Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2505/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 41105/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2505
Ședința publică de la data de 31.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - L. E. F.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți G. (F.) L.-A., C. (N.) F., B. (M.) S.-M., D. F., C. (D.) F., C. C.-A.-A. și N. M.-F. împotriva sentinței civile nr. 6356/17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Haret, intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale și intimații-reclamanți R. (Z.) E., U. A. Ș., C. (L.) V., C. (M.) I., D. (M.) A., I. (M.) M., G. (U.) V., Z. Z. D., S. L., B. (T.) E., N. (I.) M.-L., M. (S.) M., B. (D.) B. G., V. (C.) E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți prin apărător fără împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimata-pârâtă a depus, la data de 12.03.2014, întâmpinare, în dublu exemplar, împuternicire avocațială și înscrisuri, iar intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale a depus, la data de 31.03.2014, prin fax, întâmpinare.
Curtea constată în privința intimaților-reclamanți R. (Z.) E., U. A. Ș., C. (L.) V., C. (M.) I., D. (M.) A., I. (M.) M., G. (U.) V., Z. Z. D., S. L., B. (T.) E., N. (I.) M.-L., V. (C.) E., rectificarea citativului, că aceste persoane au renunțat la judecată, nu mai au calitate de părți în prezenta cauză, hotărârea a devenit irevocabilă prin nerecurare, cu excepția reclamantelor B. (D.) B. G. și M. (S.) M. cărora le-a fost respinsă acțiunea, acestea nu au formulat recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului promovat împotriva sentinței instanței de fond, pe cale de consecință, solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive formulate în sensul obligării Universității S. Haret de a elibera, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei, diplomele de licență și suplimentele aferente acestor diplome privitoare la examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009, respectiv februarie 2010 pentru două dintre recurente.
Mai solicită admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. S. Haret cu consecința obligării Ministerului Educației naționale de a aviza, aproba, în același termen, tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și supliment la diploma de licență, astfel încât să poată fi achiziționate de Universitate și eliberate către recurenți.
Solicită și menținerea dispozițiilor prin care prima instanță a luat act de renunțarea la judecată de o parte din reclamanții de la fond. Motivele solicitărilor sale au fost expuse detaliat în cererea de recurs, solicită să se țină cont de ele și de practica judiciară invocată și care se înscrie, majoritar, în sensul admiterii recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București Secția A VIII-A SCAF sub nr._ reclamanții R. (Z.) E., U. A. Ș., C. (L.) V., C. (M.) I., D. (M.) A., I. (M.) M., G. (U.) V., Z. Z. D., S. L., B. (T.) E., N. (I.) M.-L., M. (S.) M., B. (D.) B. G., V. (C.) E. au chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret solicitând obligarea acesteia la emiterea diplomelor de licență ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009 sub sancțiunea aplicării de penalități în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere, în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.5371/28.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția A VIII-A SCAF în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția A IX-A SCAF.
Prin sentința civilă nr.6356 din 17 decembrie 2013 Tribunalul București a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților L. (C.) V., Z. (Ț.) Z. D., S. L., D. (M.) A., R. (Z.) E., I. (M.) M., N. (I.) M.-L., C. (V.) E., U. A.-Ș., G. (U.) V., B. (T.) E. și M. (C.) I., a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, și pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții G. (F.) L.-A., C. (N.) F., B. (M.) S.-M., D. F., C. (D.) F., C. C.-A.-A., N. M.-F., M. (S.) M. și B. (D.) B. G., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, reclamanții s-au înscris la Facultatea de Sociologie-Psihologie din cadrul USH, specializarea Psihologie ori Sociologie, forma de învățămînt – învățămînt la distanță (ID), astfel cum au arătat în cererea de chemare în judecată și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul C..
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanții au obținut titlul de licențiat, promovînd examenul de licență din anul 2009. În adeverințe, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamanților în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea urmată de reclamanți, forma de învățămînt ID.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt ID pentru specializarea urmată de reclamanți – Psihologie ori Sociologie, în cadrul Facultății de Sociologie-Psihologie a USH, în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de Sociologie-Psihologie din cadrul USH, specializarea Psihologie ori Sociologie nu erau acreditate, respectiv autorizate provizoriu cursuri pentru forma de învățămînt ID.
Nu au fost reținute de prima instanță susținerile pîrîtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Reclamanții au urmat studiile la forma de învățământ la distanță - ID, care nu a fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea acestora.
Nu se poate susține că absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele eliberate absolvenților au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanții care au insistat în judecată nu au dovedit că este nejustificat refuzul de eliberare a diplomelor de licență și actelor aferente după aprobarea tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile OMECT nr.2284/2007 și Metodologia organizării examenelor de finalizare a studiilor, precum și întreaga atitudine a celor doua parate care este una culpabila, de natura a le prejudicia interesele.
Astfel, cat privește U. S. Haret, in măsura in care nu ar fi fost avizata asupra formei de invatamant pe care au absolvit-o, recurenții apreciază ca nu ar fi trebuit sa le inducă in eroare asupra legalității formei de invatamant pe care au parcurs-o. Este indubitabil ca pe toata perioada absolvirii cursurilor si susținerii examenului de licența recurenții au achitat toate taxele, au cumpărat manualele necesare, au făcut cheltuieli pe care le-au considerat justificate doar prin prisma faptului ca ulterior studiile sunt recunoscute. In ceea ce privește parata MECTS, atitudinea culpabila a acesteia consta in faptul ca in permanenta a știut de desfășurarea acestor cursuri, de înscrierea studenților, de organizarea examenelor de licența si in permanenta a avut la îndemâna pârghiile necesare verificării legalității acestor cursuri si in măsura in care acestea nu ar fi fost in concordanta cu dispozițiile legale in vigoare la acel moment, deținea mijloacele necesare reglementarii situației.
Este indubitabil faptul ca toate avizele necesare recunoașterii unei forme de învățământ se realizează cu știința acestei parate si numai o grava neglijenta sau nepăsare poate duce la crearea acestei situații in care ne aflam in prezent.
Chiar daca poziția MECTS la acest moment este in sensul ca forma de invatamant pe care recurentele au absolvit-o nu este una legala, aceasta nu poate fi primita cat MECTS a aprobat tacit desfășurarea acestor cursuri, singura sa opinie contrara in acest sens fiind in anul 2010.
Pe de alta parte la dosarul cauzei exista hotărâri, depuse ca si practica, in care instanțele s-au pronunțat in spete similare, in sensul admiterii cererii, ridicându-se reale probleme asupra modului de interpretare si de aplicare a legii.
Hotărârea atacata incalca dispozițiile art. 60 alin 1 din Legea nr. 84/1995 coroborate cu Ordinul nr. 3404/07.03.2006 emis de MECTS, in aplicarea acesteia.
Examinând criticile formulate de recurenții, N. M. F., C. (N.) F., G. (F.) L. A., C. (D.) F., C. C. A. A., D. F., B. (Munteantu) S. M. Curtea constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, în condițiile în care au urmat cursurile unei facultăți din cadrul Universității promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, iar potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, pârâta era obligată să le elibereze diplomele de licență.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții au absolvit Facultatea de Sociologie-Psihologie din București-Specializarea Psihologie din cadrul Universității „S. Haret”, în perioada 2006-2009, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, unitatea de învățământ având obligația de a le emite diplome de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, împrejurare necontestată de către pârâtă.
Pârâta U. S. Haret a susținut însă că este în imposibilitate obiectivă de a emite diplomele de licență, neexistând prin urmare un refuz nejustificat, întrucât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză avizarea tipăririi formularelor tipizate decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în garanție, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În speță, Curtea nu este sesizată cu analiza împrejurării dacă facultatea absolvită de reclamanți au fost acreditate sau autorizate provizoriu sau dacă aveau dreptul de a organiza examen de licență, întrucât acest aspect excede cauzei de față și reprezintă un al raport juridic, în condițiile în care situația litigioasă a apărut doar în ceea ce privește absolvenții promoției 2009, unde există o necorelare între numărul de formulare solicitate de Universitate și numărul de formulare de diplome aprobate.
Or, această situație ivită pe parcursul derulării și finalizării studiilor nu poate vătăma pe reclamanți care s-au înscris la o instituție de învățământ superior particular care garanta obținerea unei diplome universitare de licență valabilă la finalizarea studiilor, în condițiile legii și a regulamentelor aplicabile.
În ipoteza în care MECT, ajunge la concluzia că studenții au absolvit o facultate care nu putea să le ofere o diplomă universitară valabilă, în virtutea dispozițiilor HG nr.366/2007, are posibilitatea legală de a lua măsuri de corectare și de îndreptare a neregulilor, inclusiv de a stabili și propune măsuri pentru ca absolvenții unor forme de învățământ neautorizate provizoriu/neacreditate, să poată să intre în legalitate și să-și finalizeze studiile.
Or, în condițiile în care, pe parcursul anilor 2006-2009, acești studenți, printre care și reclamanții, au desfășurat studii universitare, fără ca autoritatea de reglementare și control, urmare a monitorizării efectuate, să sesizeze nereguli și să intervină, potrivit atribuțiilor legale, nu se poate imputa reclamanților că U. a solicitat mai multe formulare de diplome de licență decât MECT a aprobat.
Pe de altă parte, nu există un demers din partea MECT de analiza modalitatea obținerii adeverinței și de a dispune cu privire la legalitatea acesteia.
Obligația organizării studiilor și a examenului de licență aparține instituției de învățământ superior, așa cum MECT susține de altfel, iar aceasta și îndeplinit această obligație, organizând examen de licență și eliberând reclamanților adeverințe care atestă promovarea acestui examen, adeverințe care nu au fost nici revocate și nici anulate de vreo instanță de judecată, astfel încât, pârâta are obligația eliberării diplomelor de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007.
Se susține că în raport de dispozițiile art.38 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2248/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de maximum 12 luni. După trecerea termenului de 12 luni, în condițiile legii, respectivele adeverințe devin nule de drept, astfel că MEN nu mai poate cere anularea lor.
Adeverința atestă o situație juridică preexistentă, care nu se poate stinge prin expirarea termenului de valabilitate al adeverinței, astfel încât, subzistă obligația autorităților pârâte de a emite acte de studii, potrivit legii, care să constate finalizarea studiilor de către reclamanți.
Trebuie avut în vedere și numărul mare de absolvenți din promoția 2009, forma de învățământ „ID” și „FR”, de la facultățile aparținând Universității S. Haret, astfel încât reclamanților li s-a născut o speranță legitimă, izvorâtă din situația discriminatorie care s-ar crea între situația juridică a acestora legată de emiterea actelor de studii și a absolvenților care au obținut hotărâri judecătorești favorabile și care, în mod firesc, vor primi diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Față de aceste considerente, Curtea, vâzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, urmează să admită recursul formulat de reclamanții N. M. F., C. (N.) F., G. (F.) L. A., C. (D.) F., C. C. A. A., D. F., B. (Munteantu) S. M. și să modifice în parte a sentința recurată în sensul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea către reclamanți a diplomelor de licență și suplimentelor de diplomă.
De asemenea, se impunea și obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, cu privire la reclamanții sus-amintiți.
Curtea va menține dispozițiile instanței cu privire la cererile de renunțare la judecată formulate de reclamanții L. (C.) V., Z. (Ț.) Z. D., S. L., D. (M.) A., R. (Z.) E., I. (M.) M., N. (I.) M.-L., C. (V.) E., U. A.-Ș., G. (U.) V., B. (T.) E. și M. (C.) I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții N. M. F., C. (N.) F., G. (F.) L. A., C. (D.) F., C. C. A. A., D. F., B. (Munteantu) S. M. și, corespunzător, cererea de chemare în garanție a MEN.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea către reclamanți a diplomelor de licență și suplimentelor de diplomă.
Obligă chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă, cu privire la reclamanții sus-amintiți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2014.
PreședinteJudecător Judecător G. A. F. L. E. F. H. P.
Grefier
M. H.
Red. Jud. HP/2 ex.
Jud. fond: C. I.-Tb. București SCAF
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3540/2014. Curtea de Apel... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
