Obligaţia de a face. Decizia nr. 8960/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8960/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 27957/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8960
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.XI.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă . SRL, împotriva sentinței civile nr.4313/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA TRANSPORTURI ȘI INFRASTRUCTURĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă prin avocat N. M. cu împuternicire avocațială la fila 9 dosar, intimata pârâtă prin avocat Dorus C. A. în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 11.XI.2014 s-a depus prin Serviciul registratură din partea recurentei reclamante înscrisuri doveditoare ale îndeplinirii procedurii prealabile
Curtea comunică un exemplar al înscrisurilor depuse de recurentă reprezentantului intimatei.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta reclamantă . SRL prin avocat solicită admiterea recursului iar pe fondul cauzei respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Solicită să se aibă în vedere că prin actele depuse a făcut dovada faptului că procedura prealabilă s-a încheiat la 19 martie 2013 iar acțiunea a fost depusă la 9 august 2013, în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr.554/2004. Reclamanta a urmat procedura prealabilă iar în completare a făcut mai multe cereri către intimată, ultima fiind de completare a cererii. A depus aceste precizări la data de 19.02.2013 iar răspunsul final și negativ i-a fost comunicat la 19.03.2013.
Pentru aceste motive solicită să se constate că a depus plângerea prealabilă în termen legal și solicită respingerea excepției dreptului la acțiune, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata pârâtă P. M. București-Direcția Transporturi și Infrastructură, prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Cu privire la documentele depuse la dosarul de recurs, acestea nu schimbă în nici un fel termenul de prescripție, plecând de la faptul că la plângerea prealabilă formulată în septembrie 2011 Municipiul București a răspuns în luna octombrie 2011, după cele 30 de zile curgea termenul de prescripție de 6 luni care s-ar fi împlinit în luna mai 2012. Acest document este depus în februarie 2013 deci cu mult peste împlinirea termenului de prescripție sau termenul de decădere prevăzut de art.11 alin.2 din Legea 554/2004. Acest document nu este un motiv de suspendare sau pentru întreruperea termenului de prescripție. Pentru aceste motive solicită să se constate că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Recurenta reclamantă prin avocat arată că la data de 4.11.2011 PMB nu respinge cererea reclamantei, a solicitat doar niște precizări printr-o adresă. Chiar dacă a făcut aceste precizări mai târziu aceasta nu are nicio influență asupra soluționării cererii și nici asupra termenului. Singurul răspuns este cel din martie 2013.
Intimata pârâtă prin apărător arată că la dosarul de fond există acest răspuns și în sentința de fond se face referire că s-a respins plângerea prealabilă și că s-a respins solicitarea de cesionare a autorizațiilor.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 13.08.2013 sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta P. M. București – Direcția Transporturi și Infrastructură, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încheierea contractului cadru de atribuire în gestiune delegată a serviciului public de transport local în regim de taxi pentru un număr de 12 autorizații de transport în regim de taxi, obligarea pârâtei la eliberarea unui număr de 12 autorizații de transport în regim de taxi, obligarea pârâtei la daune cominatorii în valoare de 800 de lei/zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este parte într-o procedură administrativă de atribuire a unui număr de 12 autorizații taxi în urma preluării acestora prin cesiune de la cedenta ..
Reclamanta a susținut că a formulat plângere prealabilă la 04.10.2011, înregistrată la PMB sub nr._/04.10.2011 și a primit de la pârâtă solicitarea nr._/12/04.11.2011 prin care solicită precizări la plângerea prealabilă. A înregistrat această precizare la 07.02.2011, iar la 21.03.2013, pârâta a răspuns negativ solicitării sale, prin adresa nr. 1922/19-_.
S-a arătat că cele 12 autorizații au fost cedate lui B. G., ca salariat al societății cedente, acesta constituind, în asociere cu alte persoane societatea reclamantă . SRL, acre beneficiază de dreptul de a prelua aceste autorizații prin efectul Legii nr. 38/2003.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.03.2014, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii și, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate.
În motivarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că prin adresa nr._/02.09.2011 emisă de PMB – Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației s-a comunicat societăților implicate în cesiune faptul că nu sunt respectate prevederile legale din domeniul transportului de persoane în regim de taxi și că autorizațiile ce au făcut obiectul cesiunilor parțiale nu vor fi eliberate pe numele societății cesionare, refuzul autorității de autorizare fiind exprimat în mod clar și neechivoc.
Pârâta a precizat că reclamanta a depus cererea de chemare în judecată abia la 13.08.2013, după aproximativ 2 ani de la data comunicării refuzului autorității de eliberare a autorizațiilor.
La solicitarea instanței, pârâta a depus documentația privind cererea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 4313/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare și a fost respinsă cererea formulată de reclamantul . SRL .
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, deliberând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C.p.c., asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, formulată de pârâtă, a reține următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
Pentru motive temeinice, conform art. 11 alin. 2 din aceeași lege, în cazul actului administrativ individual se poate face acțiune în anulare și peste termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau luării la cunoștința de acel act.
De asemenea, conform prevederilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. 1 este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. 2 este termen de decădere.
Or, în cauză, reclamantul a depășit termenul de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, dar și termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Din adresa nr._/02.09.2011 (f. 100) emisă de P. M. București, Direcția Infrastructură și Serviciu Publice, Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației rezultă că pârâta a comunicat reclamantei că întrucât documentele privind cesionarea parțială a contractelor de atribuire în gestiune delegată a serviciului public de transport local în regim de taxi nu respectă prevederile legale în domeniul transportului în regim de taxi, autorizațiile taxi ce au făcut obiectul cesiunilor parțiale nu vor fi eliberate pe numele societății cesionare. Adresa a fost semnată de directorul executiv I. D..
La data de 03.10.2011 (f. 107), reclamanta a depus a registratura pârâtei o plângere prealabilă, în care a menționat că adresa de răspuns semnată de directorul I. D. nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de lege și a solicitat eliberarea autorizației de transport, eliberarea celor 12 autorizații taxi, încheierea contractului cadru de atribuire în gestionare delegată a serviciului public de transport local în regim taxi.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să introducă cererea de chemare în judecată a început să curgă la data de 03.11.2011 (data expirării termenului de 30 de zile de soluționare a plângerii prealabile) și s-a împlinit la 03.05.2012, cu mult înainte de introducerea prezentei acțiuni la data de 09.08.2013- data poștei.
Totodată, Tribunalul a constatat că și termenul de decădere de un an de la data luării la cunoștință de refuzul de eliberare a celor 12 autorizații, prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit cel mai târziu la data de 03.10.2012, fiind evident că reclamanta a luat cunoștință de refuzul autorității de s încheia contractului cadru de atribuire în gestiune delegată a serviciului public de transport local în regim de taxi pentru un număr de 12 autorizații de transport în regim de taxi și de a îi elibera 12 autorizații de transport în regim de taxi, cel mai târziu la data formulării plângerii prealabile înregistrată la registratură la 03.10.2011 (f. 107). Tribunalul a reținut că plângerea prealabilă a fost înregistrată și la Direcția Juridic a pârâtei sub nr._/04.10.2011 și la Direcția Transporturi Drumuri și Sistematizarea Circulației sub nr._/18.10.2011.
Or, acțiunea a fost formulată la data de 09.08.2013 (data poștei), cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv a termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă reclamanta, în cuprinsul cererii de chemare în judecată a menționat că ar fi existat un răspuns negativ al pârâtei emis în luna martie 2013, Tribunalul a constatat că reclamanta nu a depus acest răspuns, deși sarcina probei îi incumba acesteia, conform art. 249 C.p.c., fiind pusă în discuție existența unui înscris pe care reclamanta pretinde că l-a primit. De altfel, singurul înscris de care reclamanta înțelege să se folosească, anexat cererii de chemare în judecată, este Decizia nr. 1 a lichidatorului judiciar al . SRL în faliment, deși în condițiile art. 194 lit. e din Noul Cod de procedură civilă, reclamanta avea obligația de a depune toate înscrisurile de care înțelege să se folosească odată cu cererea de chemare în judecată, Tribunalul punându-i în vedere în mod expres să arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și să depună toate înscrisurile de care înțelege să se folosească, în 2 ex, certificate pentru conformitate cu originalul, după cum rezultă din adresa de la filele 14, 19.
Totodată, tribunalul a constatat că în documentația depusă de pârâtă, la solicitarea instanței, nu se regăsește înscrisul de care reclamanta amintește în cererea de chemare în judecată.
În consecință, tribunalul a constatat că, la data formulării prezentei acțiuni, termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 era deja împlinit, dreptul la acțiune fiind prescris.
Mai mult decât atât, chiar dacă reclamanta nu a invocat niciun motiv temeinic care să justifice depășirea termenului de prescripție, Tribunalul a constatat că, la data formulării prezentei acțiuni, era împlinit și termenul de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. 2 din Lega nr. 554/2004.
Sancțiunea decăderii are efecte și asupra drepturilor procedurale ce ar fi putut exercitate în legătură cu orice act accesoriu (subsecvent) cu privire la care reclamantul susține că ar fi fost îndreptățit, cum ar fi plata daunelor cominatorii.
Termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procedurale constituie un factor de securitate juridică și răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa reclamantului un termen de reflecție suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere și pentru a defini conținutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat și se semnalează, în același timp, indivizilor și autorităților statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.
Dispozițiile art. 11 alin. 1 și 5 din Legea nr. 554/2004 au caracter imperativ și, ca atare, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată, ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta reclamantă . SRL arătând că, la pronunțarea soluției instanta de fond nu a avut in vedere lipsa actelor din dosarul administrativ. Aceste înscrisuri indicate de reclamant in cererea principala cu număr de înregistrare si data au fost inlaturate de către parata intimate odata cu depunerea dosarului administrative.
Dintr-o eroare imputabila reclamantei la momentul depunerii cererii administratorii reclamantei nu erau in posesia acestor înscrisuri ele insele fiind impartite necontrolal intre administratorii cesionarei si cei ai cedentei.
Personal nu a avut posibilitatea de a verifica existenta la dosar a acestor înscrisuri datorita modului batjocoritor in care reprezentanții paratei au inteles sa depună dosarul admninistrativ, asa cu se va observa si in recurs.
In prezent a făcut demersuri personale in vederea obținerii acestor dovezi de îndeplinire a procedurilor si a corespondentei purtate cu PMB.
In concret parata nu-si recunoaște adresa de solicitări de precizare facuta către reclamantă la data de 04-11 -2011.
Adresa prin care a răspuns acestor solicitări de precizare a plângerii prealabile a primit răspuns odaia cu respingerea plângerii noastre prealabile, la data de 21-03-2013. In acest mod, la data introducerii acțiunii, 09-08-2013, era in termenul legal de 6 luni pentru depunerea acesteia.
Pentru aceste considerente, alaturi de depunerea înscrisurilor doveditoare asupra carora a făcut deja demersuri, solicita admiterea recursului, respingerea excepției si desființarea sentintei recurate.
Intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI - DIRECȚIA TRANSPORTURI ȘI INFRASTRUCTURA a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului declarat si menținerea sentintei recurate ca legala si temeinica, iar in cazul in care instanta considera ca recursul este întemeiat, solicita analizarea excepțiilor invocate pe fondul cauzei, respectiv excepția lipsei capacitatii de folosința a Primăriei M. București, excepția lipsei calitatii procesuale active a recurentei - reclamante si excepția inadmisibilitatii capatului trei de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii in valoare de 800 lei pe zi de intarziere iar, in subsidiar, in cazul in care nu vor fi admise excepțiile mai sus mentionate, solicita respingerea cererii de chemare in judecata avand ca obiect obligația de a face ca neintemeiata, si obligarea reclamantei la plata unei amenzi judiciare in cuantum de 1.000 lei pentru introducerea cu rea - credința a cererii de chemare in judecata vădit netemeinice conform art. 187 din Codul de procedura civila.
Cu privire la excepția lipsei capacitatii de folosința a Primăriei M. București arată că, Primaria M. București, in conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 reprezintă acea structura funcționala care duce la îndeplinire hotararile Consiliului General al M. București si deciziile primarului, aceasta structura neavand capacitate juridica si, implicit, nici capacitate de folosința.
Având in vedere cele mai sus mentionate, precum si prevederile art. 41 Cod proc. Civila, calitate procesuala pasiva are unitatea administrativ teritoriala, respectiv Municipiul București, si nu Primaria M. București sau o direcție din cadrul acesteia.
Pentru toate aceste motive, se poate admite excepția invocata si, pe cale de consecința, sa se respingă cererea de chemare in judecata ca fiind îndreptata împotriva unor persoane fara capacitate procesuala de folosința.
In ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale active a E. G. TAXI SRL arată că, prin cererea de chemare in Judecata societatea E. G. TAXI SRL solicita „constatarea aprobarii tacite a cererilor de eliberare a autorizațiilor taxi ca urmare a cesionarii." Societatea E. G. TAXI SRL nu a înregistrat insa nicio cerere privind cesiunea autorizațiilor taxi a cai-ei constatare a aprobarii tacite o solicita. Cererile la care face referire societatea E. G. TAXI SRL ca ar fi fost depuse la registratura PMB sunt doar cereri de inlocuire a autovehiculelor sub aceeași autorizatie taxi, nicidecum cereri de eliberare a autorizațiilor taxi, urmare a procedurii de cesionare, cum greșit apreciaza societatea.
In concluzie, asa cum se poate observa din adresele mai sus mentionate, cererea prin care s-a adus la cunostinta autoritatii de autorizare cesiunea autorizațiilor taxi a fost formulata de o alta societate, respectiv FLAMINGO EXIM 97 SRL, aceasta societate fiind, in acel moment titulara autorizațiilor.
Ca atare, E. G. TAXI SRL nu are calitate procesuala activa in dosarul nr._/3/2012, cererea cu privire la care solicita sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita fiind formulata de către o alta societate sau sa solicite încheierea unui Contract de atribuire in gestiune delegata de autorizatii taxi care nu i-au fost atribuire. Or, calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care ar fi titularul dreptului afirmat, identitate care insa nu exista in cazul de fata.
Pentru toate aceste motive excepția ar trebui sa fie admisa iar cererea de chemare in judecata ar trebui sa fie respinsa ca fiind formulata de o persoane fara calitate procesuala activa.
Cu privire la excepția inadmisibilitatii capatului trei de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii in valoare de 800 lei pe zi de intarziere arată că, potrivit art. 906 din Codul de procedura civila, pârâta nu poate fi obligata la plata de daune cominatorii pentru neexecutarea obligației de a face. Totodata, nu exista nicio hotarare judecătoreasca pe care pârâta nu a executat-o. Mai mult decât atat, instanta de judecata a pronuntat o hotarare favorabila pârâtei raportat la care a invocat puterea de lucru judecat cu privire la nelegalitatea efectuării cesiunilor.
Cu privire la pricipiul puterii de lucru judecat si la solicitatea de a obligare reclamanta la plata unei amenzi judiciare in cuantum de 1.000 lei pentru introducerea cu rea - credința a cererii de chemare in judecata vădit netemeinice conform art. 187 din Codul de procedura civila, este de retinut faptul ca, prin cererea de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal, societatea E. G. TAXI SRL SRL, in contradictoriu cu aceeași parata, a solicitat constatarea aprobarii tacite a cesiunii acelorași autorizatii taxi. Prin sentinta civila pronuntata la data de 17.12.2012, in Dosarul_/3/2011, irevocabila, instanta de judecata a respins cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Cererea ce a format obiectul Dosarului nr._/3/2012 a fost Întemeiata pe aceleași considerente ca si cea care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011, iar reclamanta a renuntat la judecata.
Totodata, pe data de 19.12.2013 aceeași reclamanta a introduc cererea ce formeaza obiectul Dosarului nr._/3/2013.
Având in vedere faptul ca s-au introdus trei cereri de chemare in judecata cu un continut identic, apreciem ca recurenta - reclamanta nu tinde la soluționarea litigiului, ci comite un abuz de drept.
In concluzie, avand in vedere ca cererea ce formeaza obiectul Dosarului nr._ este identica ca parti si cauza cu cererea ce a format obiectul Dosarului nr._/3/2011, invoca principiul puterii de lucru judecat.
Apreciază ca Sentinta recureta este legala si temeinica intrucat instanta a admis in mod corect excepția prescpriptiei dreptului material la acțiune.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, in conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c), alin. (2) si alin. (5) din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, reclamanta nu a depus cererea de chemare in judecata in termenul prevăzut de dispozițiile legale in vigoare.
Orice corespondenta purtata in anul 2013 nu mai are niclo relevanta in soluționarea dosarului. Prin Adresa cu număr unic nr._/02.09.2011, emisa de către P.M.B.-Direcția Transporturi, Drumuri si Sistematizarea Circulației, autoritatea a comunicat faptul ca cesiunea nu a fost valabil realizata. Mai mult decât atat, P.M.B.-Direcția Transporturi, Drumuri si Sistematizarea Circulației a răspuns Ia piangerea prealabilia prin Adresa nr._/9/04.11.2011. Termenul de 6 luni curge de la 04.11.2011. Altfel, reclamanta ar putea si peste 10 ani sa poarte corespondenta cu autoritatea si sa se considere ca nu s-a implinit termenul de prescripție, desi autoritatea a transmis răspunsul cu prvire la cesiune in anul 2011. In cazul in care s-ar proceda altfel, s-ar nesocoti stabilitatea raporturilor juridice.
II. In ceea ce privește fondul cauzei, apreciază ca cererea de chemare in judecata avand ca obiect constatare aprobare tacita este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Cu privire la primul capat de cerere prin care reclamanta solicita obligarea autoritatii la "incheierea Contractului cadru de atribuire in gestiune deleșala a serviciului public de transport loca! de taxi pentru un număr de 12 autorizații de transport in resim de taxi, " potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere "Pe baza autorizațiilor taxi sau a copiilor conforme obținute prin procedurile stabilite de prezenta lege, autoritatea de autorizare va emite deținătorilor acestora contractul de atribuire a gestiunii delegate pentru executarea serviciului de transport în regim de taxi sau a serviciului de transport în regim de închiriere, cu autovehiculele respective. Perioada de valabilitate a fiecărui contract de atribuire a gestiunii delegate este egală cu durata maximă de valabilitate a autorizațiilor taxi sau a copiilor conforme deținute de transportatorul autorizat, după caz, dar nu mai mult de 5 ani. Contractul de atribuire a gestiunii delegate poate fi reînnoit pe baza deținerii în continuare a unor autorizații taxi sau a unor copii conforme, obținute, după caz, în condițiile prezentei Ieși.
Prin urmare, pentru încheierea Contractului de atribuire in gestiune delegata a servicului de transport persoane in regim de taxi trebuie ca societarea comerciala sa detina Autorizatia de transport si Autorizatia taxi in mod valabil. Arata faptul ca reclamanta nu a detinut si nici un deține autorizatii Autorizatia taxi in mod valabil, prin urmare, nu mai indeplineste condițiile prevăzute de dispozițiile legale in vigoare in vederea încheierii Contractului.
Prin cererea înregistrata la Registratura Generala a Primăriei M. București sub nr._/28.02.2011, . SRL a comunicat către autoritatea de autorizare cesionarea autorizațiilor taxi către angajați ai societatii, in conformitate cu Decizia nr. 1 a Lichidatorului judiciar, printre carc si Domnului B. G., asociat in cadrul E. GQLD TAXI SRL, un număr de 12 autorizatii taxi; contractul de cesiune s-a semnat intre FLAMINGO EXIM 97 SRL si E. GQLD TAXI SRL
In scopul verificării condițiilor in care s-a realizat cesiunea, s-a solicitat societatii cedente precum si societatii cesionare prezentarea de documente in completarea dosarelor depuse de acestea.
FLAMINGO EXIM 97 S.R.L., societatea cedenta, nu deținea, la data cesiunii, autorizatie de transport si autorizatii taxi valabile, acestea fiind expirate inca din data de 28.02.2010 (cesiunea intervenind la data de 28.02.2011).
Pe numele societatii FLAMINGO EXIM 97 S.R.L., s-au eliberat Autorizatia de transport in regim de taxi nr. 2756 si un număr de 157 autorizatii taxi, cu valabilitate pana la data de 28.02.2010.
La data de 28.02.2010, valabilitatea autorizației de transport si a autorizațiilor taxi expira, astfel incat, in raport de dispozițiile legale mai sus mentionate, pentru a fi valabile in continuare, se impunea efectuarea formalitatilor si procedurile de rigoare pentru vizarea autorizațiilor de transport si prelungirea autorizațiilor taxi.
FLAMINGO EXIM 97 S.R.L. a depus cererea de vizare a autorizației de transport persoane in regim de taxi si de prelungire a valabilitatii autorizațiilor insotita de mai multe documente, insa, in urma verificării acestora, s-a constatat faptul ca societatea respectiva nu mai Îndeplinea condițiile legale care au stat Ia baza emiterii autorizațiilor, respectiv, nu erau Îndeplinite condițiile pentru vizarea Autorizației pentru exercitarea serviciului public local de transport in regim de taxi nr. 2756 si pentru prelungirea valabilitatii celor 157 de autorizatii taxi. In consecința, Primaria M. București nu a mai procedat la vizarea autorizației de transport in regim de taxi si prelungirea valabilitatii autorizațiilor taxi, acestea nefiind eliberate.
De asemenea, inca din data de 16.02.2010, împotriva FLAMINGO EXIM 97 SRL s-a deschis procedura generala a insolventei. Ulterior, conform Sentintei pronuntate in data de 22.02.2011 de Tribunalul București, Secția a Vll-a Civila, in Dosarul nr._/3/2009 s-a dispus . dizolvarea societatii debitoare FLAMINGO EXIM 97 S.R.L. In data de 23.08.2011FLAMINGO EXIM 97 S.R.L. a fost radiata.
Ca atare, in prezent, Autorizația de transport si Autorizațiile taxi apartinand FLAMINGO EXIM 97 S.R.L. nu mai sunt detinute in mod valabil, iar la data la data la care s-a hotarat cesionarea autorizațiilor taxi, respectiv 28.02.2011, autorizațiile taxi nu erau valabile, perioada pe care acestea fuseseră acordate fiind expirata inca din 28.02.2010.
Or, pentru ca o autorizatie taxi sa poata fi cesionata aceasta trebuie sa fie si valabila, altfel, s-ar ajunge la eludarea prevederilor legale imperative, permitandu-se înlocuirea titularului autorizației si astfel evitarea indeplinirii de către acesta a obligațiile legale.
Cesiunea s-a realizat cu incalcarea si eludarea dispozițiilor Legii nr. 38/2003.
In cazul de fata, cesiunea s-a realizat către o societate, in speța E. G. TAXI SRL, asa cum rezulta din Contractul de cesiune încheiate (si nu către salariatul B. G.) fiind transferate către aceasta societate lui mai puțin de 12 autorizatii taxi, aspect in neconcordanta cu voința legiuitorului de la momentul adoptații Legii nr. 168/2010, in acest mod nerealizandu-se o incurajare a taximetristilor independenți. Pentru ca cesiunea sa fie valabila ar fi trebuit ca transferul autorizațiilor sa se realizeze către angajați ai societății, care au dobândit calitatea de transportator autorizat sub forma PFA- urilor.
Mai mult, prin aceasta cesiune s-a incercat in realitate eludarea dispozițiilor legale imperative ale Legii nr. 38/2003 care, in articolul 10 alin. (4), prevede faptul ca autorizatia taxi sau orice copie conforma este unica si netransmisibila de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoana fizica, asociație familiala, precum si de la un autovehicul la altul. Acest articol reglementează in fapt interdictia vanzarii sau a transmiterii in orice alt mod a autorizațiilor taxi, cu excepțiile reglementate expres de lege.
In situatia in care cesiunea nu ar fi fost realizata, in urma retragerii autorizației de transport si a autorizațiilor taxi, acestea ar fi fost disponibile, putând fi redistribuite către alti transportatori autorizati, cu parcurgerea procedurii de atribuire, in conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 38/2003. Prin modalitatea in care a actionat societatea cesionara, s-a incercat eludarea prevederilor legale, autorizațiile taxi urmând a fi preluate de către transportatori autorizati direct, fara parcurgerea procedurii de atribuire obligatorii, aspect de natura a incalca principiul promovării concurenței între transportatorii autorizați în condițiile atribuirii gestiunii serviciilor, principiu reglementat de art. 2 din Legea nr. 38/2003.
Prin modul in care au actionat atat cedentul cat si cesionarul nu au incercat decât sa eludeze dispozițiile legale apeland la vanzari deghizate ale autorizațiilor. In cazul acestor cesiuni nici nu putem vorbi despre o apai"enta de legalitate avand in vedere faptul ca pretinsul angajat nu era salariat la data efectuării cesiunii.
Societatea cedenta nu a făcut dovada preluării autovehiculelor in vederea exercitării serviciului de transport persoane in regim de taxi solicitata conform Adresei nr. 7435/15.06.2011 emisa de P.M.B.-D.T.D.S.C.
E. G. TAXI S.R.L. nu a făcut dovada preluării autovehiculelor aferente autorizaților cesionate de către FLAMINGO EXIM 97 SRL, prin urmare, cesiunea nu a respectat, nici din acest punct de vedere, dispozițiile legale in vigoare.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii in valoare de 800 lei pe zi de întârziere, arătam faptul ca potrivit art 900 din Codul de procedura civila, pârâta nu poate fi obligata la plata de daune cominatorii pentru nexecutarea obligației de a face. Totodată, nu exista nicio hotărâre judecătoreasca pe care subsemnata nu a executat-o. Mai mult decât atât, am arătat mai sus faptul ca instanța de judecata a pronunțat o hotărâre favorabila subscrisei raportat la care am invocat puterea de lucru judecat cu privire la nelegalitatea efectuării cesiunilor.
Pentru toate motivele mai sus indicate, solicita respingerea recursului declarat si menținerea sentinței recurate ca legala si temeinica, iar in cazul in care instanța considera ca recursul este intemeiat, solicita sa se analizeze excepțiile invocate pe fondul cauzei, respectiv excepția lipsei capacitatii de folosința a Primăriei M. București, excepția lipsei calitatii procesuale active a recurentei - reclamante si excepția inadmisibilitatii capatului trei de cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii in valoare de 800 lei pe zi de intarziere iar, in subsidiar, in cazul in care nu vor fi admise excepțiile mai sus mentionate, solicita respingerea cererii de chemare in judecata avand ca obiect obligația de a face ca neintemeiata, si obligarea reclamantei ia plata unei amenzi judiciare in cuantum de 1.000 lei pentru introducerea cu rea - credința a cererii de chemare in judecata vădit netemeinice conform art. 187 din Codul de procedura civila.
In drept, dispozițiile art. 205 din Codul de procedura civila, Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de Închiriere, Norma Metodologica din 29.11.2007 pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2008 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere; H.C.G.M.B. nr. 178/2008, H.C.G.M.B. nr. 259/2008, O.U.G. nr. 27/18.04.2003 privind procedura aprobăiii tacite; Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 3/07,01.2008 pentru aprobarea "Nonnelor privind atestarea profesionala a conducătorilor auto care efectueaza transport de persoane in regim de taxi sau transport in regim de inchiriere si agrearea autovehiculelor care efectueaza transport in regim de taxi"; Ordinul Ministerului Transportului nr. 761/1999 privind desemnarea, pregatirea si atestarea profesionala a persoanelor care conduc permanent si efectiv activitati de transport rutier.
In probatiune, proba cu inscrisuri si orice alta proba va fi considerata utila, concludenta si pertinenta prezenți cauze.
Totodata, își rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Analizând motivele de recurs în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile art. 488 NCPC, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de recurs înregistrată pe rolul instanței, recurenta reclamantă critică soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a avut în vedere lipsa unor înscrisuri din dosarul administrativ, înscrisuri care au fost indicate prin cererea de chemare în judecată, astfel încât recurenta nu a avut posibilitatea verificării acestor înscrisuri.
Din înscrisurile dosarului cât și din cuprinsul sentinței recurate se reține că, recurenta reclamantă a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 13.08.2013 după 2 ani de la data comunicării refuzului intimatei de eliberare a autorizației solicitate.
Prin urmare, recurenta a depășit termenul de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile prevăzut de art.11 alin.1 lit.c cât și termenul de 1 an prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Termenul de 6 luni în care recurenta trebuia să introducă cererea la instanță a început să curgă de la data de 3.11.2011, adică data expirării termenului de 30 de zile de la soluționarea plângerii prealabile, fiind împlinit la 3.05.2012, iar cererea a fost înregistrată la 13.08.2013, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, se constată că cererea de recurs nu întrunește nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 NCPC și în consecință, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă . SRL, împotriva sentinței civile nr.4313/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA TRANSPORTURI ȘI INFRASTRUCTURĂ, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.XI.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a II-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.A. M. P.
Red.jud.U.D./2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7740/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2836/2014. Curtea de... → |
|---|
