Obligaţia de a face. Decizia nr. 8913/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8913/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 2788/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8913
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât, citat și în calitate de chemat în garanție – M. Educației Naționale, împotriva sentinței civile nr. 340/2.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și cu intimata reclamantă M. (fostă L.) M., cererea de chemare în judecată având drept obiect obligația de a face.
La primul apel nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurentul a timbrat cererea de recurs cu 100 lei.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta părțile.
La a doua strigare a cauzei făcută în ședință publică părțile nu se prezintă.
Curtea constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă. Invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA,
P. sentința civilă nr. 340/2.04.2014, Tribunalul Călărași – Secția civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. (L.) M., în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” București și a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, respingând în rest cererea de chemare în judecată.
A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru capătul 1 din acțiune și în consecință, a respins acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale.
A admis în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. „S. Haret” București și a obligat M. Educației Naționale, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanta M. (L.) M., respingând în rest cererea de chemare în garanție.
A obligat chematul în garanție M. Educației Naționale către pârâta U. „S. Haret” București la 50 lei cheltuieli de judecată și a obligat pârâta către reclamantă la 50 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurspârâtul M.E.N. invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 4 și 8 din noul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție, față de dispozițiile art. 72 C.p.c. și de împrejurarea că nu există niciun act normativ care să impună ca obligație Ministerului Educației Naționale emiterea unui aviz pentru tipărirea formularelor tipizate, indiferent de condițiile în care au fost urmate studiile.
Au fost invocate dispozițiile Legii 84/1995 (art. 140 alin. 3, art. 141), Ordinul M.E.C.T.S. nr. 295/2007, Ordinele M.E.C.T.S. nr. 5289/2008 și nr. 2284/2007, Legea 1/2011 (art. 138) susținându-se că nu există interdependență între obligația universității de a emite diploma și obligația M.E.N. de a aviza tipărirea formularelor tipizate.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și universitate, executarea obligațiilor contractuale din partea reclamantei nu pot duce la obligarea M.E.N. să aprobe eliberarea unor acte de studii care exced cadrului legal.
În raport de dispozițiile art. 29 alin. 3, art. 2 lit. c din O.U.G. 75/2005, U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza cursuri la forma de învățământ urmată de reclamantă, iar instanța de fond trebuia să analizeze care este procedura de acordare a avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la unitatea producătoare și să constate că fiecare din părțile implicate are obligația de a respecta cadrul normativ în care această procedură se înscrie.
Recurentul a susținut că M.E.C.T.S. a emis în anul 2010 – lunile iunie, octombrie și noiembrie avize în vederea ridicării de către U. S. Haret a tipizatelor de la Romdidac S.A. pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcționat legal, aprobate prin hotărâri de Guvern.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 3 din Legea 443/2002, art. 29 alin. 4 din O.U.G. 75/2005 menționându-se că instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu.
Or, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă.
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C.p.c. a arătat că facultatea și specializarea alese de reclamantă sunt acreditate doar la forma de învățământ Zi, deci cu frecvență, iar reclamanta a urmat forma de învățământ la distanță.
Obligația U.S.H. de a elibera diploma de licență nu este corelativă obligației M.E.N. de a aviza tipărirea ei pentru simplul fapt că ministerul nu este obligat să avizeze un număr de diplome peste cel prevăzut în cifra de școlarizare.
S-a mai arătat că învățământul este prioritate națională, iar coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S. și nu a instanțelor de judecată.
Nu este suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fie înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată/autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Ordinul nr. 2284/2007 prevede că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universității S. Haret
A mai arătat recurenta că prezumția de autenticitate și veridicitate a adeverinței nu poate fi analizată fără a ține cont de legalitatea organizării învățământului la distanță, a primirii studenților la această formă de învățământ și la examenul de licență pentru care nu aveau vocație.
O lecturare a H.G. 410/2002, H.G. 940/2004, H.G. 1609/2004, H.G. 676/2007, H.G. 635/2008, în paralel cu lecturarea adeverinței de studii a reclamantei, din care să reiasă și forma de învățământ, erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
A mai fost criticată soluția de obligare a ministerului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu are calitatea de pârât.
Instanța de recurs a solicitat recurentei să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 lei, iar cererea de reexaminare a acestei taxe, formulată în temeiul art. 39 alin. 1 din O.U.G. 80/2013, a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din ședința din Camera de Consiliu de la 29.05.2014.
Ulterior respingerii cererii de reexaminare, recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, împrejurare în raport de care Curtea a invocat excepția insuficientei timbrări, pe care o va admite, față de următoarele considerente:
Conform art. 24 alin. 1 și 2 din O.U.G. 80/2013: „ART. 24 (1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din Codul de procedură civilă.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.”
Potrivit art. 486 alin. 2 și 3 din noul Cod de procedură civilă: „(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.”
Având în vedere aceste dispoziții legale și împrejurarea că, deși a fost respinsă cererea de reexaminare pe care a formulat-o, recurentul a achitat parțial taxa judiciară de timbru, Curtea va admite excepția insuficientei timbrări și în temeiul art. 496 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va anula recursul ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează recursul declarat de recurentul pârât, citat și în calitate de chemat în garanție – M. Educației Naționale, împotriva sentinței civile nr. 340/2.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. S. Haret și cu intimata reclamantă M. (fostă L.) M. ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./6 ex./5.12.2014
Tribunalul Călărași
Judecător de fond: C. I.
| ← Vânzări spaţii comerciale. Legea Nr.550/2002. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3679/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
