Conflict de competenţă. Sentința nr. 1239/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1239/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 42923/299/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1239
Ședința din camera de consiliu din data de 15 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și Judecătoria sector 1 București – cu referire la soluționarea cererii privind pe reclamanta C. C. A. și pe pârâtul M. București, prin Primar General.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține spre deliberare regulatorul de competență.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 2.05.2012, sub nr._/3/2012, reclamanta C. C. A. a chemat în judecată pârâtul M. București, prin Primar General, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 54.336 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 192 mp din București, ., sector 1, calculată pentru perioada 6.05.2007 – 24.01.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 5.04.2007, Primarul General al municipiului București a emis Dispoziția nr. 7641 prin care restituia reclamantei în natură, imobilul teren în suprafață de 192 mp situat în București, . Curtea de Argeș) nr. 12, sector 1, făcând totodată precizarea că predarea-primirea acestui imobil se va face pe baza de protocol de predare-primire încheiat de deținător.
Începând cu data de 8.05.2007, reclamanta a deschis rol fiscal și plătește impozit pe acest teren, numărul rolului fiscal fiind_.
Potrivit adresei ROM – VIAL S.A. nr. 317/30.01.2007, terenul ce a fost restituit reclamantei nu se afla în administrarea acestei entități.
Prin adresa nr. 8041/18.04.2007, AFI comunică reclamantei că terenul ce i-a fost restituit nu figurează în evidențele sale și că ar fi trebui să se adreseze Comisiei Speciale de Predare – Primire a Imobilelor, altele decât cele aflate în administrarea AFI.
Respectând recomandarea AFI, la data de 8.05.2007, reclamanta a adresat acestei Comisii Speciale cererea înregistrată sub nr._, cererea care nu a primit răspuns în termen legal.
În continuare, reclamanta arată că deplasându-se la terenul proprietate personală, a constatat că pe o suprafață mai mare, în care este inclus și terenul său, S.C. Mol România Petroleum Products S.R.L desfășoară activități economice, comercializând carburanți auto, pretinzând că a achitat pârâtului M. București o anumită sumă de bani în baza unui contract de asociere în participațiune în care reclamanta nu este parte și despre care Dispoziția Primarului General nu a făcut în vreun fel vorbire.
După deschiderea rolului fiscal, reclamanta arată că a întocmit documentație cadastrală pentru imobilul ce-i aparține și a depus-o la OCPI București, formând astfel dosarul nr._/15.05.2007. Prin referatul acestei instituții, datat 25.07.2007, s-a dispus completarea documentației cadastrale a reclamantei, consemnându-se: lipsa procesului de predare-preluare și suprapunerea cu imobilul deținut de Schell.
Conform art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, procesul-verbal de predare-preluare ar fi trebuit încheiat în termen de cel mult 30 de zile de la emiterea dispoziției, dar acest lucru nu s-a întâmplat în ciuda numeroaselor eforturi.
Reclamanta a precizat modul de calcul al sumei pe care o solicită de la pârât, menționând că a notificat pârâtul cu privire la aceste pretenții.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 4342/24.09.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, reținând că potrivit art.1 C.pr.civ., judecătoriile sânt competente să se pronunțe asupra tuturor cererilor, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Cererea de față are ca obiect pretenții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, astfel încât nu constituie o cauză care să fie dată în mod expres în competența tribunalului, prev. la art.2 C.pr.civ.
De asemenea, potrivit art.10 din legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Pretențiile reclamantei nu izvorăsc dintr-un act administrativ emis sau încheiat de către pîrît, iar litigiul de față nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei pretinse de autoritate unui contribuabil, pentru ca instanța de contencios administrativ să fie competentă să judece cauza, și nu orice litigiu privind o autoritate publică este dedus judecății instanței de contencios adminsitrativ.
Reclamanta a solicitat obligarea pîrîtului la repararea unui prejudiciu produs ca urmare a unei inacțiuni, ceea ce presupune examinarea răspunderii civile delictuale în condițiile în care nu se contestă și nu se poate contesta în acest caz un act administrativ emis de către pîrît sau refuzul de emitere a unui act administrativ.
Astfel, aspectele contestate de reclamantă nu impuneau obligarea pîrîtului la emiterea unui act administrativ potrivit legii nr.554/2004, după cum s-a arătat și prin sent.civ. nr.3391/7.12.2010 a Tribunalului București. S-a reținut în această hotărîre că nu sînt aplicabile dispozițiile legii nr.554/2004 pentru obligarea autorității la emiterea protocolului de predare-preluare, conform art.5 alin.2 din acest act normativ, existînd o procedură prevăzută prin legea specială, legea nr.10/2001, și că reclamanta este în posesia unui titlu executoriu, iar modalitatea de punere în aplicare a acestuia, prin soluționarea aspectului privind posesia bunului, nu reprezintă un aspect cenzurabil de către instanța de contencios administrativ, nefiind manifestarea unor raporturi administrative, în regim de putere publică din partea autorității pîrîte, ci reprezintă aspecte pur civile, susceptibile de executare silită.
Nu pot fi incidente în cauză nici dispozițiile legii nr.554/2004 cu referire la nesoluționarea unei cereri în termenul legal, avînd în vedere că cererea reclamantei adresată pîrîtului de a fi despăgubită pentru prejudiciul suferit nu presupunea emiterea unui act administrativ, în regim de putere publică. În acest caz, pîrîtul se putea manifesta ca orice debitor al unei pretinse obligații, care dă curs sau nu solicitării creditorului său, nefiind necesară exercitarea prerogativelor de putere publică.
Prin sentința civilă nr. 4231/13.03.2014, Judecătoria sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia reținând că prin acțiunea de față, întemeiată în drept pe disp. art.1, art.7 și art.8 din Legea nr.554/2004, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 54.336 Euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului situat în București, ., sector 1, calculată pentru perioada mai 2007-ian. 2012, prejudiciu cauzat reclamantei prin nesoluționarea în termen legal a notificărilor adresate Municipiului București pentru punerea în posesie cu privire la terenul ce-i fusese restituit în natură prin dispoziția Primarului General al Municipiului București nr.7641 din 05.04.2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 “orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
De asemenea, art.8 alin.1 din lege prevede că „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Ca atare, având în vedere obiectul prezentului litigiu și temeiul de drept invocat în susținerea acestuia, precum și prevederile legale amintite, instanța apreciază că nu are competența soluționării unei astfel de cauze.
Aspectele reținute în hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul București (sentința civilă nr.4342/24.09.2013), în sensul că nu pot fi incidente în cauză dispozițiile Legii nr.554/2004 cu privire la nesoluționarea unei cereri în termen legal, nu sunt de natură să atragă necompetența instanței de contencios administrativ în soluționarea prezentului litigiu, fiind argumente ce antamează fondul cauzei, vizând în realitate temeinicia acțiunii.
În mod similar, considerentele expuse în sentința civilă nr.3391/07.12.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010 (în care s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004) nu pot determina o altă concluzie, fiind repere în funcție de care instanța sesizată poate aprecia cu privire la caracterul întemeiat sau nefondat al cererii de chemare în judecată, iar nu asupra propriei competențe.
Aceasta deoarece, în momentul verificării competenței materiale, instanța nu poate face abstracție de fundamentul juridic al acțiunii, invocat de reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a înțeles să modifice și/sau să completeze temeiul de drept după înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, menționând în mod expres că înțelege să deducă spre soluționare litigiul în raport de dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
Ca atare, nu poate fi analizată cererea reclamantei prin examinarea condițiilor răspunderii civile delictuale, cum s-a sugerat de tribunal (acesta fiind considerentul pentru care s-a declinat competența în favoarea instanței civile), câtă vreme reclamanta a ales o altă cale judiciară, întrucât acest aspect ar echivala cu schimbarea cauzei acțiunii de către instanța de judecată, cu încălcarea principiului disponibilității.
De altfel, din motivarea instanței de contencios administrativ reiese că argumentele pentru care s-a admis excepția necompetenței materiale au în vedere temeiul juridic pe care ar fi trebuit să-l invoce reclamanta (în opinia instanței), făcându-se abstracție de obiectul real al cererii și temeiul de drept invocat în susținerea acesteia, reclamanta fiind singura în măsură să aprecieze cu privire la calea procesuală aleasă.
Curtea apreciază că revine Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004, apărătorul reclamantei solicitând Tribunalului București la termenul de judecată din 24.09.2013 respingerea excepției necompetenței materiale.
De asemenea, la termenul de judecată din 13.03.2014, a precizat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii 554/2004 solicitând admiterea excepției necompetenței materiale invocată de Judecătoria sector 1 București.
În condițiile în care, în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta invocă drept temei juridic al acțiunii Legea 554/2004 sesizând instanța de contencios administrativ, soluționarea acțiunii urmează a fi făcută potrivit prevederilor legale de care se prevalează reclamanta în promovarea cererii de chemare în judecată.
Considerentele reținute de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în sentința de declinare a competenței, conform cărora reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la repararea unui prejudiciu produs ca urmare a unei inacțiuni, ceea ce presupune examinarea răspunderii civile delictuale, nu pot constitui un argument în sprijinul soluției de declinare a competenței, câtă vreme reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe Legea 554/2004, fiind aspecte care vizează fondul litigiului.
Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze o acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 554/2004, în speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța având de analizat aplicabilitatea acestui act normativ menționat în mod expres de către reclamantă ca temei juridic al acțiunii.
Față de aceste considerente, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. C. A., cu domiciliul în București, sector 1, .. 62, ., . și pe pârâtul M. București, prin Primar General, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. – M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O/4 ex./30.04.2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Palatul de Justiție
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL | Splaiul Independenței nr. 5, sectorul 4 E-mail:_ Web: http://www.cab1864.eu; http://noulportal.just.ro/ Tel: (+4-_; Fax: (+4-_ Operator de date cu caracter personal nr. 2933 |
Dosar nr. _
Către,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A IX-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Având în vedere faptul că prin sentința civilă cu nr. 1239/15.04.2014 a fost stabilită competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta C. C. A. și pe pârâtul M. București prin Primar General, în favoarea instanței dvs., vă înaintăm spre competentă soluționare această cerere.
Atașat dosarului aceste instanțe se află dosarul dvs. cu nr._/3/2012 și dosarul Judecătoriei sector 1 București cu nr._ .
Dosarul Curții de Apel cu nr._ conține….file.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. C. R. O.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 724/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
