Obligaţia de a face. Decizia nr. 9418/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9418/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1947/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9418
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 135 din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ de recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. – Ț. S. I. și intimata – pârâtă U. „S. Haret” - Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, Specializarea Limba și Literatura Franceză - Limba și Literatura Chineză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată faptul că recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 13.09.2013 sub nr._ reclamanta H.-Ț. S. I. a chemat în judecată pârâta U. „S. Haret” București, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La data de 09.12.2013, pârâta U. „S. Haret” a depus întâmpinare, prin care arată că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanta H.-Ț. S. I., în sensul că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă sub nr.1405/21.05.2009.
La aceeași dată, pârâta U. „S. Haret” a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) prin ministru, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând in Diploma de Licența suplimentul la diploma pentru reclamanta, absolventa a Facultății de Limbi si Literaturi S. - ZI, precum și la plata tuturor sumelor solicitate acesteia, cu orice titlu, de către reclamantă.
În temeiul art.453 Noul Cod de procedură civilă pârâta solicită și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform documentelor atașate (extras de cont. contract asist. jurid.), taxă timbru și timbru judiciar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.72-74 N.C.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004.
La data de 12.03.2014, chematul în garanție M. Educației Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 135 din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție M. Educației Naționale; a fost admisă acțiunea; a fost admisă cererea de chemare în garanție; a fost obligată pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei H. Ț. S. I. diploma de licență însoțită de suplimentul de diplomă aferente studiilor urmate de aceștia; a fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamantă; a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată față de M. Educației Naționale.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
I.Prin raportare la dispozițiile art 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, se arată că în mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în garanție.
Nu exista interdependență între obligația universității de a emite diploma și obligația recurentei de a aviza tipărirea formularelor tipizate.
II.Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului. Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu. Or, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "S. Haret" absolvenților sai, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, se arată că atribuțiile și competențele M.E.N., fost M.E.C.T.S., sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in invatamant sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educație
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 si ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
În conformitate cu prevederile art.5 alin. 1 si alin. 4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie_ pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statueaza ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
F. de menționatele prevederi legale, se poate concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de invatamant ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
III.Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Eventuala amendare/cenzurare de catre MEN a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective: quod nullum est, nullum producit effectum.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care dupa minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni. Dupa expirarea termenului amintit, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de invatamant superior de catre reclamanți. Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au inteles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Prin obligarea Ministerului la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat in considerare tocmai opoziția sau reacția M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenta in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
IV.Referitor la obligarea chematului in garanție MEN sa plătească paratei Universității S. Haret cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat si taxa de timbru, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat. Dacă instanța ar obliga chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, s-ar schimba cadrul procesual, chematul în garanție devenind pârât.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului si casarea sentinței atacata, iar pe fond respingerea acțiunii si a cererii de chemare in garanție.
În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. 1 pct. 4 și 8 din Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legea 1/2011, H.G.1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
În conformitate cu prevederile art. 223 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, primele trei motive de recurs au un caracter nefondat, în raport de cele reținute de instanța supremă prin soluția de principiu menționată anterior. Prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
În ceea ce privește motivul de recurs legat de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârât, Curtea constată că natura specifică a raporturilor juridice deduse judecății prin prezentul litigiu face ca acele cheltuieli de judecată ce au căzut în sarcina pârâtului USH să reprezinte prejudiciu cauzat pârâtului de către chematul în garanție, prin netipărirea formularelor tipizate, omisiune ce a împiedicat chiar îndeplinirea obligației proprii a pârâtului USH. Astfel, nu se ajunge la suportarea de către chematul în garanție a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, ci la suportarea cheltuielilor de judecată suportate de pârât ca urmare a culpei procesuale a chematului în garanție.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge recursul întemeiat de recurentă pe prev. art. 488 alin. 1 pct. 4 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, ca nefondat.
Ca urmare a căderii în pretenții prin respingerea recursului ca nefondat, Curtea, în temeiul art. 453 NCPC, va obliga recurentul MEN la plata către intimata-pârâta USH a sumei de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr._ din 07.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 135 din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ de recurentul – chemat în garanție M. Educației Naționale, cu sediul in sector 1, București, .. 28-30, în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. – Ț. S. I., domiciliată în mun. G., .. F40, ., . și intimata – pârâtă U. „S. Haret” - Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București, Specializarea Limba și Literatura Franceză - Limba și Literatura Chineză”, cu sediul in București .. 13, sector 3, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata U. „S. Haret” a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. A.M./5 ex./
Data red.: 05.01.2015
Sentința civilă nr. 135 din data de 19.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._
judecător fond: M. Z. U.
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2090/2014.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
