Obligaţia de a face. Decizia nr. 7426/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7426/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 47865/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7426
Ședința publică de la 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C. M.
JUDECĂTOR - P. C.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurentul-pârât ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2111/21.03.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant R. D., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare - pretenții – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 2111/21.03.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP SECTOR 5, a fost admisa actiunea reclamantului R. D. in contracictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 BUCURESTI prin DGFPMB, s-a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/10.07.2008 emisa de parata si a fost obligata parata la restituirea catre reclamant a taxei pe poluanre in cuantum de 8410 lei si a dobanzii legale in materie fiscala de la data platii, 14.07.2008 si pana la data stingerii obligatiei de restituire.
De asemenea a obligata parata AFP SECTOR 5 la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant in cuantum de 291,3 lei.
A fost admisa cererea de chemare in garantie si a fost obligata chemata in garantie AFM sa plateasca paratei sumele ce fac obiectul cererii introductive.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, si anume in competenta organului fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.
In cauza, analiza cererii reclamantului, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, releva faptul ca pretentia concreta principala a acestuia vizeaza un act administrativ fiscal tipic (decizia de calcul al taxei pe poluare prezentata la pct. I.2 de mai sus).
In mod corespunzator, singurul organ fiscal a carui legitimare procesuala pasiva poate fi justificata . contencios fiscal avand ca obiect anularea deciziei in discutie este parata 1 din prezenta cauza.
Cu privire la fondul cauzei instanta de fond a retinut ca in 27.05.2008 reclamantul a cumparat din Uniunea Europeana-Germania un autoturism marca Lancia, autoturism inmatriculat pentru prima data in data de 18.05.2000.
La inmatricularea autoturismului in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de OUG nr. 50/2008 in cuantum de 8410 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia_.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei, dar ca cererea a fost respinsa prin adresa nr._/15.11.2012 emisa de parata.
Instanta de fond a constatat ca taxa in discutie, denumita anterior „taxa pe poluare” a fost introdusa prin O.U.G. nr. 50/2008.
Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus contravine art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Textul art. 4 lit a din ordonata nu face distinctie, sub aspectul existentei obligatiei de plata a taxei, între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia si nici între autoturismele noi și cele rulate.
De la 01.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligatia instanțelor din statele membre de a aplica prioritar T.C.E. a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de C.E.J. în cauzele Flaminio C. vs. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Scopul general al art. 90 din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Paragraful 1 al acestui articol interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piata interna, de natura similara.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, in forma activa la data prelevarii taxei in discutie, sub aspectul compatibilitatii cu art. 110 (ex-art. 90) paragraf 1 din Tratat, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Această taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe, insa, pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este inmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule rulate deja înmatriculate în România.
Prin urmare, legislatia nationala este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Regatul Belgiei), favorizând astfel vânzarea autoturismelor rulate deja înmatriculate în România.
Dupa ce a invocat jurisprudenta CJUE din cauzele T. si N., instanta de fond a concluzionat ca decizia emisa de parata este nelegala.
Obligatia de plata a dobanzii legale se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdictiilor ci si executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt organele fiscale.
Imprejurarea ca reclamantul a ales sa faca plata voluntara a obligatiei impusa de lege nu inlatura posibilitatea acestuia de a contesta baza legala in temeiul careia a facut plata, iar in caz de succes sa ceara, apoi, organului fiscal care a incasat respectiva taxa ori jurisdictiei competente sa o restituie, precum si sa il despagubeasca pentru pierderile suferite.
Astfel a apreciat intemeiata cererea de obligare a paratei la plata dobanzii legale in materie fiscala.
A retinut de asemenea jurisprudenta CJUE in cauza I., astfel ca a acordat dobanda de la data platii taxei.
In baza art. 274 cod procedura civila a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant.
Cu privire la cererea de chemare in garantie a apreciat-o intemeiata din interpretarea logico-sistematica a prevederilor art. 1 si art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, art. 3 alin. 5-8 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 aprobate prin H.G. nr. 686/2008 si art. 60 alin. 1 C.proc.civ.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata AFP SECTOR 5 prin DGFPMB solicitand admiterea recursului si modificarea in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
A invocat faptul ca hotararea atacata este netemeinica si nelegala, invocand si prevederile art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
In mod eronat a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa intrucat taxa se plateste . pe numele AFM.
Dupa un istoric al reglementarilor legale privind taxa de poluare, recurenta a aratat ca din analiza prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei si ale legii nr. 157/2005 rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Considera ca taxa de poluare din Romania nu este discriminatorie deoarece regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
A mai invederat ca legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Avand in vedere ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita.
OUG nr. 50/2008 prevede restituirea taxei numai in anumite conditii care nu sunt incidente in cauza.
Cu privire la plata dobanzii fiscale recurenta a considerat ca cererea este inadmisibla sustinand ca intimatul reclamant nu se incadreaza in dispozitiile art. 117 cod procedura fiscala.
Referitor la cheltuielile de judecata a sustinut ca nu se afla in culpa procesuala, nu a fost de rea credinta, taxa fiind stabilita in baza unor dispozitii legale in vigoare.
Caracterul ilicit al legii nu poate fi retinut in culpa sa.
In drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal,, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Referitor la fondul cauzei, sumele nu erau datorate si au fost achitate in plus fata de prevederile Tratatului constitutiv al Uniunii Europene, care potrivit art. 148 al. 2 din Constitutia Romaniei, avea prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Astfel taxa, denumita taxa pe poluare nu a fost aplicabila si autovehiculelor care deja au fost inmatriculate pe teritoriul Romaniei in anul 2008.
Prin urmare taxa este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale deoarece se aplica autoturismelor deja inmatriculate . UE, fara ca in acelasi timp sa fie aplicabila si autoturismelor care au mai fost inmatriculate in Romania.
Daca taxa ar fi fost impusa numai autovehiculelor noi, care nu ar mai fi fost niciodata inmatriculate in Romania sau in alt stat membru al UE, atunci taxa nu ar mai fi avut acest efect echivalent unor taxe vamale.
In mod corect instanta de fond a retinut incalcarea Tratatului Comunitatii Europene si implicit restrictionarea prin aceasta taxa a liberei circulatii a marfurilor in interiorul UE.
Prevederile din Tratat incalcate produc efecte directe si dau nastere unor drepturi individuale pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze, asa cum in mod constant a statuat in nenumarate hotarari Curtea Europeana de Justitie.
Indiferent daca legea fiscala din Romania are caracter special sau imperativ, conflictul dintre o lege interna si o dispozitie dintr-un tratat constitutiv al Uniunii Europene si celelalte reglemetari comunitare, se solutioneaza, potrivit prevederilor art. 148 din Constitutia Romaniei.
Astfel prevederile din tratate si reglementarile comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
D. daca prin tratatul de aderare s-ar fi prevazut anumite derogari, precum si termene de la care anumite reglementari devin obligatorii, atunci s-ar fi aplicat dispozitiile legilor interne.
In cazul de fata insa nu exista nici o derogare de la aplicarea prevederilor Tratatului CE in privinta interdictiei de instituire a unor taxe vamale sau taxe cu efect echivalent acestora.
Nu era necesara nici administrarea altor probe in cauza si nici particularizarea la speta de fata deoarece reglementarea interna este cea care incalca prevederile TICE si prin urmare situatia de fapt nu reclama o alta abordare a cauzei.
Reclamantul a formulat cererea in temeiul art. 117 cod de procedura fiscala si a solicitat organului fiscal si dobanda legala.
Cu privire la dobanda in mod corect instanta de fond a retinut atat dispozitiile art. 124 cod procedura fiscala cat si jurisprudenta CJUE in cauza I., prin care instanta europeana a statuat ca dreptul comunitar se opune unei prevederi cum este aceea din art. 124 din OG nr. 92/2003 care limiteaza dreptul la dobanzi de la data expirarii unui termen calculat de la depunerea cererii de restituire.
Si obligarea la plata cheltuielilor de judecata a fost stabilita corect de catre instanta de fond in conformitate cu dispozitiile art. 274 cod procedura civila (1865), recurenta fiind in culpa procesuala fata de faptul ca a refuzat in mod nejustificat restituirea taxei perceputa cu incalcarea TFUE.
Chiar daca recurenta a facut aplicarea legislatiei interne, se retine ca parata recurenta este organ administrativ al statului roman, astfel ca nu are relevanta care organ al statului ar fi raspunzator de incalcarea dreptului UE, sumele privind cheltuielile de judecata fiind suportate in cele din urma tot de stat prin organele sale, in speta AFP SECTOR 5.
Hotararea atacata este, prin urmare, legala si temeinica iar recursul formulat de parata AFP Sector 5 nefondat.
Nu trebuie sa existe un document al institutiilor UE care sa stabileasca expres ca taxa este contrara Tratatului CE, deoarece instantele nationale sunt competente ca atunci cand constata ca o prevedere nationala este contrara acestui tratat sa aplice direct prevederile tratatelor Uniunii si sa inlature de la aplicare legislatia interne contrara acestora.
Recurenta are calitate procesuala pasiva pentru ca este organul care a stabilit si incasat taxa si totodata este organul fiscal competent sa se pronunte asupra unei cereri de restituire a unei taxe.
De altfel, recurenta nu a invocat in raspunsul la cererea reclamantului de restituire a taxei (filele 13-14 din dosarul de fond), ca nu ar fi competenta sa solutioneze acea cerere de restituire.
In baza celor retinute mai sus si a dispozitiilor art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9, 3041 cod procedura civila (1865) va respinge ca nefondat recursul paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2111/21.03.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant R. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. M. P. C. G. I. C.
GREFIER
A. P.
Red. CP, 5 ex.
Jud. fond: A. C./Tribunalul București
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2836/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3330/2014. Curtea de... → |
|---|
