Cetăţenie. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 11251/2/2010*
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR . 35
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.01.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. C.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant R. P. J. E., împotriva sentinței civile nr. 4992 din data de 12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, având ca obiect „cetățenie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata – pârâtă, prin consilier juridic C. P., care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea interpelează partea prezentă dacă mai are alte cereri de formulat sau dacă mai solicită administrarea altor probe.
Intimata – pârâtă, prin consilier juridic, învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu mai solicită administrarea altor probe.
Curtea, față de data la care au fost depuse motivele de recurs la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din oficiu, invocă excepția nulității recursului și acordă părții prezente cuvântul asupra acesteia.
Intimata – pârâtă, prin consilier juridic, formulează concluzii de admitere a excepției iar, în cazul în care instanța va trece peste acest aspect, pe fondul cererii de recurs solicită respingerea recursului și menținerea soluției de la fond.
Curtea, reține cauza spre soluționare cu privire la excepția nulității recursului dar și cu privire la fondul cererii de recurs.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentinta civila nr._ pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII a, s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.11.2010 sub nr._, reclamantul R. P. J. E. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI – A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE – prin PREȘEDINTE, plângere împotriva Ordinului nr. 170/P/03.11.2010 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea acestuia și admiterea cererii privind dobândirea cetățeniei române pe care a formulat-o.
Reclamantul a arătat că nu i-au fost comunicate motivele pentru care cererea sa a fost respinsă, astfel că va depune motivarea ulterior depunerii de către pârât a dosarului administrativ.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/1991, republicată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform dispozițiilor art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei - conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, reclamantul a depus o . înscrisuri.
Pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că, în fapt, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr._/RD/2009.
În ședința din data de 21.09.2010, analizând îndeplinirea condițiilor legale, Comisia pentru cetățenie a constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) și (2) din lege, în sensul că acesta nu a avut niciodată cetățenia română și nu este descendent al unui fost cetățean român până la gradul II, inclusiv, și a avizat negativ cererea acestuia, prin raport motivat.
Prin cererea depusă la data de 09.05.2011, reclamantul a învederat faptul că își menține plângerea astfel cum a fost formulată, cu mențiunea că la data depunerii cererii privind acordarea cetățeniei române au fost îndeplinite toate condițiile legale de acordare.
Curtea a solicitat în baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a solicitat dosarului administrativ și întreaga documentație care a stat la baza emiterii ordinului contestat, aceasta fiind comunicată la dosar. De asemenea, în cadru probatoriului, le-a fost administrată, atât reclamantului, cât și pârâtului, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii și de dispozițiile legale incidente, Curtea, solutionand litigiul in fond, a constatat următoarele:
În fapt, reclamantul R. P. J. E., fiul lui R.-P. A. A. și R. B. Irma, născut la data de 28 martie 1944 în localitatea Budapesta, Ungaria, cetățean canadian cu domiciliul actual în Canada, 14 Pamcrest Drive, North York, Toronto, Ontario M2M 2M1, a depus cerere de redobândire a cetățeniei române înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției sub nr._/RD/2009 la data de 16.12.2009 (fila 18).
În ședința din data de 21.09.2010, analizând îndeplinirea condițiilor legale, Comisia pentru cetățenie a constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) și (2) din lege, în sensul că acesta nu a avut niciodată cetățenia română și nu este descendent al unui fost cetățean român până la gradul II, inclusiv, și a avizat negativ cererea acestuia, prin raport motivat (fila 15).
În baza raportului Comisiei pentru cetățenie, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a respins cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române prin Ordinul nr. 170/P/03.11.2010 (fila 13).
În drept, Curtea a reținut că dobândirea și păstrarea cetățeniei române este rezervată, de către Constituție, domeniului legii organice - potrivit art. 5 din Constituția României – „Cetățenia”, „Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.”
Astfel, Legea cetățeniei române nr. 21/1991, publicată inițial în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000 și apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, reglementează condițiile și procedura de urmat pentru redobândirea cetățeniei române.
Redobândirea cetățeniei române presupune, potrivit dispozițiilor art. 10 și 11 din legea organică, ca titularul cererii de redobândire să se circumscrie fie sferei „persoanelor care au pierdut această cetățenie, precum și descendenților acestora până la gradul II inclusiv și care cer redobândirea ei” (art. 10 alin. 1), fie să facă parte dintre „Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III” (art. 11 alin. 1).
Astfel, pentru redobândirea cetățeniei române, spre deosebire de acordarea cetățeniei române, legea organică prevede ca titularul cererii fie să fi avut cetățenia română (dobândită prin naștere sau printr-un alt mod de dobândire) și să o fi pierdut (din orice motive și în orice împrejurări), fie, în funcția de modalitatea pierderii acesteia, să fie un descendent al unui cetățean român până la gradul II inclusiv (în situația tezei art. 10) sau până la gradul III (în situația tezei art. 11).
Curtea a reținut că, deși reclamantul și-a întemeiat cererea sa de redobândire a cetățeniei române pe dispozițiile art. 101 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 în forma de la data formulării cererii, devenit art. 11 după ultima republicare, care presupunea analizarea modalității în care ascendenta reclamantului de gradul III, P. Irma, a pierdut cetățenia română, pârâtul, reținând că aceasta a pierdut cetățenia română ca urmare a mutării benevole în Ungaria, unde la data de 20.12.1882 a născut-o pe bunica reclamantului, Jonas B., care nu a mai avut cetățenia română, astfel încât nu se încadrează în ipotezele art. 101 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 în forma de la data formulării cererii, devenit art. 11 după ultima republicare, a analizat și posibilitatea circumscrierii situației reclamantului în dispozițiile art. 10, care nu mai condiționează admisibilitatea redobândirii cetățeniei române de modalitatea pierderii acesteia. În urma acestei analize, Curtea reține că în mod corect pârâtul a concluzionat că reclamantul nu este nici un fost cetățean român și nici un descendent al unui fost cetățean român până la gradul II inclusiv și a respins pe acest motiv cererea de redobândire a cetățeniei române.
Curtea a aratat ca nu poate reține argumentele reclamantului în susținerea cererii sale, referitoare la admiterea cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către sora sa, R.-P. B. G., căsătorită Manninger Gusztavne B. G., pe baza acelorași înscrisuri și a aceeași situație a descendenței, pe de o parte întrucât un element din jurisprudența pârâtei nu reprezintă o dovadă pentru îndeplinirea cerințelor legale, ci cel mult un indiciu, o prezumție, iar de pe altă parte, față de poziție exprimată de către pârâtă în sensul demarării procedurii de revizuire a ordinului de redobândire a cetățeniei române acordat acesteia.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul, cererea de recurs fiind depusa la data de 27.09.2011, iar motivele de recurs au fost depuse la 09.08.2012 prin posta.
În motivarea cererii de recurs arata recurentul faptul ca acesta indeplineste conditiile legale ale art. 10 ind. 1 din Legea nr. 21/1991, intrucat ascendenta P. Irma a locuit pana la deces in . unde a si decedat ca si cetatean roman la data de 21.09.1937. Pentru aceste motive solicita admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii plangerii formulate impotriva Ordinului in litigiu.
Nu s-a depus intâmpinare.
Analizând recursul formulat, Curtea retine:
In ceea ce privește tardivitatea recursului, Curtea o va respinge avand in vedere ca motivele de recurs au fost depuse la 09.08.2012 prin posta, in termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotararii de fond (25.07.2012).
Pe fondul cererii de recurs, Curtea retine caracterul neîntemeiat al acesteia, avand in vedere urmatoarele considerente:
In speta se ridica problema legalitatii respingerii cererii reclamantului privind redobandirea cetateniei romane pe motiv ca reclamantul nu a avut niciodata cetatenia romana și ca nu este descendent al unui fost cetatean roman in gradul de rudenie prevazut de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 21/1991, forma in vigoare la data depunerii cererii de casatorie: Cetățenia română se poate acorda și persoanelor care au pierdut această cetățenie, precum și descendenților acestora până la gradul 2 inclusiv și care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) și e). Dispozițiile alin. 1 se aplică și apatrizilor foști cetățeni români și descendenților acestora până la gradul 2 inclusiv (alin 2).
In cererea precizatoare de la fila 116 dosar fond reclamantul mai invoca incidenta dispozitiilor art. 10 ind 1 (art 11 dupa republicare) din Legea nr. 21/1991.
La data depunerii cererii de redobandire a cetateniei (16.12.2009, fila 18 dosar fond), art. 10 ind. 1 din Legea nr. 21/1991 prevedea: Persoanele care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) și e).
Prin urmare, în mod corect din analiza acestor texte legale retine prima instanta faptul ca pentru redobândirea cetățeniei române, legea prevede ca titularul cererii fie să fi avut cetățenia română (dobândită prin naștere sau printr-un alt mod de dobândire) și să o fi pierdut (din orice motive și în orice împrejurări), fie, în funcția de modalitatea pierderii acesteia, să fie un descendent al unui cetățean român până la gradul II inclusiv sau până la gradul III.
Din actele dosarului de fond, rezulta: reclamantul este descendent gradul I al dnei R. B. Irma (certificat naștere fila 27). La randul sau, mama reclamantului (ea insesi cetatean maghiar) era fiica dnei Jonas B. (de asemenea, cetatean maghiar - certificat deces, respectiv nastere ale dnei R. B. Irma, fila 27 dosar, respectiv fila 44 dosar fond). Prin urmare, reclamantul este descendent gr II al unui cetatean maghiar (dna Jonas B.). La randul sau, dna Jonas B. era fiica dnei P. Irma (certificat deces fila 54 dosar). Dna P. Irma s-a nascut în Romania, conform certificatului de deces in cuprinsul caruia s-a indicat ca fiind locul nașterii jud M., . dupa cum in mod corect a retinut prima instanta, în speța de față reclamantul nu a probat faptul ca sunt indeplinite conditiile art. 10 ind. 1 din Legea nr. 21/1991 (respectiv dna P. Irma, a pierdut cetatenia romana în urma mutarii sale benevole în Ungaria, unde la data de 20.12.1882 a dat nastere bunicii reclamantului - Jonas B. – astfel ca aceasta din urma nu a mai avut cetatenia română). Prin urmare, in atare conditii nu poate fi vorba despre intrunirea conditiei legale conform careia ascendentul de grad III a pierdut cetatenia din motive neimputabile sau această cetățenie i-a fost ridicată fără voia sa.
In plus, paratul a analizat si posibila incidenta a dispozitiilor art. 10. In mod corect a retinut paratul faptul ca nici conditiile acestui articol nu sunt indeplinite in speta, intrucat reclamantul nu este un fost cetatean român, nici nu este descendent al unui fost cetatean român pana la gradul II inclusiv (Curtea a motivat anterior ca bunica reclamantului, Jonas B., nu era cetatean român).
Prin urmare, retinand ca in mod corect prima instanta a dispus respingerea actiunii, in temeiul art. 312 C. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant R. P. J. E., împotriva sentinței civile nr. 4992 din data de 12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 06.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER,
P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8617/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2090/2014.... → |
|---|
