Pretentii. Decizia nr. 113/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 3027/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 113
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului civil declarat în cauză de Administrația Finanțelor Publice sector 2 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței civile cu nr. 1318/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. N. și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cererea de chemare în judecată având drept obiect contestație act administrativ fiscal – taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
În temeiul O.U.G. 74/2013, a H.G. 520/2013 și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, Curtea ia act de schimbarea denumirii recurentei pârâte – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – pentru Administrația sector 2 a Finanțelor Publice și apreciază procedura de citare legal îndeplinită la termenul de față având în vedere data citării recurentei în cauză, anterioară datei intrării în vigoare a actelor normative sus indicate.
Nefiind cereri de formulat, excepții invocate în cauză, sau probe noi de administrat în recurs, constatând faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 09.02.2011 sub nr._ reclamantul C. D. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 si obligarea la restituirea sumei de 7000 lei taxă de poluare si a dobânzii legale de la data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a procedat, in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la achitarea sumei de 7.000 lei, conform chitanței . nr._, emisa de Ministerul Finanțelor Publice-Trezoreria Sector 2 București, suma reprezentând taxa poluare pentru autoturismul marca AUDI, achiziționat din Germania. Apreciaza ca taxa anterior menționata nu este legal datorata, intrucat dispozițiile legale care o instituie sunt in mod vădit contrare normelor de drept comunitar in materie. Astfel, potrivit art. 25 din Tratatul Comunității Europene, "In relațiile comerciale reciproce, statele membre se vor abține intre ele sa introducă noi taxe vamale ta import, la export sau taxe cu efect echivalent, precum si sa le majoreze pe cele in vigoare". In cuprinsul art. 148 din Constituția României se consacra supremația dreptului comunitar. Potrivit acestui text de lege, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Prin urmare, intrucat dispozițiile legale interne cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, contravin dispozițiilor comunitare anterior menționate, opineaza ca acestea din urma au prioritate. D. urmare, prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost instituita o noua discriminare fiscala intre bunurile importate si cele indigene, deoarece taxa este perceputa doar autovehiculelor la prima lor inmatriculare in România, autovehiculele vândute pe teritoriul tarii noastre si reinmatriculate in România "scăpând" de sub incidența acestei norme legislative.
Pârâta, prin DGFPMB, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei AFP Sector 2 față de dispoz.art.1 și 3 al.5-8 din OUG nr.50/2008 și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru că plata efectuata de reclamanta a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare, la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare, aceasta taxa de poluare, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene. Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculul, pastrandu-se totuși principiul „poluatorul plătește". Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, parata a precizat: Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9. Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata. Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
În drept au fost invocate dispoz. art. 115 -118 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, art. 126 alin.2 din Constituția României, OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule;HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
La termenul din 14.03.2013 tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
Analizînd actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de cumparare pentru vehicule utilizate reclamantul a achizitionat din Germania vehiculul marca Audi A4 cu nr. de identificare WAUZZZ8K28N007180. Pentru inmatricularea in Romania reclamantul a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 7.000 lei, astfel cum rezulta din chitanta . nr._/15.11.2011. Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 29.02.2008, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisa de A. F. Publice Sector 2 si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatiler germane.
Reclamantul a comunicat paratei cererea de restituire a taxei, la care parata a raspuns prin adresa nr._/23.12.2011 emisa de AFP Sector 2.
Instanța a constatat că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei auto incasata potrivit chitantei . nr._/15.11.2011 este nejustificat.
Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autovehiculul achizitionat de reclamant nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art. 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei A. F. Publice Sector 2 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul va admite cererea principala, in sensul ca va anula decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2011 emisa de A. F. Publice Sector 2 si va obliga pârâta A. F. Publice Sector 2 la restituirea către reclamant a sumei de 7.000 lei reprezentând taxa de poluare.
Tribunalul a admis in parte solicitarea de plata a dobinzii legale fiscale fata de dispozitiile art.124 din OG nr.92/2003, conform carora „(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”. Tribunalul retine ca reclamantul a comunicat paratei la data de 16.12.2011 (fila 56) cererea de restituire prin care a solicitat si restituirea dobinzii aferente. Asadar acordarea dobinzii legale se poate face numai de la data formularii unei astfel de solicitari la organul fiscal.
F. de dispozitiile art.60-63 C. a fost admisă si cererea de chemare in garantie si a fost obligată chemata in garantie AFM la plata catre parata a sumei de 7.000 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala calculata de la data de 16.12.2011 si pina la data restituirii efective.
In temeiul art.274 C. tribunalul a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1843,60 lei cheltuieli de judecata reprezentind taxa de timbru si timbru judiciar-43,60 lei si onorariu de avocat -1800 lei, conform chitantei nr.134/30.01.2013.
Împotriva acestei sentințe a formulat și declarat recurs AFP Sector 2 prin DGFP București.
Criticând sentința recurată recurentul-pârât opinează că este în parte netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține recurenta că în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 2 București, fapt ce contravine dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50&’/2008 privind taxa de poluare și HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
În ceea ce privește fondul cauzei susține recurenta că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Sunt reiterate motivele de fapt și drept prevăzute de dispozițiile legale anterior precizate.
Sunt reiterate și aspecte privind restituirea dobânzii care în opinia recurentei contravine art. 117 lit.a) –h) din OG nr. 92/2003 și lipsa culpei în ceea ce privește taxele de timbru.
Curtea reține că recursul este nefondat.
Astfel, dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamanta fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat în cauză de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – pentru Administrația sector 2 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 2, . Gerota, nr. 13, împotriva sentinței civile cu nr. 1318/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. N., cu domiciliul procesual ales la C..Av. U. V. M., cu sediul în București, sector 3, .. 36, .. 4, . și cu intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, .>ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh. G.
Tehnored. C.O./ 2 ex.
judecător de fond: I. S., TB – secția a IX-a C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5635/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 192/2014. Curtea... → |
|---|
