Anulare act administrativ. Decizia nr. 3679/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3679/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 317/2/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3679
Ședința publică de la 12.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesor al CCSD), împotriva sentinței civile nr.7448/07.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă Fundația C..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 05.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.05.2014.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7448/07.12.2011 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA C. în contradictoriu pârâtul STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a anulat decizia nr. 5197 din 23.07.2009 emisă de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să acorde reclamantei, cu titlu de despăgubire, suma de 3.689.939 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1882 din 03.10.2008 emisă de C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aprținut cultelor religioase din România a fost respinsă cererea reclamantei Fundația C. de restituire în natură a imobilului teren și construcție situat în Municipiul București, fosta stradă Mămulari, nr. 21, Sector 3, s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile OUG nr. 94/2000 și s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Decizia de mai sus împreună cu documentația aferentă a fost înaintată la pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întocmindu-se dosarul nr._/CC.
În urma derulării procedurii de evaluare prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 5197/23.07.2009, a cărui anulare se solicită de către reclamantă prin prezenta acțiune.
Prin această decizie s-a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 1.337.160 lei, conform unui raport de evaluare întocmit de evaluatorul D. I. în luna mai 2009, raport ce a evaluat imobilul la momentul întocmirii raportului.
Reclamanta a susținut că în mod greșit imobilul a fost evaluat avându-se în vedere data raportului de expertiză, deși din dispozițiile Legii 10/2001 și OUG nr. 94/2000, evaluarea trebuia să aibă în vedere data soluționării notificării.
Cu privire la data ce trebuia avută în vedere la evaluarea despăgubirilor pentru imobilul ce nu a putut fi retrocedat în natură, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 5 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România „măsurile reparatorii în echivalent se vor acorda potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor.”
Această lege specială la care face trimitere OUG nr. 94/2000 este Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 care la art. 10 pct. 9 prevede că „valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.”
De asemenea, dispoziții speciale privind procedura de acordare a despăgubirilor se regăsesc în Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea 247/1995, însă în cuprinsul acestor dispoziții nu se regăsesc norme care să prevadă data ce trebuie avută în vedere la întocmirea raportului de evaluare.
Prin urmare, în lipsa unor astfel de dispoziții în Titlul VII al Legii 247/2005, se aplică dispozițiile art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, pârâta recunoaște că sunt aplicabile aceste dispoziții în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor avându-se în vedere standardele internaționale de evaluare, însă nu și cu privire la momentul pe care îl prevede pentru evaluarea despăgubirilor, deși dispozițiile Titlului VII al legii 247/2005 nu conțin reglementări speciale nici cu privire la acest aspect.
Față de cele arătate mai sus, Curtea a reținut că în ceea ce privește data ce trebuie avută în vedere la evaluarea imobilelor ce nu se pot restitui în natură, dispozițiile legale în vigoare prevăd prin art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, că data evaluării imobilelor este reprezentată de „data soluționării notificării”.
În cazul de față notificarea reclamantei a fost soluționată prin decizia Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România nr. 1882 din 03.10.2008, astfel că evaluarea trebuia să aibă în vedere data emiterii acestei decizii și anume 03.10.2008.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul G. C. rezultă că la data de 03.10.2008, valoarea imobilului pentru care reclamanta are dreptul la despăgubiri, era de 3.689.939 lei.
De menționat și că expertul judiciar numit de instanță a avut în vedere standardele internaționale de evaluare și nu există motive pentru a pune la îndoială evaluarea expertului. De altfel, expertul a ajuns la o evaluare aproximativ egală cu cea a evaluatorului desemnat de pârâtă, în ceea ce privește evaluarea făcută având în vedere ca moment al evaluării luna mai 2009. Astfel, expertul desemnat de instanță a stabilit o valoare a imobilului pentru luna mai 2009 de 2.528.289 lei, în timp ce evaluatorul desemnat de pârâtă a stabilit o valoare de 2.401.610 lei (astfel cum rezultă din raportul de evaluare de la filele 141 – 152).
În ceea ce privește susținerea reclamantei că evaluarea trebuia făcută în euro pentru a acoperi riscul generat de diferența de curs valutar, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că nici o dispoziție legală în vigoare nu prevede că evaluarea trebuie efectuată într-o altă monedă decât moneda națională a României.
Împotriva acestei sentințe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs,înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr._, la data de 14.03.2012.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a obligat C. Centrală la emiterea unei decizii, la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii de retrocedare stabilită conform Standardelor Internationale de Evaluare.
În temeiul OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România; reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat în Municipiul București, fosta ., sect.3.
Prin decizia nr.1882/63.10.2008, C. Specială de Retrocedare a propus acordarea de măsuri repratorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul-teren solicitat
Dosarul aferent deciziei amintite a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a fi soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, după înregistrarea dosarului reclamantei, s-a procedat la analizarea acestuia din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Ulterior analizării sub aspectul legalității respingerii, cererii de restituire în natură, dosarul înregistrat cu nr._/CC a fost transmis către societatea de evaluatori stabilită în mod aleatoriu de către C. Centrală în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Raportul de evaluare a avut drept obiect imobilul compus din imobilul-teren în suprafață de 420 mp, situat în Municipiul București, fosta ., sector 3, în urma evaluării, a rezultat valoarea de 1.337.160 RON. În temeiul raportului de evaluare efectuat. C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.5197/23.07.2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 1.337.160 lei, reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare amintit.
În privința nelegalității deciziei contestate în raport cu modalitatea de stabilirea a cuantumului despăgubirilor acordate, recurenta a arătat următoarele:
Potrivit art. ar 10, alin.9 din Legea nr.10/2001, republicată, conform cărora valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor demolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.
Or, în speța, raportul de evaluare în baza căruia a fost emisă Decizia nr.5197/23. 07.2009, a cărei contestație formează obiectul prezentului dosar, a fost efectuat în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, procedură distinctă de procedura reglementă prin O.U.G nr.94/2000, în cadrul căreia sunt soluționate cererile de retrocedare a unor bunuri, care au aparținut cultelor religioase din România.
Astfel, ulterior finalizării procedurii prevăzute de O.U.G nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare, printr-o decizie privind propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr.247/2005, se declanșează procedura administrativă reglementată de acest; act normativ, în cadrul căreia se stabilește cuantumul final al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dosarul soluționându-se prin emiterea deciziei reprezentând titlul-de despăgubire.
În aceste condiții, valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se stabilește la momentul efectuării raportului de evaluare, și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, așa cum solicită reclamanta, întrucât acest moment, respectiv soluționarea cererii de retrocedare, este plasat în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G nr.94/2000, anterioară procedurii de evaluare a imobilelor, astfel cum este reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit.
Cu alte cuvinte C. Centrală nu poate emite o decizie conținând titlul de despăgubire în baza unui raport de evaluare, prin care să se stabilească valoarea imobilelor la data soluționării cererilor de retrocedare, atât timp cât această comisie își exercită atribuțiile ulterior acestui moment și în cadrul unei proceduri subsecvente celei de soluționare a unor astfel de cereri, așa cum am arătat mai sus.
Totodată, potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, respectiv Standardul IVS 1, valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate va ifí schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere.
Așadar, în speță, valoarea stabilită pentru imobilul teren în suprafață de 420 mp, situat în Municipiul București, fosta ., sector 3 reprezintă valoarea de piață a imobilului stabilită la data evaluării - 14.05.2009, respectiv suma 1.337.160 lei la cursul valutar de referință la data evaluării fiind de 1 euro-4,1891 Ron.
De altfel, se poate constata existența unei contradicții în privința susținerilor reclamantei, în sensul în care, pe de o parte, solicitată emiterea unei decizii, în care să se consemneze cuantumul despăgubirilor stabilit la data soluționării cererii de retrocedare, iar, pe de altă, parte, susține că societatea de evaluare ar fi trebuit să stabilească o valoare în euro corespunzătoare momentului soluționării cererii de retrocedare, valoare care, ulterior, să fie stabilită în lei la cursul valutar de referință existent la datat efectuării raportului de evaluare (fără ca suma rezultată în urma aplicării cursului valutar să mai poată fi considerată ca fiind valoarea de piață a imobilului de la data soluționării cererii de retrocedare).
Cu alte cuvinte, evaluarea unui imobil presupune stabilirea valorii acestuia pentru prezent, în raport de condițiile pieței de la data efectuării raportului de evaluare, inclusiv cursul de schimb valutar, și nu pentru trecut.
De asemenea, avem în vedere și pct.3.2.3 din Standardele Internaționale de evaluare, în care au fost prevăzute lămuriri cu privire la data evaluării.
Astfel, în speță la stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii s-a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de evaluare efectuat în dosarul aferent Deciziei nr. 1882/03.10.2008 a Comisiei Speciale de Retrocedare, valoare stabilită în lei.
Cu alte cuvinte, valoarea despăgubirilor aferente terenului solicitat de reclamantă este cea determinată în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză în lei și nu într-o altă monedă.
În acest sens, au fost redate prevederile pct.l6.14 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G. nr.1095/2005, potrivit cărora în baza raportului de evaluare C. Centra/ă pentru Stabilirea Despăgubirilor va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin urmare, susținerile reclamantei conform cărora C. Centrală ar fi trebuit să emită decizia conținând titlul de despăgubire prin raportare la cursului de schimb valutar euro/leu de la data emiterii deciziei nu pot fi primite, întrucât valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost stabilită în RON moneda oficială, (valoarea în euro consemnată în raportul de evaluare fiind orientativă).
Tototdată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce privește raportul de evaluare în baza căruia s-a emis decizia contestată învederăm onoratei instanțe faptul că, reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, obiecțiuni ce au fost comunicate evaluatorului.
Evaluatorul prin răspunsul la "Obiecțiuni" și-a menținut punctul de vedere, în sensul că suma de 1.337.160 lei stabilită prin metoda comparației de piață este cea corectă.
În urma răspunsului primit de la evaluator, în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 23.07.2009 a fost aprobat acest raport de evaluare, emițându-se decizia nr.5197/2009.
Prin urmare, în cazul dosarului nr._/CC, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.5197/23.07.2009 în baza raportului de evaluare prin care a fost stabilită valoarea de piață a imobilului situat în Municipiul București, fosta ., sector 3, conform Standardelor Internaționale de Evaluare, la momentul efectuării raportului de evaluare.
Față de situația prezentată, a învederat că Decizia
nr. 5197/23.07.2009 a fost emisă de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu respectarea dispozițiilor legale incidente. în ;dosarul aferent deciziei nr. 1882/03.10.2008 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
De remarcat ca solicitarea reclamantei de stabilire a cuantumului despăgubirilor la data soluționării cererii de retrocedare este motivată și de împrejurarea că, în anul 2008, valoarea imobilelor a atins cote maxime pe piața imobiliară.
Astfel, se pot ridica semne de întrebare în legătura cu promovarea unei astfel de acțiuni în condițiile în care valoarea imobilelor pe piață ar fi fost într-o continuă creștere, fapt ce ar putea atrage atenția și asupra cauzei licite a prezentei cererii introductive de instanță.
A mai susținut că instanța de fond a reținut și interpretat în mod greșit dispozițiile legale în vigoare referitoare la faptul că valoarea despăgubirilor se stabilește la data soluționării notificării.
A interpreta altfel, respectiv în sensul precizat de instanța ce a soluționat pe fond acțiunea, ar însemna ca reevaluarea imobilelor să|se facă k/momentul emiterii deciziei/dispoziției de acordare a despăgubirilor de către entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, aspect ce contravine însăși succesiunii celor două proceduri administrative prevăzute de legiuitorul român prin cele 2 acte normative cu caracter reparatoriu-Legea nr.10/2001 republicată și Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr.l0/2001se stabilește dreptul la măsuri reparatorii iar în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se stabilește cuantumul măsurilor reparatorii. în acest sens avem în vedere art.1 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, nu se poate face evaluare în conformitate cu prevederile art.10 alin.8 din Legea nr.10/2001 republicată, întrucât data soluționării procedurii administrative prevăzută de Legea nr.10/2001 este o dată anterioară declanșării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, procedură în cadrul căreia se întocmesc rapoarte de evaluare de către evaluatori desemnați de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare valoarea imobilelor într-un raport de evaluare se stabilește la data inspecției.
De asemenea, față de cele reținute de instanța de fond, în efectuarea unui raport de evaluare, trebuie sa aibă în vedere valoarea imobilului, ce se evaluează, de la data evaluării, (deci în prezent), și nu data soluționării cererii de retrocedare, care reprezintă o dată trecută, cum a susținut reclamantul și a reținut, în mod netemeinic și nelegal, instanța ce a pronunțat sentința a cărei recurare o solicităm.
Cu alte cuvinte, evaluarea unui imobil presupune stabilirea valorii acestuia pentru prezent, în raport de condițiile pieței de la data efectuării raportului de evaluare, inclusiv cursul de schimb valutar, și nu pentru trecut.
De asemenea avem în vodere și pct.3.2.3 din Standardele Internaționale de evaluare, în care au fost prevăzute lămuriri cu privire la data evaluării.).
A învederat instanțe faptul că, prin obiecțiunile formulate am menționat instanței de fond faptul că, nu suntem de acord cu obiectivul stabilit în,expertiză, întrucât, așa cum am arătat și în apărările formulate în prezenta cauză, valoarea de piață nu se poate stabili la data soluționării cererii de ^retrocedare (respectiv la data emiterii Deciziei nr. 1882/03.10.2008 a Comisiei Speciale de Retrocedare.).
De asemenea, după-întocmirea după întocmirea raportului de evaluare în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 există o perioadă de timp în care raportul de evaluare poate fi contestat, și se pot formula obiecțiuni. (a se vedea în acest sens prevederile pct.16.13 din H.G nr.1095/2005).
Standardele Internaționale de Evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee) (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005)
În urma analizării raportului de expertiză, nu rezultă valoarea de piață a imobilului, conform Legii nr.10/2001, precum și cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare.
În efectuarea raportului de evaluare, domnul expert tehnic G. C. nu a respectat Standardele Internaționale de Evaluare în estimarea valorii terenului.
În ceea ce privește evaluarea a menționat faptul că, în efectuarea unui raport de evaluare, trebuie sa aibă în vedere valoarea imobilului, ce se evaluează, de la data evaluării, (deci în prezent), și nu data soluționării cererii de retrocedare, cum susține reclamanta, care reprezintă o dată trecută.
Cu alte cuvinte, evaluarea unui imobil presupune stabilirea valorii acestuia pentru prezent, în raport de condițiile pieței de la data efectuării raportului de evaluare, inclusiv cursul de schimb valutar, și nu pentru trecut.
Raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul tehnic G. C., prezintă deficiențe privind data evaluării, corecțiile efectuate pe comparabile și opinarea valorii de piață care se dau conform Standardelor Internaționale de Evaluare și practicii în evaluare.
Pentru a respecta practica în evaluare, expertul ar fi trebuit ca dintre ofertele luate în calcul pentru anul 2008 și pentru anul 2009, măcar pentru una să se realizat tranzacție.
De asemenea, evaluatorul nu precizează dacă, comparabilele au fost verificate și nici nu menționează dacă își asumă răspunderea pentru acestea.
Prin încheierea din 19.02.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *.
Intimata a formulat întâmpinare (f.7), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de către Statul R. reprezentat prin C. Centrala Pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței Civile nr. 7448/07.12.2011 pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și menținerea ca temeinica și legala a anterior menționatei Sentințe.
Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 9 din Legea 10/2001 modificata și completată, precum și faptul ca notificarea prevăzuta de Legea 10/2001 reprezintă echivalentul cererii de retrocedare depusa în temeiul OUG 94/2000, rezulta că, data soluționării notificării prevăzute de lege, este de fapt data soluționării cererii de retrocedare nr. 3625 din data de 26.02.2003, respectiv data emiterii Deciziei nr. 1882 (i.e.03.10.2008).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 5 din OUG nr. 94/2000 "valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natura se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, potrivit standardelor internaționale de evaluare".
După cum s-a reținut și în practica judiciara textul de lege menționat anterior (Le. art. 1 alin. 5 din OUG nr. 94/2000 ) "trebuie interpretat la fel ca art. 10 pct. 9 din Legea 10/2001 întrucât ambele situații privesc imobile preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul R., (...) iar dacă s-ar acorda despăgubiri diferite s-ar produce o discriminare și s-ar aduce atingere art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, raportat la art. 14 din CEDO".
Prin urmare, contrar celor susținute de partea adversa în motivele de recurs, apreciem ca art. 1 alin. 5 din OUG nr. 94/2000 trebuie interpretat în sensul ca, decizia avuta în vedere acest articol, este decizia emisa de către C. Speciala de Retrocedare, respectiv Decizia nr. 1882 /03.10.2008 prin care subscrisa a primit o soluție la cererea de retrocedare și în baza căreia s-a respins cererea de restituire în natura a Terenului și s-a propus acordarea de despăgubiri.
Așa cum s-a reținut în practica judiciara, nu ar fi posibil pentru evaluator raportarea la momentul emiterii deciziei de acordarea a despăgubirilor, atâta timp cat raportul de evaluare este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor." (...) "Evaluatorul trebuie sa se raporteze la nu moment determinabil cu exactitate", care trebuie sa fie data la care s-a emis decizia prin care s-a stabilit modalitatea de despăgubire, întrucât "în caz contrar nu s-ar putea folosi drept reper data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor întrucât nu se cunoștea Ia momentul evaluării".
De asemenea, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, "legea speciala la care face trimitere OUG 94/2000 este Legea 10/2001, (...) care la art. 10 alin 9 prevede ca valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natura, se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Cu privire la dispozițiile legale privind procedura speciala de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005 invocate de către partea adversa, arătam ca astfel cum în mod corect s-a reținut în motivarea hotărârii atacate, în cuprinsul acestor dispoziții speciale "nu se regăsesc norme care sa prevadă data ce trebuie avuta în vedere la întocmirea raportului de evaluare".
Astfel, chiar dacă raportul de evaluare în baza căruia se emite decizia ce reprezintă titlul de despăgubire se efectuează ulterior emiterii deciziei de către C. Speciala de Retrocedare, respectiv în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005, întrucât dispozițiile legale menționate anterior nu cuprind norme cu privire la data ce trebuie avuta în vedere la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul trebuie sa se conformeze prevederilor art. 10 alin 9 din Legea 10/2001 coroborate cu cele ale art. 1 alin. 5 din OUG nr. 94/2000 și sa stabilească valoarea de piața a imobilului potrivit standardelor internaționale de evaluare, prin raportare la data soluționării notificării, respectiv la data emiterii deciziei prin care petenta a primit o soluție la cererea sa de retrocedare. În speța, cererea de retrocedare formulata de subscisa a fost soluționata prin Decizia nr. 1882 din data de 03.10.2008.
În cauza, corect a reținut instanța de fond, ca "în ceea ce privește data ce trebuie avuta în vedere la evaluarea imobilelor ce nu se pot restitui în natura, dispozițiile legale în vigoare prevăd prin art. 10 pct. 9 din Legea 10/2001, ca data evaluării imobilelor este reprezentata de data soluționării notificării."
A mai arătat că în speța, notificarea subscrisei a fost soluționata prin Decizia nr. 1882 a Comisiei Speciale de Retrocedare, astfel ca evaluarea trebuie sa aibă în vedere data emiterii acestei decizii, respectiv data de 03.10.2008.
De asemenea în mod corect a reținut prima instanța faptul ca "expertul judiciar numit de instanța a avut în vedere standardele internațional de evaluare și nu exista motive pentru a pune la îndoiala evaluarea expertului. De altfel, expertul a ajuns la o evaluare aproximativ egala cu cea a evaluatorului desemnat de parata, în ceea ce privește evaluarea făcuta având în vedere ca moment al evaluării luna mai 2009."
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La dosarul cauzei, CNCI a comunicat în fotocopie dosarul administrativ nr._/CC în care a fost emisă Decizia nr. 5197/23.07.2009, iar ANRP a răspuns solicitării instanței cu privire la raportul de evaluare care se regăsește în dosarul administrativ prin adresa nr._/10.04.2014.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 5197/23.07.2009 emisă de fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – în prezent C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, s-a dispus emiterea titlului de despăgubire pe numele intimatei – reclamante Fundația C. pentru suma de 1.337.160 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor aferente imobilului teren și construcție situat în Municipiul București, fosta stradă Mămulari, nr. 21, sector 3.
Valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin raportul de evaluare întocmit la dispoziția recurentei în dosarul de despăgubire nr._/CC de către evaluatorul D. I..
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar intimata – reclamantă a înțeles să conteste decizia nr. 5197/23.07.2009, criticând valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul întocmit de către evaluatorul D. I..
Prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a imobilului conform standardelor internaționale de evaluare, fiind depus în cauză raportul întocmit de către expertul G. C.. Având în vedere poziția contradictorie a părților cu privire la data la care trebuie realizată evaluarea, instanța a stabilit ca expertul să determine valoarea de piață a imobilului atât la data de 03.octombrie 2008, dată la care a fost soluționată cererea de retrocedare a reclamantei Fundația C., cât și la data întocmirii raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat de CCSD, respectiv mai 2009.
Conform acestui raport de expertiză, valoarea de piață a imobilului la data de 03.octombrie 2008 este de 3.689.939 lei, iar în luna mai 2009 este de 2.528.289 lei, instanța de fond concluzionând în sensul că valoarea despăgubirilor la care este îndreptățită recurenta este de 3.689.939 lei.
Recurenta a criticat soluția primei instanțe, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304/1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond.
Cât privește critica recurentei în sensul că intimata –reclamantă ar fi avut posibilitatea formulării de obiecțiuni cu privire la raportul de evaluare doar în faza procedurii administrative desfășurată în baza Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Curtea reține că este neîntemeiată.
Astfel, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art.19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „deciziile adoptate de către C. Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
Dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la valoarea despăgubirilor stabilite de evaluatorul desemnat de CCSD, drept reglementat de art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005, nu este de natură a împiedica exercitarea dreptului legal de a contesta decizia emisă de această entitate, pentru suma din raportul de evaluare, legea nedispunând cu privire la limitele investirii instanței prin contestația adresată în baza art. 19 din legea nr. 247/2005.
Nu poate fi primită o altă interpretare a acestor prevederi legale, cât timp nu există nicio prevedere legală care să impună formularea de obiecțiuni împotriva raportului de evaluare doar in etapa administrativă, acest act nefiind exceptat de la controlul exercitat de instanța de judecată.
În ceea ce privește criticile recurentei vizând raportul de expertiză întocmit în cauză, Curtea reține că acesta prezintă anumite deficiențe, prin raportare la Standardele Internaționale de Evaluare.
În acest sens, Curtea reține ca fiind întemeiate criticile recurentei în sensul că raportul de expertiză prezintă deficiențe sub aspectul corecțiilor efectuate pe comparabile, lipsa analizei pieței și lipsa din analiză a cel puțin unei oferte pentru care să se fi realizat o tranzacție.
Totodată, Curtea constată, contrar celor reținute de către prima instanță, că evaluarea realizată de expertul desemnat în cauză este semnificativ diferită de cea realizată de evaluatorul desemnat de către CCSD.
Astfel, Curtea constată că valoarea de piață a imobilului stabilită de evaluatorul D. I. în luna mai 2009 este de 1.337.160 lei. Nu poate fi avută în vedere susținerea intimatei-reclamante Fundația C. în sensul că această valoare ar fi de 2.401.610 lei conform raportului de evaluarea depus de către acesta la dosarul cauzei ( f. 141 dosar fond). Singurul raport de evaluare care poate fi luat în considerare este cel depus de către evaluator la dosarul de despăgubire nr._/CC, iar în urma demersurilor efectuate de instanță, ANRP a comunicat că singurul raport de evaluare depus la dosarul de despăgubire este cel conform căruia valoare de piață a imobilului în discuție este de 1.337.160 lei. În aceste condiții, susținerile intimatei-reclamante în sensul că același evaluator ar fi întocmit anterior un raport de evaluare prin care a determinat o valoare de piață în cuantum de 2.401.610 lei, nu prezintă relevanță, singurul raport de evaluare căruia i se poate acorda eficiență juridică fiind cel înregistrat de către evaluator la dosarul de despăgubiri.
Or, prin raportare la valoarea de piață de 1.337.160 lei stabilită de evaluatorul desemnat de CCSD, Curtea constată că la același moment de referință, respectiv mai 2009, valoarea de piață a imobilului stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză este mult mai mare, și anume 2.528.289 lei.
Față de aceste aspecte, Curte constată că pentru o deplină clarificare cu privire la valoarea de piață a imobilului in discuție se impune efectuarea unui nou raport de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a imobilului în litigiu, conform standardelor internaționale de evaluare. În ceea ce privește data la care urmează a se efectua evaluare, aceasta urmează a fi efectuată atât la data de 03.octombrie 2008, cât și la nivelul lunii mai 2009, urmând a se stabili ulterior de către instanță, care este data care prezintă relevanță în cauză, prin prisma prevederilor legale incidente.
Astfel, reținând disp. art. 312 alin. 3 C.pr.civ. și fiind necesară administrarea unei noi expertize, Curtea constată că soluția legală de pronunțat referitor la sentința civilă recurată este aceea a casării, care se impune a fi făcută cu reținere spre rejudecare. În consecință, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată, va reține cauza spre rejudecare și va acorda termen pentru continuarea judecății la data de 16.06.2014, pentru când vor fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesor al CCSD), împotriva sentinței civile nr.7448/07.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă Fundația C..
Casează sentința civilă recurată și reține cauza spre rejudecare.
Acordă termen pentru continuarea judecății la data de 16.06.2014, Completul 1 Recurs, orele 9.00, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
C. A.
Redactat/tehnoredactat/2 ex/12.06.2014
Judecător fond G. I. C.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8913/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
