Obligaţia de a face. Decizia nr. 6145/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6145/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 4418/87/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6145
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 82/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (P.) E. și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCURESTI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 82/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. (P.) E. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” București și chematul în garanție M. Educației Naționale, pârâta U. „S. Haret” București a fost obligată la emiterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București, chematul în garanție M. Educației Naționale a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea plății unor penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, în termen de 30 zile de la pronunțare, iar cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale prin care a solicitat admiterea recursul astfel formulat și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivare, s-a arătat că refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate pentru ca U. „S. Haret" să-și îndeplinească obligația asumată (fără acordul ARACIS și al Ministerului Educației Naționale) față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art.2, alin.(l), lit."i" din Legea nr.554/2004. Nu se poate imputa un eventual exces de putere, astfel cum este definit la lit."n" al aceluiași articol ci, dimpotrivă, trebuie reținută atitudinea recurentului de conformare în raport cu dispozițiile legale prin refuzul de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă pentru formele de învățământ neacreditate, organizate în afara cadrului legal.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diplomele de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
A fi obligați la aprobarea tipăririi formularelor tipizate în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Prin efectul legii în temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care, după minim 6 luni, maxim 12 luni își pierdea valabilitatea. În consecință, neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activă această stare de drept în ceea ce privește lipsa oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți. Așadar, cei care, ulterior împlinirii termenului de 12 luni, au înțeles sa dea eficienta unui document ce își pierduse valabilitatea, nu au făcut decât să-și asume niște riscuri ale căror efecte trebuie sa le suporte exclusiv nefiind îndreptățiți a solicita vreunui alt subiect de drept, cu care nu s-au aflat în nici un fel de raporturi juridice, acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a unei înțelegeri, convenții încheiată cu un alt subiect de drept.
În baza principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta în drept atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia sa aibă știința de acest lucru print-o minimă diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Din adresele la care face referire USH nu rezultă că tipizatele solicitate sunt doar pentru absolvenții care au urmat forme de învățământ neacreditate ci, așa cum urmează să constatați, au în vedere generic toți absolvenții din anul 2009.
De asemenea, recurentul a menționat că în mod neîntemeiat instanța de fond a obligat MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate (...) sub sancțiunea de penalități în cuantum de 50 lei/zi întârziere în caz de refuz, începând cu a 30-a zi de la pronunțarea hotărârii, fiind încălcate prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, este netemeinică și nelegală și obligarea reclamantului la plata unor cheltuieli de judecată pentru care nu există justificări și nici motivare legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, Legii nr. 88/1993, O.U.G nr. 75/2005, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 1418/2006, Legii nr. 84/1995, H.G nr. 1011/2001, Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ.
Intimații a formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Curtea reține că potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Recurentul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii intimatului-reclamant de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două instituții, Curtea reține că între acestea există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Naționale considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. (actualul M.E.N.) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 din Cod de Procedură Civilă, va respinge recursul ca neîntemeiat.
Ca urmare a căderii în pretenții prin respingerea recursului, Curtea, în temeiul art. 453 din NCPC, va obliga recurentul-chemat în garanție M. Educației Naționale la plata către intimata-pârâta U. S. Haret a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform facturii nr. 154/07.05.2014, fila 23 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 82/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. (P.) E. cu sediul ales la C.A. C. în București, Calea Rahovei nr. 266-268, Corp 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, și intimata-pârâtă U. S. HARET BUCURESTI cu sediul în București, .. 13, sector 3, ca nefondat.
Obligă recurentul M. Educației Naționale la plata către intimata U. S. Haret a sumei de 620 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 5 ex./27.09.2014
Tribunalul Teleorman
Jud. Fond – R. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 583/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
