, să se admită și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS) pentru următoarele considerente:
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantei la cursurile USH, o obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art. 60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantei) activitatea didactica se putea organiza în următoarele forme: de zi, seral,cu frecventa redusa și la distanta. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță puteau fi organizate de instituțiile de învățământ superior care aveau cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
În acest sens legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care conduc la o calificare universitară distincta și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii era cea care susținea calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenta-reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii
b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art. 29 din OUG nr. 75/2005 cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvită cu frecvență redusă învățământ la distanța) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa și urmată.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/1999 arată că: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de nu pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditare instituțiilor de învățământ superior".
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art. 5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr.1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006,pentru anul Întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare,care nu se regăsesc în anexa nr.3 la prezenta hotărâre intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa în anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare care funcționează începând cu anul 1,2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art. 1 din HG nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, apreciază intimata ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanța pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr. 1405 din 21.05.2009.
Având în vedere aceste considerente, cadrul legal în care a funcționat, faptul că, în vederea eliberării diplomei de licență, a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .., iar acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, a solicitat intimata admiterea cererii de chemare în garanție formulate, fiind în imposibilitatea de a emite reclamantei diploma de licență, atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. a solicitat intimata plata cheltuielilor de judecată.
M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în calitate de intimat - chemat în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului din următoarele motive:
I.A. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale .
Având în vedere acest aspect, a precizat că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare urmează a se retine ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării."
In continuare, cu referire la aceasta chestiune, se retine si faptul ca, potrivit prevederilor art. 5 (1) din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, "instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
B. Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
In acest act normativ - OG nr.75/ 2005 privind asigurarea calității educației - in art. 2 se precizează ca "educația se referă la programele și activitățile de formare academică sau profesională inițială și continua" fiind definite si următoarele noțiuni:
În art. 3 alin. (1) este definita "calitatea educației" ca fiind " ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu și ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite așteptările beneficiarilor, precum și standardele de calitate".
În continuare, in art. 4 alin. (1), se face referire la necesitatea acreditării organizațiilor furnizoare de educație - "acreditarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studiu este parte a asigurării calității " - iar la alin. (2) este definita "acreditarea": " "acreditarea este acea modalitate de asigurare a calității prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcționarea organizațiilor furnizoare de educație și a programelor lor de studii"
Cu privire la speța dedusa judecații, in vederea unei corecte soluționări, urmează a se retine prevederile art. 14 si art. 17 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Așadar, urmează a se consemna ca modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
II. Instanța urmează a retine si faptul ca programele de studii sunt propuse Ministerului Educației Naționale de către ARACIS iar aceste propuneri sunt înaintate Guvernului spre adoptare de către subscrisul Minister.
In consecința, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Pe de alta parte, trebuie reținut ca HG nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, in Anexa 3 referitoare la STRUCTURA instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, la poziția 6, a fost precizata structura legala pentru U. S. Haret.
Hotărârea de Guvern nr. 676/2007 reflecta, in anexele sale, structura legala a formelor de invatamant acreditate/autorizate sa funcționeze in cadrul USH la nivelul anilor 2007, cu următoarele observații:
a)in urma unei atente analize, se poate observa ca solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a USH din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru intreaga generație de absolvenți ai celorlalte instituții de invatamant superior a anului 2009;
b)prin adresa USH nr. 986/26.10.2009 s-a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009;
c)in virtutea prerogativelor sale, ARACIS a efectuat un control în urma căruia s-a convenit ca MEN sa înainteze către Guvernul României propunerea de a emite o Ordonanța care sa reglementeze in mod legal diferența intre numărul de tipizate solicitate si cifrele raporatate de către USH. In acest sens, s-a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 10/2009, care conferea posibilitatea studenților de la formele neacreditate de a-si finaliza studiile la o forma acreditata de invatamant.
III. Prin O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, studenților ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate Ia forma de învățământ la distanță li s-a recunoscut dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel, actul normativ mai sus invocat a oferit posibilitatea tuturor studenților -indiferent de forma de invatamant frecventata - de a-și finaliza a studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de invatamant, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Desi a fost creata aceasta oportunitate legislativa, nici U. S. Haret si nici petentii, in nici un moment nu au făcut dovada ca ar fi susținut si promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. Așadar, nu există nici un temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: invederăm că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major.
Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta si nu poate elibera asemenea documente fara sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universitarii S. Haret.
Rezulta ca U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Astfel, având in vedere cele mai sus menționate, reclamanta a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate (conform raportărilor si cererilor pe care USH le-a înaintat MEN).
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. In consecința, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de către reclamanta. Așadar, cei care ulterior implinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept acoperirea prejudiciilor astfel cauzate.
Prin urmare, M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținuta culpa Ministerului Educației Naționale.
Numai U. „S. Haret" din București este direct răspunzătoare pentru eliberarea diplomelor de licență și unor absolvenți ai specializărilor și formelor de învățământ neacreditate. Eliberarea în mod nelegal a diplomelor de licență nu poate fi imputată Ministerului Educației Naționale.
Instanța în judecarea prezentei cauze trebuie să țină cont de faptul că, deși ideea de aparență în drept și noțiunea de bună-credință nu se suprapun, între ele existând o corelație, aplicarea practică a teoriei aparenței implică întotdeauna buna-credință a celui care dobândește un drept. Eroarea comună și invincibilă se referă întotdeauna la dobânditorul dreptului.
Buna-credință reprezintă convingerea eronată a dobânditorului dreptului că transmițătorul acestuia este veritabilul proprietar al respectivului drept. Concepția obiectivă cu privire la buna-credință impune ca dobânditorul să facă toate verificările necesare cu privire la calitatea transmițătorului, inclusiv a documentelor care au stat la baza acestor înregistrări. Numai dacă terțul dobânditor a efectuat toate aceste verificări, se va putea trage concluzia că s-a găsit în imposibilitate obiectivă de a-și da seama de caracterul aparent real al transmițătorului, deoarece și cele mai mici omisiuni reprezintă o culpă levissima care exclude invincibilitatea și deci înlătură aparența de drept.
Referitor la cererea de obligare a MECTS la plata unor penalități de 2000 lei/zi de intarziere, in termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii si pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor, a solicitat respingerea ca prematur formulata.
Plata penalităților in materia contenciosului administrativ este reglementata de art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu modificările si completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege "(l) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."
Deci, pentru aplicarea amenzii sau obligarea la despăgubiri trebuie sa existe o hotărâre irevocabila iar autoritatea publica sa refuze sa o pună in executare in termenul stabilit de instanța sau în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. In prezent nu ne aflam in aceasta situație si nici nu s-au depus probe din care sa rezulte ca MEN ar refuza sa se conformeze unei eventuale hotărâri defavorabile, cererea reclamantului fiind astfel prematur formulata.
În drept a invocat art. 115-118 Cod Procedură Civilă .Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005.
La termenul de judecată din 31.01.2014 Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a MEN (fost METCS).
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.304 indice 1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Reclamantul, absolvent al Facultății de D. și Administrație Publică, promoția iulie 2009, s-a adresat intimatei U. “S. Haret” cu cererea de eliberarea a diplomei de licență.
Din corespondența purtată între Universitate și M. Educației Tineretului și Sportului rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomei și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamantul fiind îndreptățit la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. “S. Haret”, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, presupune, în fapt, recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011 și nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. “S. Haret” are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (…) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
De amintit că aceasta a devenit chiar practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 5419/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 4833/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 4846/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 1972/10.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, decizia nr. 5387/23.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ etc).
În ceea ce privește aplicabilitatea OG nr. 10/12.08.2009 publicată în M.O. la data de 20.09.2009, Curtea observă că aceasta nu poate produce efecte cu privire la situația reclamantului, care la acea dată deja susținuse și promovase examenul de licență, nemaifiind deci în procesul continuării studiilor.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Se mai reține de către Curte că reclamantul a chemat în judecată, ca pârât și METCS pentru a fi obligat acesta la îndeplinirea obligațiilor legale pe care le are în speță.
Pârâtul amintit nu este legat însă de reclamant prin vreun raport juridic care să justifice calitatea sa procesuală pasivă, în condițiile în care calitatea procesuală pasivă, în contencios administrativ aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale).
De aceea, se va admite excepția invocată și se va respinge acțiunea introductivă de instanță promovată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantului adeverință că este licențiat și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MEN (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în termen de 30 de zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 24 alin. 1 și art. 18 alin. 5 cu ref. la alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Vor fi obligați pârâta și chematul în garanție la plata sumei de 6,45 lei, cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar la fond (4 lei + 0,3 lei) ;I ]n recurs (2 lei + 0,15 lei). Referitor la onorariul avocațial, Curtea reține că nu a fost depusă vreo chitanță care să ateste plata acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant L. C. D., împotriva sentinței civile nr. 3278/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS) și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost MECTS).
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS) și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret.
Obligă pârâta U. „S. Haret” București la emiterea în favoarea reclamantului a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
Obligă chematul în garanție, M. Educației Naționale (fost MECTS), să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea plății unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în termen de 30 zile de la pronunțare.
Obligă pârâta și chematul în garanție la plata sumei de 6,45 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red. Jud. S.P./2 ex.
Tehnored. S.P./G.P.
Jud. fond – A. C. - Tribunalul București – Secția a IX-a C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7455/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4683/2014.... → |
|---|
