Pretentii. Decizia nr. 2944/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2944/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 810/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2944
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, .. 6-8, jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr. 882/9.05.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V., cu domiciliul în Călărași, .. 3, ., ., jud. Călărași, având ca obiect „pretenții-taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul prevederilor art. 411 alin. 1 NCPC.
Curtea constată, în temeiul OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013, că a operat schimbarea denumirii recurentei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași, în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 882/9.05.2013, Tribunalul Călărași- Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul M. V. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Călărași, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6033 lei reprezentând taxă de poluare, încasată conform chitanței nr._/ 30.04.2007, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 30.04.2007 până la data restituirii sumei, obligând pârâta și la plata sumei de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Călărași, solicitând casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, invocând, așa cum rezultă din conținutul motivelor de nelegalitate reproduse în cuprinsul cererii de recurs, cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC- hotărârea fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În motivare, arată că prima instanță în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității cererii, câtă vreme reclamantul nu a formulat contestație administrativă potrivit art. 205 și urm. C. pr. fiscală, ci a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare, iar pe fondul cauzei, arată că art. 110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
Analizând recursul prin prisma motivului de casare invocat, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Cât privește inadmisibilitatea cererii, intimatul-reclamant a formulat la data de 21.12.2012 în fața AFP a mun. Călărași o cerere de restituire a taxei de poluare, pe motivul neconformității dreptului intern care o instituie cu dreptul Uniunii Europene.
În cazul taxei de primă înmatriculare instituită de dispozițiile art.2141- 2143 din Codul Fiscal, organele fiscale nu au emis decizii de calcul, susceptibile de exercitarea contestației administrative prevăzute de art. 205 și urm. C.pr.fiscală. Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei referitoare la inadmisibilitatea cererii, pe motivul neadresării contestațâiei administrative prealabile
Dealtfel, prin decizia nr. 24/14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că procedura de contestare prevăzută ulterior de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Cât privește fondul pretenției principale, soluția cuprinsă în sentința atacată în privința capătului principal al cererii referitor la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare a autovehiculului în România este legală și temeinică, întrucât intimatul-reclamant a formulat la data de 15 februarie 2011 în fața AFP sector 6 o cerere de restituire a taxei menționate (achitate la 2.08.2007), pe motivul neconformității dreptului intern care a instituit-o cu dreptul Uniunii Europene. Analiza compatibilității dispozițiilor art.2141- 2143 din Codul Fiscal, care au reglementat anterior obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare, cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE) a fost corect făcută de către prima instanță.
Conform art. 2141 Cod fiscal, aplicabil la data importului autoturismului în cauză, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era datorată cu ocazia primei înmatriculări în România, ea nefiind percepută și în cazul cumpărării/reînmatriculării de autoturisme deja înmatriculate în România.
Art.90 paragraful 1 TCE statua că „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele de ocazie provenite din România și autovehiculele de ocazie provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate, potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu se bucură de același regim fiscal autoturismele second-hand înmatriculate anterior în alte state membre ale Uniunii Europene.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român, prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Este de amintit în cauză și Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența Curții creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare, ținând cont de interpretarea dată de CJUE articolului 110 TFUE și trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului Uniunii Europene, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, .. 6-8, jud. Călărași, împotriva sentinței civile nr. 882/9.05.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. V., cu domiciliul în Călărași, .. 3, ., ., jud. Călărași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. V.E.C.
Tehnored. A.I.B.
Jud. fond Ș. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 192/2014. Curtea... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4696/2014.... → |
|---|
