Pretentii. Decizia nr. 2598/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2598/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 39907/3/2012
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 2598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.03.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. I. C.
GREFIER: C. P.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta– reclamantă B. C. G., împotriva sentinței civile nr. 5969 din data de 03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că, la data de 31.03.2014, apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar o cerere prin care solicită emiterea unei adrese către AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ pentru ca aceasta să ofere lămuriri.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de recurs, urmând a se pronunța cu prioritate asupra acesteia.
Ulterior, înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă apărătorul ales al recurentei – reclamante Av. M. E. D., care depune împuternicire avocațială la dosar precum și taxa de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0.15 lei.
Curtea constată legal achitată/achitat taxa de timbru și timbru judiciar și interpelează partea prezentă dacă a depus la dosar dovada înmatriculării autoturismului în alt stat membru al Uniunii Europene.
Recurenta – reclamantă, prin apărător ales, indică faptul că autoturismul este nou înmatriculat în România potrivit facturii din data de 18.09.2007.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului și emiterea unei adrese către AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Curtea, deliberând asupra solicitării reclamantei de a se emite adresa către AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, apreciază că nu se impune emiterea unei atare adrese.
În conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată :
Prin sentința civilă nr. 5969 din data de 03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Bucuresti sub nr._, reclamanta B. C. G. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună restituirea sumei de 1655 lei reprezentînd taxă de primă înmatriculare, actualizată.
În fapt, reclamanta a arătat că a achiziționat în anul 2007 un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost obligată la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 1655 lei. Reclamanta consideră că taxa pretinsă contravine art.90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, întrucît taxa specială se aplică doar autovehiculelor achiziționate din spațiul comunitar și introduse în România în vederea înmatriculării, nu și celor achiziționate pe teritoriul României. Reclamanta a mai susținut că, față de disp. art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare. Reclamanta a formulat cerere de restituire a taxei, dar pîrîta nu au dat curs acestei solicitări.
În drept, reclamanta a invocat C.fisc., Tratatul CE.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri privind achitarea taxei și înmatricularea vehiculului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2007 un autoturism pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 1655 lei.
Reclamanta consideră discriminatorie taxa în raport de prevederile comunitare, dar tribunalul consideră că taxa a fost legal percepută pentru autovehiculul reclamantei.
Astfel, nu se poate invoca un caracter discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor care instituie taxa specială auto pentru autovehiculele noi.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior menționate, contravine în integralitatea sa Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 – 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:
„ Art. 2141. - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează: …
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art. 214/2 - Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art. 2143. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.”
Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că numai normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturimele second-hand autohtone.
Însă, reclamanta nu a probat că autovehiculul achiziționat era second-hand, respectiv că fusese anterior înmatriculat în spațiul comunitar, pentru a fi îndreptățită să îi fie restituită taxa de primă înmatriculare, nefiind suficientă simpla proveniență din spațiul comunitar. Din contră, avînd în vedere precizările reclamantei de la termenul din 3.12.2013, conform cărora autovehiculul era nou la data înmatriculării în România, dar și mențiunile din certificatul de înmatriculare și factura de achiziționare, în care se menționează ca an al fabricației 2007, filele 18 și 23, tribunalul reține că vehiculul era nou la data înmatriculării.
Pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Pe cale de consecință, tribunalul consideră că nu sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin restituirea taxei achitate de către reclamantă.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, in esenta, cu motivarea: instanta de fond in mod gresit a apreciat ca nu exista discriminare in ceea ce priveste tratamentul fiscal al autoturismelor noi, reclamanta aratand ca taxa speciala pentru autoturisme se aplateste cu ocazia inmatricularii in Romania ata pentru autovehicule noi, cat si pentru cele rulate. De asemenea, recurenta invoca jurisprudenta CJUE.
Nu s-a depus intampinare.
Analizand recursul formulat, Curtea retine faptul că acesta nu este intemeiat.
Curtea constata ca in mod corect Tribunalul a retinut, in urma analizei actelor dosarului, ca reclamanta nu a probat înmatricularea anterioara a autovehiculului . membru a Uniunii Europene. De altfel, nici in recurs nu s-a probat o situatie de fapt contrara.
In atare conditii, recurenta nu poate pretinde ca s-a instituit, in ceea ce o priveste, un tratament fiscal discriminatoriu în lumina dispozițiilor art.90 din Tratat (actual art. 110 TFUE), câtă vreme produsul nu provine din unul dintre statele membre U.E.
Prin urmare, in mod corect a retinut prima instanta faptul ca autoturismul pentru a carui inmatriculare in Romania se pretinde restituirea taxei pe poluare, este unul nou. În mod corect a conchis prima instanta ca pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, cu prilejul primei inmatricularii, în funcție de originea acestora.
Prin urmare, nu se poate retine contrarietatea intre prevederile de drept intern care au reglementat taxa de prima inmatriculare si ulterior taxa de poluare si principiul nediscriminarii reglementat de art. 110 din TFUE, decat in cazul autoturismelor înmatriculate anterior în celelalte state comunitare, in speta nefiind facuta dovada faptului ca autoturismul pentru care a fost achitata taxa de prima inmatriculare s-ar circumscrie acestei categorii.
De altfel, și Curtea Europeana de Justiție a statuat in cauza T. c. României că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Așa fiind, văzând dispozițiile Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene aplicabile in materia dedusa judecatii, in lipsa probării faptului că bunul este un produs al altui stat membru al Uniunii Europene, Curtea nu poate constata că impunerea unei taxe de prima inmatriculare în România pentru un autoturism care nu a fost anterior inmatriculat . membru al Uniunii (altul decât România) ar avea semnificația instituirii unui tratament fiscal discriminatoriu în lumina dispozițiilor art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Pentru considerentele expuse in cele ce preced, Curtea, in baza art. 312 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta– reclamantă B. C. G., împotriva sentinței civile nr. 5969 din data de 03.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 31.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Redactat / Tehnoredactat FCM |
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2346/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 3379/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
