Pretentii. Decizia nr. 2187/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2187/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 12857/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2187
Ședința Publică din data de 21.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2531/8.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. Ș. și cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2531/8.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta T. Ș. în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta T. Ș. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 6 reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
A fost obligată pârâta AFP S. 6 reprezentată prin DGFPMB să restituie reclamantului suma de 1.891 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și să-i plătească suma de 239,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Mercedes având nr. de identificare WDD1690061J384590 și . de identitate G_, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 07.11.2006 (filele 11-17). Pentru înmatricularea în România a acestui autoturism reclamanta a fost obligată la plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1.891 lei, conform chitanței . nr._/03.10.2007 (fila 18).
După plata acestei taxe, reclamanta a formulat o cerere, înregistrată la AFP S. 6 sub nr._/03.10.2011, prin care a solicitat restituirea taxei și dobânda legală (fila 19). Prin adresa nr._/03.11.2011 AFP S. 6 i-a comunicat reclamantei că poate opta pentru depunerea cererii de restituire a diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială și suma reprezentând taxa pe poluare calculată conform OUG 50/2008 (filele 20-21).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că refuzul pârâtei AFP S. 6 de restituire a taxei de primă înmatriculare (rezultând din faptul că reclamantei i s-a comunicat că poate solicita doar restituirea diferenței dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare) este nejustificat, fiind dat cu nesocotirea dispozițiilor dreptului european (art. 110 TFUE).
Astfel, art. 110 din TFUE prevede că „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În aceste condiții, este evident că dispozițiile Codului fiscal ce reglementau obligația de plată a taxei de primă înmatriculare contraveneau dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalca principiul liberei circulații a mărfurilor, în condițiile în care pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepea, la o nouă înmatriculare, taxa respectivă, dacă fusese anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepea dacă autoturismul era înmatriculat pentru prima dată în România, după ce fusese înmatriculat anterior în alt stat membru UE.
Având acest efect specific, taxa diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii erau orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației S. 6 a Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
În mod nelegal instanța a admis acțiunea, având in vedere următoarele considerente:
Aceasta taxa achitata de către intimatul-reclamant la Trezoreria sector 6 a fost perceputa in baza unei legi aprobata de Parlamentul României - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, respectiv in baza dispozițiilor art.214, in forma in vigoare la data plații.
Mai mult decât atat, prin actul normativ, OUG nr. 50/2008 si prin normele sale de aplicare (H.G. nr. 686/2008) legiuitorul a abrogat dispozițiile art. 214 din Codul fiscal (conform art. 14 din OUG nr. 50/2008), aceste dispoziții normative instituind temeiul legal pentru restituirea taxei de prima înmatriculare achitata de contribuabili intre 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, asa cum rezulta din dispozițiile art. 11. " Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodolopice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta.
F. de cele de mai sus, intimata-reclamanta avea la dispoziție procedura reglementata de H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită in conformitate cu prevederile art. 214 indice 1 -214 indice 3 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, in conformitate cu prevederile cap VI art.6 din Normele metodologice mai sus menționate restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se face după următoarea procedura:
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art.117 din Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (3) Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevăzut la art. 3 alin. (1). (...)
(12) Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de către organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire."
Trebuie avut in vedere faptul ca adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 a avut ca scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, necesitatea adoptării acestor masuri asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În ceea ce privește obligarea la restituirea sumei reprezentând taxa de prima înmatriculare, s-a arătat ca in mod nelegal instanța a admis acțiunea.
Astfel, in completarea celor de mai sus, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, s-a solicitat respingerea lui, ca neîntemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Intimata reclamantă a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Mercedes având nr. de identificare WDD1690061J384590 și . de identitate G_, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 07.11.2006. Pentru înmatricularea în România a acestui autoturism reclamanta a fost obligată la plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1.891 lei, conform chitanței . nr._/03.10.2007 (fila 18 dosar fond).
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Nu este fondată nici critica din recurs cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile art. 274. Cod pr. civ., precum și faptul că au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar, iar cuantumul onorariului avocat este rezonabil în raport de activitatea prestată și obiectul dosarului.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.2531/8.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. Ș. și cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. V.D.
Tehnodact. B.C.
2 ex./07.05.2014
Tr. București – Secția a IX-a C. – S.S. C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6081/2014.... → |
|---|
