Vânzări spaţii comerciale. Legea Nr.550/2002. Decizia nr. 7992/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7992/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 69447/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /3/2011
Decizia civilă nr. 7992
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și a recursului declarat de recurenta-reclamantă M. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 809 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL în dosarul nr. _ /CA/2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. S. 5 BUCURESTI și C. L. AL S. 5 BUCURESTI, având ca obiect vânzări spații comerciale- Legea nr. 550/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 809 din data de 13 februarie 2013, Tribunalul București-Secția A IX-A C. Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta M. I. SRL în contradictoriu cu pârâții P. S. 5 D. M. V., C. L. AL S. 5 și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin care s-a solicitat ca pârâții să fie obligați să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare a cotei indivize de 92 mp din terenul aferent spațiului comercial situat în București, Sector 5, ..29-31, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin încheierea premergătoare din 30.01.2013, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CGMB.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În privința calității procesuale pasive a CGMB, prima instanță s-a raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr. 550/2002, în raport de organizarea specifică a Municipiului București, pe sectoare, considerând că vânzător nu poate fi decât C. G. al Municipiului București, celelalte autorități având calitatea de mandatari și nu doar datorită faptului că în acest fel s-a încheiat contractul a cărui completare se urmărește a fi făcută prin acțiunea introductivă dar și din sensul legii.
Pe fondul cererii, a reținut că între reclamanta . și Comisia pentru Aplicarea Lg. nr.550/2002 din cadrul Primăriei S. 5 București s-a încheiat Procesul-verbal nr._ din 15.03.2007, privind negocierea directă a prețului de vânzare, în conformitate cu prevederile Lg. nr.550/2002 pentru spațiul comercial situat în ..29-31 Sector 5.
Prin acest act s-a stabilit că vânzarea spațiului comercial din ..29-31 Sector 5 se face în conformitate cu prevederile Lg. nr.550/2002 și ale HG nr.134/2002, modificată prin OUG nr.21/2003 și Lg. nr.306/2003.
S-a menționat în acest act că spațiul comercial supus negocierii este format din „Suprafață 275 mp. Situația juridică a terenului: nerevendicat și nu are litigii pe rol, Monument istoric, aviz Ministerul Culturii nr.31/. s-a înmânat anexa 3 cu obligațiile proprietarilor de monumente istorice. Scoaterea spațiului la vânzare s-a făcut prin HCGMB nr.109/2003, poz.70. Aferent cotei indivize de 92 mp.”
De asemenea, s-a menționat că „valoarea spațiului comercial, inclusiv terenul respectiv cota indiviză așa cum reiese din raportul de evaluare (…)este de 297.400 Euro fără TVA.”
„Prețul de vânzare al spațiului comercial (suprafață construită și cota indiviză de teren) acceptat în urma negocierii este de 1.124.182,50 lei, reprezentând 332.500 Euro la cursul BNR din data de 15.03.2007, fără TVA.”
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.877/23.04.2008 de BNP M. C.-M. s-a transmis către reclamanta M. I. SRL proprietatea doar asupra spațiului comercial de 275 mp, la prețul vânzării stabilit prin Procesul verbal nr._ din 15.03.2007 - 1.124.182,50 lei, reprezentând 332.500 Euro la cursul BNR din data de 15.03.2007, fără TVA.
Cu privire la cota indiviză de 92 mp din terenul aferent acestui spațiu s-a prevăzut că vor fi urmate „procedurile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 550/2002"
S-a stabilit că pentru diferența de preț (reclamanta a achitat 281.045,63 lei, echivalent a 83.125 EURO la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare) de 843.136,87 lei, cu dobândă, „vor fi achitate de cumpărător în rate lunare egale pe termen de 3 ani (36 luni), conform planului de rambursare.”
La data de 01.02.2011 s-a achitat integral prețul prevăzut în contract, iar
prin adresa nr.590/07.02.2011 s-a solicitat radierea ipotecii.
Prin adresa nr._/02.05.2011, vânzătorul a dispus radierea ipotecii.
După acest moment, nu a mai fost încheiat nici un act cu privire la cota indiviză de teren de 92 mp aferent terenului spațiu comercial situat în București, Sector 5, ..29-31.
Reclamanta a formulat mai multe solicitări pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare privitor la acest teren, ultima fiind notificarea/somația nr.625 din 17.10.2011, înregistrata la Primăria S. 5 București sub nr._ din 18.10.2011 – fila 27 dosar.
Pentru că nu s-a răspuns nici acestei somații, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Tribunalul a apreciat, însă, că nu poate fi interpretată tăcerea administrației drept un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
Este real că, potrivit negocierii, prețul integral al vânzării, incluzând și terenul de 92 mp aferent cotei indivize a fost de 297.400 Euro, fără TVA, iar acest preț a fost achitat în totalitate de cumpărător.
Însă, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.877/23.04.2008 de B.N.P. M. C. M., nu se precizează în mod expres că se vinde reclamantei și cota indiviză de teren, în suprafață de 92 m.p., aferentă spațiului comercial, ci se menționează că acest teren urmează procedurile prevăzute de art.13 din Legea nr.550/2002-privind vânzarea spatiilor comerciale potrivit art. 1 din contractul de vânzare cumpărare.
Or, prevederile legale invocate stabilesc că este necesară clarificarea situației sale juridice „1) Terenul aferent spațiului comercial sau de prestări de servicii se vinde o dată cu acesta, dacă este clarificată situația sa juridică și dacă sunt îndeplinite condițiile legale. „.
În cazul de față, nu există nici un act care să probeze clarificarea situației juridice a terenului, astfel că încă nu a fost îndeplinită condiția reglementată în art.13 alin.1 din Lg. nr.550/2002 și inserată în contractul de vânzare-cumpărare nr.877/23.04.2008.
Cu alte cuvinte, chiar dacă reclamantul a achitat prețul integral și pentru terenul indiviz, nu se poate admite cererea reclamantului și suplini refuzul implicit al administrației în transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui teren, cât timp situația sa juridică nu este clarificată.
De altfel, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.877/23.04.2008 a și fost trecută această condiție, care este prevăzută de art.13 din Lg. nr.550/2002, condiție ce nu poate fi suplinită de către instanță pe simplul fapt al tăcerii administrației.
Este necesar ca întâi să fie clarificată situația terenului și, apoi, în situația în care aceasta este definită și permite încheierea contractului de vânzare-cumpărare și pentru acest teren, în cazul în care administrația refuză încheierea contractului, instanța să aprecieze ca existând un refuz nejustificat și să suplinească lipsa manifestării de voință a administrației, obligând-o la încheierea contractului.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți reprezintă concretizarea acordului lor de voință în vederea constituirii unui raport juridic și din moment ce în acest contract nu s-a precizat că se vinde și cota indiviză de teren, prin trimiterea făcută la dispozițiile art. 13 din Legea nr.550/2002 nu înseamnă că a fost reglementat implicit și regimul juridic al acestui teren, pentru acest fapt trebuia făcută dovada îndeplinirii condițiilor legale.
Or, în prezenta cauză nu s-a probat că s-a depășit faza de stabilire a situației juridice a acestui teren, astfel că nu se poate trece la încheierea contractului de vânzare-cumpărare omisso medio, reclamanta nesolicitând obligarea pârâților la a face această operațiune administrativă, ci la încheierea directă a contractului de vânzare-cumpărare.
Se subliniază, din nou, că, așa cum rezultă din actele dosarului, prețul pentru acest teren a fost deja achitat, dar, pe de altă parte, această condiție nu este suficientă pentru încheierea contractului de vânzare–cumpărare, iar cea de-a doua condiție, menționată anterior, nu s-a probat ca fiind realizată, pentru a fi în situația reglementată de dispozițiile art.13 alin.2 din Lg. nr.550/2002.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și reclamanta M. I. SRL.
Prin recursul său, pârâtul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în consecință, respingerea cererii îndreptate împotriva sa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare arată că, din punctul de vedere al terminologiei Legii nr. 550/2002, vânzătorul terenului aferent spațiului comercial nu poate fi CGMB, întrucât prin art. 4 lit.a) din lege, în cazul municipiului București, legiuitorul se referă la calitatea de vânzător a consiliului local al sectorului municipiului București. Dacă pentru municipiul București s-ar accepta calitatea de vânzător și pentru CGMB, s-ar ajunge la o suprapunere a atribuțiilor CGMB cu cele ale consiliilor de sector. Menționarea formală a CGMB în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 877/23.04.2008, prin care s-a vândut spațiul comercial, nu este de natură a conferi calitate procesuală pasivă CGMB, deoarece, în speță, se pune problema încheierii unui act de vânzare cumpărare distinct, cu privire la suprafața de teren de 92 mp, care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare anterior.
Instanța de fond nu a ținut seama nici de prevederile HCGMB nr. 243/2003, prin care primarii sectoarelor 1-6 București au fost împuterniciți să semneze în numele municipiului București, iar nu în numele CGMB, contractele de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 550/2002.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9C.pr.civ. (1865) și ale art. 4 lit.a) și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 550/2002.
Prin recursul său, recurenta-reclamantă M. I. SRL solicită modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a cotei indivize de 92 mp din terenul aferent spațiului comercial situat în București, Sector 5, ..29-31, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivare arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât, dacă s-ar fi prevăzut (prin contractul autentificat sub nr. 877/2008 de BNP M. C. M.) că s-a vândut și cota indiviză de teren aferentă spațiului comercial, recurenta reclamantă nu s-ar fi găsit în situația de a pretinde încheierea contractului pentru teren. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a fost îndeplinită și cerința lămurii situației juridice a terenului astfel că, nu mai există impedimente pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a cotei indivize de teren aferent construcției. Instanța de fond a reținut greșit că nu s-a lămurit situația juridică a terenului, câtă vreme cu privire la acest teren nu există litigii pe rol de natură să împiedice vânzarea în condițiile art. 13 din Legea nr. 550/2002.
Date fiind prevederile art. 13 din Legea nr. 550/2002 se impune modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii astfel cum așa fost formulată.
În drept, sunt invocate prevederile art. 3041 C.pr.civ. și ale Legii nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, intimații-pârâți P. S. 5 BUCURESTI și C. L. AL S. 5 BUCURESTI au solicitat respingerea ambelor recursuri declarate, ca nefondate.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a CGMB, soluția primei instanțe este legală și temeinică raportat la prevederile ar. 4 lit. a) din Legea nr. 550/2002, ținând seama că Sectorul 5 nu are în administrare sau patrimoniu terenul respectiv, iar intimații nu au calitatea de vânzători ai acestuia. Dovadă în acest sens stă și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 877/2008 din care rezultă că are calitatea de vânzător CGMB care a avut spațiul în administrare/patrimoniu, iar nu C. L. al S. 5.
În ceea ce privește recursul reclamantei arată că, deși în procesul-verbal de negociere se face referire la situația juridică a terenului, la data încheierii contractului nu s-a făcut și dovada clarificării situației sale juridice și a faptului că sunt îndeplinite condițiile legale pentru vânzarea lui.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr. 550/2002.
Recurenta reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul CGMB, iar acesta din urmă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentă.
În etapa procesuală a recursului, reclamanta-recurentă a invocat transmiterea calității sale procesuale către societatea Silver Lane Properties SRL, în baza unui act de cesiune de drepturi litigioase (filele 8-10). Curtea a respins cererea recurentei reclamante de a se lua act de cesiunea de drepturi litigioase și, respectiv, de transmiterea calității procesuale, considerând că această convenție nu produce efecte, contravenind Legii nr. 550/2002 care, conferind dreptul de cumpărare asupra spațiilor comerciale sau de prestări servicii în considerația calității persoanei care solicită cumpărarea, implicit interzice cedarea dreptului la cumpărarea terenului aferent spațiului, drept care este invocat prin cererea introductivă. Considerând nelegală convenția de cesiune a drepturilor, Curtea a constatat că în cauză are calitate de recurentă societatea M. I. SRL.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi, în cadrul căreia s-a solicitat Primăriei S. 5 București prezentarea situației juridice a terenului care a făcut obiectul cererii administrative adresată de reclamantă, răspunsul Primăriei însoțit de înscrisuri regăsindu-se la filele 50-71, 78 și urm. ale dosarului de recurs.
Analizând, mai întâi, recursul declarat pârâtul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și care privește chestiunea litigioasă a calității procesuale pasive a acestui recurent în cererea reclamantei, Curtea îl constată nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, În înțelesul prezentei legi, noțiunile de mai jos se definesc astfel: a) vânzător - consiliul județean, consiliul local al comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului București sau regia autonomă de interes local care are în administrare, respectiv în patrimoniu, spații comerciale sau de prestări de servicii. Vânzătorul încheie contracte de vânzare-cumpărare în numele statului sau în nume propriu, după caz, în condițiile prezentei legi;
Potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, În cazul municipiului București lista spațiilor supuse vânzării se aprobă de către C. G. al Municipiului București, pe sectoare.
În concordanță cu HCGMB nr. 234/04.09.2003, depusă chiar de către recurent (fila 45), prin care au fost împuterniciți de către CGMB primarii Sectoarelor 1-6 să semneze în numele municipiului București contractele de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 550/2002 pentru spațiile comerciale și de prestării servicii care se află pe raza teritorială a sectoarelor pe care le reprezintă, spațiul comercial care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 877/2008 și, respectiv, cota de teren indiviză aferentă, s-a găsit și, respectiv, se găsește în administrarea/ patrimoniul municipiul București, calitatea de vânzător având-o, conform textelor de lege citate, CGMB.
Relevantă este și împrejurarea că în actul de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 550/2002 pentru bunul principal vânzător este CGMB. Or, suprafața care constituie cota indiviză de teren aferentă spațiului comercial și a cărei cumpărare o urmărește reclamata, în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 550/2002, nu are un statut autonom, de sine stătător, ci constituie accesoriu al bunului deja înstrăinat, așa cum rezultă explicit din textul de lege ultim citat.
Pe cale de consecință, dacă vânzătorul bunului principal a fost, conform contractului, CGMB, aspect care confirmă apartenența la patrimoniul municipiului București a acestui bun, vânzătorul bunului accesoriu - cota indiviză de teren aferentă - trebuie să fie același enunțat în contractul referitor la bunul principal.
Pentru aceste motive, va respinge recursul pârâtului CGMB, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. (1865), constatând caracterul nefondat al criticii privitoare la greșita aplicare/interpretare a legii de către prima instanță.
Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă ., Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut, ca argument determinant pentru respingerea cererii reclamantei, împrejurarea că nu s-a probat îndeplinirea condiției prevăzute de art. 13 alin. 2 Legea nr. 550/2002 referitoare la clarificarea situației juridice a terenului.
Potrivit textului de lege invocat, Terenul a cărui situație juridică se clarifică după data vânzării spațiului comercial sau de prestări de servicii, cu excepția celor care sunt proprietate publică a statului sau a unității administrativ-teritoriale, va fi vândut cumpărătorului spațiului, la cererea acestuia, prin negociere directă, avându-se în vedere valoarea de circulație a terenului, stabilită potrivit alin. (1).
În fața instanței de fond nu s-a lămurit care este situația juridică a terenului cotă indiviză aferent spațiului comercial situat în București, sector 5, .. 29-31. Pentru aceste motive, Curtea a socotit necesară suplimentarea probatoriului, solicitând Primăriei S. 5 București să indice situația juridică a terenului care a făcut obiectul cererii administrative, respectiv să arate titularul dreptului de proprietate asupra terenului, forma de proprietate (domeniu public sau privat), dacă este sau nu clarificată situația juridică a acestui teren, în sensul prevederilor art. 13 din Legea nr. 550/2002, iar în cazul în care nu este clarificată, să arate care sunt împrejurările care fac ca situația juridică a terenului să fie considerată ca fiind neclarificată, cu dovezi în acest sens, precum și să arate care sunt condițiile legale neîndeplinite în privința cererii administrative adresată de recurenta-reclamantă M. I. SRL, din perspectiva prevederilor art. 13 din Legea nr. 550/2002.
Din răspunsul Primăriei a rezultat că, urmare a cererii formulate și reiterate de către reclamantă în cursul anului 2011 de cumpărare a cotei indivize de teren, primarul S. 5 București, în calitatea sa de împuternicit conform HCGMB 234/04.09.2003 să procedeze la vânzare, nu a luat nicio măsură pentru a stabili dacă situația juridică a cotei indivize de teren menționate este una clarificată, în sensul art. 13 din Legea nr. 550/2002. Dovadă în acest sens stă faptul că, în urma solicitării adresate de către Curte pentru completarea probatoriului, Primăria S. 5 București a solicitat în luna august 2014 Primăriei Municipiului București să comunice informații referitoare la situația juridică a terenului, arătând că la nivelul Primăriei S. 5 nu se dețin informații referitoare la aspectul menționat. Din datele comunicate de Primăria Municipiului București (atașate răspunsului Primăriei S. 5) nu rezultă cu claritate și certitudine care este situația juridică a cotei indivize de teren care face obiectul cererii administrative și dacă este sau nu clarificată situația juridică a acestui teren, în sensul prevederilor art. 13 din Legea nr. 550/2002, respectiv care ar fi împrejurările care fac ca situația juridică a terenului să fie socotită ca fiind neclarificată.
În aceste condiții, fiind în sarcina autorităților administrative respectiv a CGMB, în calitate de vânzător și a primarului S. 5 București, în calitate de împuternicit din partea vânzătorului, să lămurească situația juridică a terenului și să soluționeze cererea reclamantei de cumpărare, în raport de prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 550/2002, obligații pe care Curtea le constată neîndeplinite, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C.pr. civ. (1865) și art. 8 alin. 1 teza a doua și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul reclamatei și va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a cererii, respectiv obligării pârâtului P. S. 5 București, în calitate de reprezentant al pârâtului CGMB, să soluționeze cererea reclamantei de încheiere a contractului de vânzare cumpărare cu privire la cota indiviză de 92 mp teren.
Va respinge restul pretențiilor reclamantei, respectiv solicitarea de obligare a pârâților la însăși încheierea contractului de vânzare-cumpărare, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, constatând că autoritățile pârâte nu au procedat până în prezent la soluționarea propriu-zisă a cererii administrative și nu au lămurit, nici chiar pe parcursul soluționării recursului de față, dacă terenul se bucură sau nu de o situație juridică clarificată, în sensul art. 13 din Legea nr. 550/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 809 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA A IX-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL în dosarul nr. _ /CA/2011, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă M. I. SRL și intimații-pârâți P. S. 5 BUCURESTI și C. L. AL S. 5 BUCURESTI.
Admite recursul reclamatei M. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 809 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA A IX-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL în dosarul nr. _ /CA/2011, în contradictoriu cu recurentul-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimații-pârâți P. S. 5 BUCURESTI și C. L. AL S. 5 BUCURESTI.
Modifică sentința recurată, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei, astfel:
Obligă pârâtul P. S. 5 București, în calitate de reprezentant al pârâtului C. G. al Municipiului București, să soluționeze cererea reclamantei de încheiere a contractului de vânzare cumpărare cu privire la cota indiviză de 92 mp teren.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. VEC/tehnored. B./ 2 ex
Jud. fond M. D./ Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. _ /CA/2011
.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5898/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8913/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
