Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 2756/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.505
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 IANUARIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. E. F.
JUDECĂTOR – H. P.
JUDECĂTOR – G. A. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 2720 din 24.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. C. G. și B. N. V. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „ obligare emitere act”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 20.01.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.01.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 31.10.2011 B. C. G. și C. E., în contradictoriu cu pârâtele A. N. pentru Restituirea Proprietatilor și C. C. pentru Stabilirea Despagubirilor, au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii pentru stabilirea despăgubirilor în dosarul nr._/CC, pentru imobilul teren înscris în C.F. nr. 9313 (fost 2554) Cluj, nr. top 7289 (fost 891/1), în suprafață de 504 mp și construcție 205 mp (două imobile) situat administrativ în Mun. T., . Dec. 1918 nr. 16, jud. Cluj.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția nr. 1012, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 4 alin. 2 și 3, art 11 alin. 4, art. 20 alin. 2 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, pentru terenul menționat mai sus, însă după mai mult de 5 ani pârâtele nu au emis titlurile de despăgubire, deși li s-a solicitat acest lucru.
La dosar, reclamanții au depus dispoziția de care au făcut vorbire și alte înscrisuri.
Întrucât în cursul procesului a decedat reclamanta C. E., procesul a fost continuat de moștenitorul acesteia, reclamantul B. N. V..
Prin întâmpinare, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care Curtea o va admite, având în vedere că această pârâtă nu are competența legală de a emite titlul de despăgubire.
La rândul său, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții au dreptul la despăgubiri doar pentru cotele pe care antecesorii lor le aveau la momentul exproprierii, și nu pentru întregul imobil, astfel cum a fost specificat în dispoziția emisă de primarul municipiului T..
Prin sentința civilă nr.2720 din 24.04.2012 Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește pe pârâta A.N.R.P.; a admis acțiunea reclamanților și în consecință, a obligat pârâta CCSD să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamanților, în dosarul nr._/CC, după expirarea termenului prevăzut de OUG nr.4/2012.
Pentru a dispune astfel, Curtea reține că prin dispoziția nr. 1012, emisă de primarul municipiului T., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren și construcție, situat în Mun. T., . Dec. 1918 nr. 16, jud. Cluj.
Dispoziția a fost înaintată autorității pârâte, care a format dosarul nr._/CC, însă până în prezent aceasta nu a înțeles să parcurgă procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În atare situație, constatând că de la data emiterii deciziei și până în prezent s-a scurs o perioadă de timp ce depășește limita unui termen rezonabil, Curtea a admis acțiunea și a obligat pârâta să dispună evaluarea imobilului situat în Mun. T., . Dec. 1918 nr. 16, jud. Cluj.
Totodată, a obligat pârâta ca, după evaluare, să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul menționat.
În același timp, Curtea a luat act că prin OUG nr. 4/2012 s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, urmând ca pârâta să-și execute obligația după expirarea acestui termen.
Apărările pârâtei au fost înlăturate, reținând curtea că printre atribuțiile sale nu intră stabilirea întinderii dreptului de proprietate, ci doar legalitatea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate.
Recursul, înaintat inițial spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost trimis pe cale administrativă acestei curți de apel, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 și art. X din Legea nr. 2/2013.
Ca urmare a apariției Legii 165/2013, calitatea procesuală a fost transmisă nou înființatei Comisii Naționale pentru Compensarea Imobilelor conform art. 18 alin. 3, iar recurenta a invocat prematuritatea cererii în raport de dispozițiile art. 4, 17 și următoarele din acest act normativ, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât noua legislație a abrogat prevederile titlului VII al Legii 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, iar în prezent singura măsură reparatorie este compensarea prin puncte în condițiile noii legi.
Recursul este fondat, în raport de situația creată prin apariția Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art.4 din lege, aceasta se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării sale în vigoare.
Acest act normativ a fost adoptat având în vedere hotărârea CEDO din cauza-pilot M. A. și alții c. României, prin care s-a decis ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 & 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri ce trebuiau să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care hotărârea a rămas definitivă.
Legea nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin art.4, preia și cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, legea nouă, prevede la art.16-35 din lege o nouă procedură de acordare de măsuri compensatorii, prin înființarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, care validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor și preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 18 alin. 3) și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Prin art.16-24 din lege, se reglementează procedura de soluționare a cererilor, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit.
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
De asemenea, potrivit art. 25, Decizia de compensare emisă de C. Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
În ceea ce privește valorificarea deciziei de compensare noul act normativ prevede la art.27 că punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar la art.31 că, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.
În aplicarea acestei din urmă dispoziții, deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate. Sumele cuprinse în titlurile de plată se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere. Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.
În privința măsurilor privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare, prin art. 32 din lege, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Acest termen poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
De asemenea, prin art.33, se instituie mai multe termene înlăuntrul cărora, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.
În fine, potrivit art. 34 din lege: ”Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.”
Prin urmare, din analiza de ansamblu a acestor dispoziții se conturează următoarele concluzii:
a) legea nouă, în concordanță cu prin hotărârea pilot a Curții, preia atât cererile vechi aflate pe rolul la entităților învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii, prin urmare, se aplică și cauzei de față;
b) legea nouă, a creat o altă autoritate administrativă, CNCI, care are ca atribuții principale, validarea/invalidarea în tot sau în parte a deciziilor emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și emiterea deciziilor de compensare a imobilelor, preluând atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin urmare, este autoritatea competentă să emită decizia de compensare și în dosarul nr._/CC, preluat de la CCSD.
c) legea nouă, după faza înregistrării dosarelor, reglementează o procedură diferită de cea prevăzută de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în care, după cum s-a arătat, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, spre deosebire de C. Centrală, care potrivit art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, verifica doar dacă în mod legal cererea de restituire în natură a fost respinsă,
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, un punct are valoarea de un leu, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, total diferit decât în procedura anterioară, în care se efectua un raport de evaluare de către un evaluator sau o societate de evaluare, care putea fi contestat și, ulterior aprobării de către Comisie, în baza lui se emitea decizia privind titlul de despăgubire.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv, care se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, iar Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.
Pe cale de consecință, în condițiile în care în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea a considerat ca măsuri adecvate, fie ca persoanele afectate să fie invitate să formuleze noi capete de cerere, în primul rând, în fața autorităților naționale, fie să fie valorificate și procedurile anterioare, considerând că ar fi nedrept să li se ceară reclamanților să sesizeze din nou autoritățile naționale cu capetele de cerere respective, ținând cont de faptul că sufereau deja de mai mulți ani consecințele încălcării drepturilor lor garantate prin Convenție, iar Legea nr.165/2013, prin art.4, a înțeles să aibă în vedere toate categoriile de cereri, inclusiv, cele aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A., Curtea urmează să analizeze, având în vedere procedura parcursă în cauza de față, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, în ce măsură poate fi valorificată potrivit măsurilor dispuse în noul act normativ.
Or, în speța de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să analizeze dosarul de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005.
Deși, în raport cu noua procedură, așa cum s-a arătat, această obligație este imposibil de executat, în contextul în care nu se mai efectuează un raport de evaluare, iar decizia de compensare se adoptă prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii de către Secretariatul Comisiei Naționale, se exprimă în puncte, iar un punct are valoarea de un leu, totuși, în considerarea faptului că la momentul înregistrării acțiunii se putea considera, față de întârzierea în soluționarea dosarului de despăgubiri, că a existat un refuz al autorității iar consecințele acestui refuz nu pot fi anihilate prin apariția unei reglementări ulterioare, chiar dacă vechile obligații nu mai pot fi aduse la îndeplinire în forma de la acel moment, Curtea consideră că sancțiunea obligării judiciare a autorității ce a preluat atribuțiile fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului de despăgubire în noile condiții și termene prevăzute de Legea nr. 165/2012 satisface nu doar cerința de echitate a procedurii, ci și necesitatea desfășurării acesteia în noile modalități legale de imediată aplicare ori rațiunea valorificării procedurii deja declanșate și aflată în calea de atac, fiind nerezonabil a pune partea interesată în fața respingerii unei cereri pornite în urma unui refuz real al autorității publice de a-i soluționa o cerere și a cerinței de a introduce, dacă va fi necesar, o nouă acțiune în viitor în cazul unui nou refuz.
Prin urmare, Curtea, constată că în speța de față, nu se poate valorifica procedura anterioară Legii nr.165/2013, decât în sensul în care, admițând recursul în baza art. 312 C.pr.civ., va modifica în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul de despăgubire nr._/CC în condițiile și termenele prevăzute de noua lege, Legea nr. 165/2013.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.3C.proc.civ., curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial redus, soluție întemeiată pe următoarele considerente:
Dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ. condiționează temeinicia cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată de caracterul real și necesar al acestora precum și de culpa procesuală a părții căreia i se opun aceste pretenții.
Or, soluția de admitere a prezentului recurs este consecința exclusivă a evenimentului legislativ constând în adoptarea Legii nr.165/2013, eveniment ce nu înlătură culpa procesuală a recurentei, concretizată în refuzul de soluționare a dosarului de despăgubire într-un termen rezonabil.
Ca atare, cheltuielile avansate de intimații reclamanți în prezentul recurs se dovedesc a fi reale și necesare, în limita stabilită de curte, astfel că pretenția de obligare a recurentei la plata acestora se impune a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 2720 din 24.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. C. G. și B. N. V. și intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă CNCI să soluționeze dosarul de despăgubiri nr._/CC în condițiile și termenul prevăzut de Legea 165/2013.
Menține dispozițiile sentinței privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANPR.
Obligă recurenta la 1000 lei către intimați cheltuieli de judecată reduse conform art.274 al.3 c.pr.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. E. F. H. PĂTRȘCU G. A. F.
GREFIER
G. P.
Red F.G.A. – 2 ex./2014
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud.G. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1070/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3028/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
