Anulare act administrativ. Decizia nr. 7177/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 20411/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7177
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă M. S. V. împotriva sentinței civile nr. 6331 /16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. Sănătății - Direcția Juridică și C. și Direcția de S. Publică a județului Ilfov, având ca obiect anulare act administrativ – declinat, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul amânărilor fără discuții, a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat A. L. cu împuternicire avocațială la dosar – fila 8, lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, în data de 23.09.2014, prin serviciul registratură, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și, în data de 29.09.2014, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă Direcția de S. Publică a județului Ilfov a depus întâmpinare și un set de înscrisuri în 3 exemplare.
Curtea, constatând că dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar au fost achitate conform dispozițiilor din rezoluție, dispune anularea acestora.
Recurenta-reclamantă învederează că a solicitat judecarea cauzei în cadrul amânărilor fără discuții, pentru a solicita comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor depuse de intimata-pârâtă Direcția de S. Publică a județului Ilfov, urmând a fi lăsată cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se constată aceeași prezență.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și rejudecarea cauzei. În ceea ce privește excepția inadmisibilității în privința capătului de cerere privind anularea adreselor emise de pârâți arată că deși nu s-a solicitat expres prin petiție emiterea unui act administrativ, a solicitat constatarea unei noi situații de fapt, ceea ce echivalează cu o cerere de emitere a unui nou act administrativ.
Pe fondul cauzei, arată că Direcția de S. Publică a județului Ilfov a încheiat un act administrativ pentru o persoană decedată, instanța de fond a reținut opinia pârâților, nu a motivat respingerea susținerii reclamantei potrivit căreia acest proces-verbal a fost încheiat de o persoană decedată și actualul proprietar al terenului, deși s-a arătat în petiție faptul că proprietarul terenului avea obligația de a verifica legalitatea celor susținute în petiție și de a efectua efectiv controlul. Acest control nu a fost realizat ceea ce duce la nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare prin faptul că nu au fost respectate garanțiile de care se bucura reclamanta prevăzute de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 124/2006 care reglementează modalitatea în care se realizează inspecția sanitară. Arată că Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 prevede distanța minimă obligatorie pentru zonele de locuit, această distanță fiind prevăzută în privința anexelor gospodărești față de locuințele particulare și nu invers, așa cum se reține de către pârâtul M. Sănătății în întâmpinare. A arătat și faptul că din actele de la dosar reiese că reclamanta și-a construit locuința după ce a cumpărat terenul și față de poziția terenului și față de faptul că vecinul acesteia a construit chiar pe linia de hotare aceste anexe gospodărești, nu mai avea cum să-și amplaseze locuința astfel încât să respecte distanțele minime obligatorii prevăzute de M. Sănătății. Menționează că interesul promovării acestui dosar este acela că pe rolul Judecătoriei B. a promovat o acțiune de grănițuire și revendicare prin care a solicitat demolarea anexelor gospodărești tocmai în baza acestui ordin al Ministrului Sănătății care prevede o anumită distanță între anexe și locuințele particulare și are nevoie de un act administrativ al unei instituții în domeniul sănătății publice care să constate că nu a fost respectată această distanță. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, astfel cum a fost modificată și precizată la data de 14.03.2013, reclamanta M. S. – V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. Sănătății anularea procesului - verbal de constatare a condițiilor igienico – sanitare emis de Direcția de S. Publică, al cărui număr nu i-a fost comunicat, precum și a tuturor actelor administrative care au stat la baza emiterii acestuia; anularea adresei Direcției de S. Publică Ilfov nr. 4424/13.09.2012 prin care a fost comunicat reclamantei rezultatul procedurii; anularea adresei nr._/30.10.2012 a M. Sănătății prin care a fost soluționată plângerea reclamantei împotriva adresei Direcției de S. Publică Ilfov; totodată, a solicitat obligarea M. Sănătății, prin Serviciul public deconcentrat Direcția de S. Publică Ilfov, la emiterea unui alt act administrativ prin care să se constate condițiile igienico - sanitare.
La data de 24.01.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul în care nu mai solicită mutarea anexelor, ci emiterea unui act administrativ prin care să fie constatate condițiile igienico-sanitare.
La data de 14.03.2013, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea în sensul în care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 1291 în data de 13.09.2012, fiind încălcate dispozițiile art. 16 din OMS nr. 536/1997.
Prin sentința civilă nr. 1231/04.04.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a II-a C. (fostă Secție a IX-a C. Administrativ și Fiscal), unde a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 11.11.2013 reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Direcția de S. publică a Județului ilfov.
Prin sentința civilă nr. 6331 /16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă excepția inadmisibilității invocată din oficiu; au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea adreselor nr. 4424 /13.09.2012, nr._ /30.10.2010 și prin care s-a solicitat obligarea pârâtei de a emite un nou act prin care să constate condițiile igienico-sanitare; a fost respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității, Tribunalul a avut în vedere faptul că adresele nr. 4424/13.09.2012, nr._/30.10.2010 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, ci simple corespondente intre parti.
În ceea ce priveste capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei de a emite un nou act prin care să constate condițiile igienico-sanitare, Tribunalul a aratat că din coroborarea prevederilor art. 8 alin. 1 și ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că acțiunea în pretenții este admisibilă numai atunci când se contestă/s-a contestat anterior un act administrativ, tipic sau asimilat. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este asimilat unui act administrativ potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, însă în prezenta cauză se observă că reclamantul nu a adresat nicio cerere de constatare a condițiilor igienico-sanitare.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin refuz nejustificat de soluționare a unei cereri se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”, astfel că, în condițiile în care reclamanta nu s-a adresat în prealabil instituției pârâte, demersul său judiciar având ca temei pretinsul refuz nejustificat de soluționare a cererii, apare ca inadmisibil, fiind de esența acțiunii în contencios administrativ premisa adresării unei cereri autorității.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura plângerii prealabile nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, însă este obligatorie formularea unei cereri adresată autorității publice.
D. fiind că reclamanta s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat în prealabil emiterea actului autorității, Tribunalul urmează să admită excepția și să respingă ca inadmisibil și acest capăt de cerere, urmând ca în măsura în care reclamanta va iniția procedura prin formularea unei cereri către organul competent să aibă deschisă o nouă procedură de judecată împotriva unui eventual refuz nejustificat, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul reține că, reclamanta a solicitat pârâtei efectuarea unui control conform petiției nr. 3945/14.08.2012, la imobilul vecin, acuzând mai multe nereguli de ordin igienico-sanitar. În urma sesizării, a fost încheiat procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare sub nr. 1291 în data de 13.09.2012, prin care s-a constatat că la momentul la care reclamanta și-a proiectat imobilul trebuia să țină cont de distanțele minime obligatorii. De asemenea s-a arătat că imobilul reclamantei se află într-o zonă rurală unde majoritatea proprietarilor cresc animale ce reprezintă surse de subzistență, fiind făcute recomandări vecinului acesteia în sensul de a menține și păstra o stare igienico-sanitară în perimetrul curții și anexelor gospodărești, de a aplica măsuri de dezinsecție și deratizare.
Potrivit art. 1 lit. a Legea 554/2004, orice persoana care se considera vătămata . sau ori ., de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.
Tribunalul reține că reclamanta solicită anularea actului motivat de faptul că adăposturile pentru animale se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință. Cu privire la acest aspect Tribunalul reține că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, extras de carte funciară, reclamanta a cumpărat imobilul său prin contractul nr. 1990/18.09.2003, moment la care imobilul și anexele gospodărești aparținând vecinului său D. D. erau construite conform extrasului de carte funciară.
Mai mult Tribunalul constată că procesul-verbal este întocmit potrivit dispozițiilor legale fiind consemnată o stare de fapt necontestată de reclamantă, pârâta neavând în competență de a stabili dacă părțile respectă rigorile în construcții.
Prin urmare nefiind invocat și dovedit vreun caz de nulitate a actului atacat, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. S.-V., solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
In fapt, în anul 2012, recurenta a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei B., având un capăt de cerere principal, în afară de grănițuirea și revendicarea unei porțiuni de teren în contradictoriu cu vecinul său D. D., domiciliat în ., ..66, și demolarea anexelor gospodărești ale acestuia având peretele din zid pe terenul aflat în proprietatea sa, producându-i disconfort și poluând aerul și solul.
In cadrul acțiunii menționate a apreciat că, pentru ca instanța de judecată să poată dispune o astfel de măsură este necesar și ca autoritățile publice cu atribuții în domeniul sănătății publice să constate situația de fapt expusă de recurentă în respectiva cerere, și anume: localizarea adăposturilor de animale cu încălcarea art. 16 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, faptul că acestea poluează solul și aerul și că produc disconfort vecinilor, respectiv amplasarea de adăposturi de animale la mai puțin de 10 m de locuința sa. In consecință, a formulat două petiții prin care a solicitat ambilor pârâți efectuarea unui control prin care să fie constatate nereguli în condițiile igienico-sanitare, soluționate prin comunicarea a două adrese.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă sunt următoarele:
1.Sub aspectul admiterii excepției inadmisibilității în privința capătului de cerere privind anularea adreselor emise de pârâți
Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect că adresele menționate nu reprezintă acte administrative, însă în niciuna din adresele menționate nu a fost precizat dacă a fost încheiat un proces-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare și nici numărul acestuia pentru a fi în măsură să îl conteste.
Prin plângerea adresată pârâtului M. SĂNĂTĂȚII împotriva răspunsului DIRECȚIEI DE S. PUBLICĂ ILFOV la petiția sa,a solicitat revocarea actului administrativ de constatare a condițiilor igienico-sanitare și totodată constatarea condițiilor igienico-sanitare a anexelor gospodărești ale vecinului său, proprietar al terenului de la nr. 66, . Tunari, județul Ilfov, care prin amplasarea acestora poluează aerul și îi cauzează un disconfort major. Deși nu a solicitat în mod expres emiterea unui act administrativ având acest obiect, apreciază că solicitarea de a constata o nouă situație de fapt, aceea învederată de recurentă, are semnificația unei cereri de emitere a unui act administrativ.
2.Sub aspectul fondului cauzei, respectiv anularea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1291 din 13.09.2012, încheiat de pârâtul DIRECȚIA DE S. PUBLICA A JUDEȚULUI ILFOV și obligarea la emiterea unui nou act administrativ
Apreciază recurenta că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii formulate, astfel cum aceasta a fost modificată și precizată, respectiv anularea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1291 din 13.09.2012, încheiat de pârâtul DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI ILFOV, pentru motivele de nulitate dezvoltate.
Instanța de fond nu a motivat respingerea susținerii recurentei, potrivit căreia procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare este încheiat pentru tatăl decedat al proprietarului terenului de la nr. 66, . Tunari, județul Ilfov și nu pentru actualul proprietar al imobilului menționat, ceea ce a apreciat că pârâtul DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ nu a efectuat efectiv activitatea de inspecție sanitară.
Prin cererea precizatoare a considerat că nulitatea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare derivă dintr-un viciu esențial care a produs în concret un prejudiciu particular, fiind în prezența unui caz de nulitate absolută virtuală și totală a actului administrativ atacat. Astfel pârâtul DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ a încălcat elemente de procedură de natură să influențeze decizia finală și să priveze reclamanta de garanțiile la care avea dreptul, prin aceea că inspectorii sanitari ai acestei instituții nu au executat efectiv controlul pe teren, deoarece persoana pentru care este încheiat proces-verbal de constatare este decedată, fiind tatăl proprietarului terenului și locuinței învecinate, așa cum rezultă din fila 9 din dosarul de la Curtea de Apel.
Ordinul Ministrului Sănătății nr. 824/2006 prevede că activitatea de inspecție sanitară presupune și recoltarea de probe de laborator și executarea de măsurători pe loc, cu aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 18 pct. 1 lit. e) din actul normativ menționat, adică suspendarea temporară a activității de creștere a animalelor măcar în adăposturile situate la mai puțin de 10 m de locuința sa.
Or, situația reținută atât de pârâtul M. SĂNĂTĂȚII cât și de pârâtul DIRECȚIA DE S. PUBLICA ILFOV contrazice situația de fapt și inspectorii sanitari nu au realizat efectiv inspecția sanitară și în consecință nu aveau cum să dispună niciuna din măsurile prevăzute de actului normativ menționat.
Instanța de fond nu s-a referit la critica recurentei privind motivarea actului administrativ. Astfel, consideră că motivarea actului administrativ se referă la criterii de oportunitate, respectiv specificitatea condițiilor de viață din zona respectivă, or soluția evidențiată de pârâți nu constituie o soluție legală din moment ce art. 6 lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice sancționează ca și contravenție încălcarea distanțelor minime obligatorii, prevăzute de normele de igienă pentru zonele de locuit OMS nr. 536/1997.
În consecință, exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice Direcția de S. Publică s-a realizat peste limitele competenței sale, fără respectarea procedurii prevăzute de legile speciale, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 875/2011 și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, ceea ce caracterizează „excesul de putere" așa cum este acesta definit de art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ.
Instanța de fond a apreciat că procesul-verbal este întocmit potrivit dispozițiilor legale, fiind consemnată o situație de fapt necontestată de recurentă, la momentul la care a cumpărat imobilul anexele gospodărești aparținând vecinului său D. D. fiind construite, așa cum reiese din extrasul de carte funciară.
Contrar celor reținute de instanța de fond, a cumpărat terenul intravilan ce se învecina la vest cu terenul aflat în proprietatea dlui D. D. în anul 2003, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare atașat la dosarul cauzei. În anul 2006 a început construcția casei, trei ani mai târziu a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, iar în anul 2010 s-a mutat acolo definitiv.
La momentul în care s-a mutat în casa nou construită, a solicitat expres mutarea anexelor gospodărești (cotețe de animale, afumătoare și wc) construite pe linia de demarcație dintre proprietățile lor, deoarece amplasarea acestora foarte aproape de locuința sa îmi provoca grave prejudicii prin poluarea aerului, a solului și prin înmulțirea șobolanilor.
Extrasul de carte funciară eliberat pentru imobilul vecinului D. D. arată că acesta și-a intabulat dreptul de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești în anul 2006, ulterior cumpărării de către recurentă a imobilului său în anul 2003.
Totodată, apreciază că nu a solicitat respectarea normelor minime prevăzute de legislația în domeniul construcțiilor, art. 6 lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 857 /2011 2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice sancționând ca și contravenție încălcarea distanțelor minime obligatorii, prevăzute de normele de igienă pentru zonele de locuit de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536 /1997.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 302 indice 1, art. 304 pct. 9 și art. 304indice 1 Cod procedură civilă.
Intimata Direcția de S. Publică a Județului Ilfov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de recurenta Marji S. V. și menținerea sentinței civile nr. 6631/16.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a H-a C. administrativ si fiscal, ca fiind temeinică si legală.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
Instanța de fond, prin soluția pronunțată în sentința civilă nr. 6631/16.12.2013, în mod legal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de recurenta Marji S. V. impotriva procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294 /13.09.2012 și a adreselor nr. 4424 /13.09.2012 și nr._ /30.10.2012, constatând pe baza probelor administrate, inadmisibilitatea anulării adresei Direcției de S. Publică a Județului Ilfov nr. 4424 /13.09.2012 și a adresei Ministerului Sănătății nr._ /30.10.2012, inadmisibilitatea emiterii unui alt act administrativ prin care să fie constatate condițiile igienico-sanitare, reținând și faptul că nu se face dovada netemeiniciei procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr, 1294 /13.09.2012, că acesta a fost întocmit potrivit dispozițiilor legale, că nu se face dovada vreunui caz de nulitate a actului contestat, și reține ca neîntemeiată solicitarea recurentei de a se anula procesul verbal, astfel că procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012 a fost menținut ca temeinic și legal.
Consideră soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii, deoarece instanța a analizat toate aspectele care constituie fondul cauzei si s-a pronunțat in consecința, analizând și cercetând cauza sub toate formele sale.
Făcând o apreciere aprofundată a fondului cauzei si aplicând uniform legea, instanța de fond reține în mod legal toate aspectele referitoare la înscrisurile depuse la dosar, precum și aspecte legate de forma procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012, ținând seama de perfecta legalitate a acestuia.
Referitor la susținerea recurentei în recursul formulat, și anume că Direcția
de S. Publică a Județului Ilfov nu a efectuat efectiv controlul igienico-sanitar la
fața locului, procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr.
1294 /13.09.2012 fiind încheiat pentru tatăl decedat al actualului proprietar, subliniază
faptul că această critică este neîntemeiată și nu se justifică, și precizează că folosirea de
către inspectori a numelui de D. T. în loc de D. D. a fost generată si
indusă de recurentă însăși, care, în petiția nr. 3945/14.08.2012 formulată de aceasta
către Direcția de S. Publică a Județului Ilfov, sesiza faptul că: „vecinul
meu, domnul D. T., domiciliat în comuna Tunari, .. 66, județul Ilfov, nu a respectat”.
Astfel, recurenta Marji S. V., aflată într-o mare eroare la momentul formulării petiției nr. 3945/14.08.2012 înaintată Direcției de S. Publică a Județului Ilfov, în care și-a reclamat vecinul folosind pentru acesta numele tatălui decedat al actualului propietar, a indus o stare de confuzie asupra inspectorilor, generând folosirea de către aceștia a aceluiași prenume menționat în petiție ca fiind al vecinului recurentei. Precizăm că toate celelalte date cuprinse in procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012, adresa la care s-a efectuat controlul și numele de familie de D., corespund ca exactitate cu cele reale, precum și faptul că în momentul controlului, inspectorii s-au legitimat și au relatat care este obiectul acțiunii de inspecție, după care proprietarul a fost întrebat dacă se identifică ca fiind domnul D. T., iar acesta a răspuns afirmativ.
Astfel, recurenta, care în realitate a înaintat instituției o petiție în care reclama o persoană decedată, în mod eronat contestă legalitatea procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012 pentru motivul invocat și subliniază faptul că acest motiv nu poate atrage nulitatea procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012, ci constituie doar o simpla eroare materiala ce nu produce vreo vătămare recurentei.
Anexează copie după petiția nr. 3945/14.08.2012 formulată de recurenta Marji S. V. către Direcția de S. Publică a Județului Ilfov, în care îl reclamă pe domnul D. T., persoană decedată, în loc de D. D., fiul acestuia, actualul proprietar.
Referitor la motivul invocat de recurentă cu privire la faptul că vecinul său domnul D. și-a intabulat dreptul de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești în anul 2006, ulterior cumpărării de către recurentă a imobilului în anul 2003, și ca atare consideră că vecinul său domnul D. nu a respectat distanța amplasării anexelor gospodărești, acest motiv nu are nici un temei legal și în speța de fată respectarea distanțelor minime obligatorii incumbă chiar în sarcina recurentei, din următoarele considerente:
-recurenta a cumpărat un imobil în anul 2003, moment în care imobilul și anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D., erau edificate și funcționau de mai mulți ani;
- conform extrasului de carte funciară, vecinul recurentei domnul D., deține titlu de proprietate asupra terenului, construcției și anexelor gospodărești din anul 1994;
- intabularea dreptul de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești ale vecinului recurentei domnul D., a avut loc la data de 04.08.2006:
- indiferent de data la care a fost efectuată intabularea dreptului de proprietate, al construcției și anexelor gospodărești ale domnului D., acestea existau în fapt și de drept cu mulți ani înainte, iar dreptul la proprietate nu poate fi negat;
- recurenta a obținut autorizație de construcție la data de 13.09. 2006, conform autorizației de construcție nr. 90 depusă la dosar, deci ulterior intabulării dreptului de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești ale vecinului recurentei domnul D., care avut loc la data de 04.08.2006, de unde rezultă fară echivoc că, în situația în care chiar ar fi existat o legătură de cauzalitate ( care din punct e vedere legal nu există), între data intabulării dreptului de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești ale vecinului recurentei domnul D., care avut loc la data de 04.08.2006, și momentul începerii construirii imobilului recurentei, construcție care a început după data de 13.09. 2006, conform autorizației de constructie, nu se poate reține în sarcina domnului D. faptul că acesta nu a respectat distanța amplasării anexelor gospodărești, care erau deja edificate și funcționale, ci în realitate recurenta nu a ținut cont de faptul că își construiește imobilul în imediata apropiere a unor construcții existente de mai mulți ani, asumându-și și ca atare și acceptând nerespectarea distanțelor minime obligatorii dintre construcția ce urma să o edifice și construcțiile vecinului, care erau deja existente.
Consideră că instanța de fond a apreciat și a reținut în mod legal faptul că la data edificării imobilului reclamantei, imobilul și anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D. T., erau edificate și funcționau de mai mulți ani, recurenta construind ulterior, astfel că se constată faptul că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la distanta amplasării anexelor gospodărești de către domnul D. T..
Precizează că la momentul proiectării imobilului reclamantei Marji S. V., și a începerii construirii acestuia, construcție care a început propriu-zis după data de 13.09. 2006, respectiv după emiterea autorizației de construcție nr. 90 din data de 13.09. 2006, existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obigatorii, conform legislației in vigoare, repere care nu au fost respectate de către recurentă, și de care nu s-a ținut cont nici în faza de proiectare a imobilului și nici la emiterea autorizației de construcție nr. 90 din data de 13.09. 2006.
Din modul de judecată, rezultă că instanța de fond a apreciat întregul probatoriu, au fost reținute toate probele, a reținut care sunt semnificațiile juridice ale actelor depuse și în favoarea cui operează, ce drepturi susțin aceste probe și ce drepturi neagă, astfel că a fost stabilită situația de fapt incidență în speță.
Practic, din modul de motivare a soluției pronunțată în sentința civilă nr. 6631/16.12.2013 pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalului București, rezultă analiza pe fond a faptelor, ceea ce conduce la concluzia firească a faptului că a fost corect stabilită situația de fapt și fundamentată soluția adoptată, ceea ce respectă art. 129 alin. 6 Cod proc. civ., conform căruia judecătorul trebuie să prevină orice greșeală de judecată, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
În fapt, în urma petiției nr. 3945/14.08.2012 formulată de recurenta Marji S. V. către Direcția de S. Publică a Județului Ilfov, prin care sesiza faptul că vecinul de la vest, domnul D. T., domiciliat în comuna Tunari, .. 66, județul Ilfov, nu a respectat distanța amplasării anexelor gospodărești ( cotețe de animale, wc, animatoare ), respectiv 10 m față de locuința reclamantei, conform prevederilor OMS nr. 536/1997, o echipă de inspectori s-a deplasat la fața locului pentru efectuarea controlului igienico-sanitar, unde a constatat următoarele aspecte, consemnate în procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012:
-la data edificării imobilului la care se face referire în petiția nr. 3945/14.08.2012, anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D., erau edificate și funcționau de mai mulți ani;
-la momentul proiectării imobilului recurentei Marji S. V., existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obligatorii conform legislației in vigoare, repere care nu au fost respectate;
-imobilul reclamantei se află într-o zonă rezidențială rurală, unde majoritatea proprietarilor cresc animale (porci, cai, vaci, oi, capre, păsări) ce reprezintă sursă de subzistență tradițională, fapt ce atrage după sine și existența nedorită a vectorilor(rozătoare, muște, etc);
-au fost făcute recomandări cu privire la obligația de a menține și păstra o stare igienico-sanitară în perimetrul curții și anexelor gospodărești ale domnului D., conform normelor de igienă, precum și de a aplica măsuri de dezinsecție, deratizare pe proprietatea acestuia.
Precizează că toate aspectele constatate la fața locului în momentul efectuării controlului igienico-sanitar au fost consemnate în procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294 /13.09.2012, în prezența domnului D., care a semnat de luare la cunoștință și primire.
Rezultatele controlului au fost comunicate recurentei Marji S. V. prin adresa nr. 4424 /13.09.2012, de asemenea i-a fost comunicată și domnului D. T. adresa nr. 4425 /13.09.2012, în care era atenționat de faptul că neefectuarea operațiunilor de deratizare, dezinsecție în cazul apariției vectorilor, atrage după sine sancționarea contravențională, conform legislației în vigoare.
D. fiind faptul că la data edificării imobilului recurentei, imobilul și anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D. T., erau edificate și funcționau de mai mulți ani, recurenta construind ulterior, se constată faptul că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la distanța amplasării anexelor gospodărești de către domnul D. T..
Astfel, având în vedere faptul că la momentul proiectării imobilului recurentei Marji S. V., existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obigatorii conform legislației in vigoare, repere care nu au fost respectate de către reclamantă, sublinem că Direcția de S. Publică a Județului Ilfov nu avea calitatea de a-l obliga pe vecinul recurentei să mute anexele gospodărești.
Direcția de S. Publică a Județului Ilfov și-a respectat atribuțiile ce îi revin conform legii prin efectuarea controlului la sesizarea recurentei, control executat efectiv pe teren, și prin măsurile prescrise la fața locului cu privire la obligația domnului D. T. de a menține și păstra o stare corespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar în perimetrul curții și anexelor gospodărești ale acestuia, conform normelor de igienă, precum și de a aplica măsuri de dezinsecție - deratizare pe propietatea sa, măsurile fiind prescrise în conformitate cu normele din domeniul sanatatii publice.
Direcția de S. Publică a Județului Ilfov nu avea obligația, la momentul controlului pe teren, să "solicite recurenta", așa cum a susținut în cererea de chemare în judecată, deoarece controlul s-a desfășurat în incinta imobilului vecin care a făcut a făcut obiectul sesizării recurentei, acolo unde s-au făcut măsurători și constatări, pentru aceasta nefiind necesară prezența recurentei. De altfel, inspectorii nu aveau atribuția de a recolta probe de sol pentru a constata gradul de poluare, acest lucru intrând în obligațiile instituțiilor din domeniul mediului. Nu există temei legal pentru anularea procesului verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1294/13.09.2012 incheiat de inspectorii Serviciului de Control in S. Publică din cadrul Direcției de S. Publică a Județului Ilfov, deoarece acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare, și nici pentru anularea adresei Direcției de S. Publică a Județului Ilfov nr. 4424/13.09.2012 sau emiterea unui alt act administrativ prin care să fie constatate condițiile igienico-sanitare. Consideră că instanța de fond a tratat în mod corect cauza pe fondul problemei, a luat in considerare faptul că situația prezentată există in fapt in mod real, că intimata si-a respectat obligațiile legale ce incumbă în sarcina sa conform dispozițiilor legale în vigoare.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
1.În ceea ce privește motivul de recurs referitor la invocarea greșitei admiteri a excepției inadmisibilității în privința capătului de cerere privind anularea adreselor emise de pârâți
Prin adresa nr. 4424/13.09.2012 emisă de Direcția de S. Publică a județului Ilfov (fila 8 dosar declinat), i s-a comunicat recurentei, drept urmare a petiției sale nr. 3945/ 14.08.2012:
-la data edificării imobilului, anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest erau edificate și funcționau de mulți ani; prin urmare, la momentul proiectării imobilului, existau repere de care trebuia să țină cont cu privire la distanțele minime obligatorii conform legislației invocate de recurentă, astfel că nerespectarea acestor repere reprezintă un accept al acesteia la data respectivă;
-locuința se afla într-o zonă rezidențială rurală, unde majoritatea proprietarilor crește animale ce reprezintă sursa de subzistență tradițională, fapt ce atrage după sine și existența nedorită a vectorilor (rozătoare, muște etc.);
-au fost făcute recomandări cu privire la starea igienico-sanitară în perimetrul curții și anexelor gospodărești ale vecinului și i s-a recomandat recurentei aplicarea măsurilor de deratizare, dezinsecție pe proprietatea sa.
Prin adresa nr._/30.10.2010 emisă de M. Sănătății-Direcția Juridică și C. (fila 7 dosar declinat), s-a comunicat recurentei ca răspuns la plângerea împotriva adresei nr. 4424/ 13.09.2012, faptul că o echipă de inspectori ai acestei instituții s-a deplasat la adresa indicată, concluziile rezumându-se astfel: la data edificării imobilului la care face referire petenta, anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, D. T., erau edificate și funcționau de mai mulți ani. La momentul proiectării imobilului, existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obligatorii, conform legislației invocate. De asemenea, este precizat faptul că este vorba de o zonă rezidențială rurală, unde majoritatea proprietarilor cresc animale ca sursă de subzistență tradițională. Au fost făcute recomandări cu privire la starea igienico-sanitară în perimetrul curții și anexelor gospodărești ale vecinului, domnul D. T., precum și aplicarea măsurilor de dezinsecție, deratizare în perimetrul celor două proprietăți.
Curtea constată că recurenta nu aduce critici concrete cu privire la soluția dată de prima instanță acestor adrese, cu doar arată că în niciuna din adresele menționate nu a fost precizat dacă a fost încheiat un proces-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare și nici numărul acestuia pentru a fi în măsură să îl conteste; o asemenea susținere nu poate duce la înlăturarea soluției de inadmisibilitate a anulării celor două adrese, pentru lipsa caracterului de act administrativ al acestora.
Nu se poate reține afirmația recurentei, în sensul că solicitarea de a constata o nouă situație de fapt, aceea învederată de recurentă, are semnificația unei cereri de emitere a unui act administrativ, deoarece regimul juridic al cererii de constatare a unei situații de fapt este diferit de cel al cererii de emitere a unui nou at administrativ; autoritatea administrativă nu poate schimba obiectul cererii formulate de petentă, astfel că în mod corect a reținut prima instanță că, dat fiind că reclamanta s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat în prealabil emiterea actului autorității, și acest capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unui nou act prin care să constate condițiile igienico-sanitare, este inadmisibil.
2.Sub aspectul motivului de recurs legat de anularea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1291 din 13.09.2012 încheiat de pârâtul Direcția de S. Publica a Județului Ilfov și obligarea la emiterea unui nou act administrativ
Recurenta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate a procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare constând în faptul că este încheiat pentru tatăl decedat al proprietarului terenului de la nr. 66, . Tunari, județul Ilfov și nu pentru actualul proprietar al imobilului menționat, ceea ce duce la concluzia că inspectorii sanitari ai acestei instituții nu au executat efectiv controlul pe teren, deoarece persoana pentru care este încheiat proces-verbal de constatare este decedată, fiind tatăl proprietarului terenului și locuinței învecinate, așa cum rezultă din fila 9 din dosarul de la Curtea de Apel.
Curtea reține, mai întâi, că, potrivit prev. art. 129 Cod de Procedură Civilă, judecătorul are obligația de a se pronunța cu privire la toate motivele și cererile părților, cu caracter esențial; or, omisiunea primei instanțe de a analiza această critică de nelegalitate a procesului verbal legată de emiterea sa cu privire la o persoană decedată, nu reprezenta o critică esențială, de natură să ducă la nulitatea procesului verbal.
Curtea mai reține, apoi, că folosirea de către inspectori a numelui de D. T. în loc de D. D. a fost generată si indusă de recurentă însăși, care, în petiția nr. 3945 /14.08.2012 formulată de aceasta către Direcția de S. Publică a Județului Ilfov, sesiza faptul că: „vecinul meu, domnul D. T., domiciliat în comuna Tunari, .. 66, județul Ilfov, nu a respectat”. Acest aspect nu prezintă însă relevanță, cât timp verificările ce trebuiau făcute erau legate de un imobil, care a fost corect identificat prin adresă, nefiind contestații cu privire la acest aspect. Cât timp nu s-a ajuns la constatarea unor nereguli și aplicarea unor sancțiuni, nu prezintă relevanță faptul că în cuprinsul acestuia s-a făcut mențiune cu privire la domnul D. T.. Astfel, această critică a recurentei este nefondată.
Nu se poate reține critică recurentei, în sensul că inspecția nu a fost deloc efectuată, cât timp prin procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1291/13.09.2012, s-au constatat următoarele: la data edificării imobilului la care se face referire în petiția nr. 3945/14.08.2012, anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D., erau edificate și funcționau de mai mulți ani; la momentul proiectării imobilului recurentei Marji S. V., existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obligatorii conform legislației in vigoare, repere care nu au fost respectate; imobilul reclamantei se află într-o zonă rezidențială rurală, unde majoritatea proprietarilor cresc animale (porci, cai, vaci, oi, capre, păsări) ce reprezintă sursă de subzistență tradițională, fapt ce atrage după sine și existența nedorită a vectorilor (rozătoare, muște, etc); au fost făcute recomandări cu privire la obligația de a menține și păstra o stare igienico-sanitară în perimetrul curții și anexelor gospodărești ale domnului D., conform normelor de igienă, precum și de a aplica măsuri de dezinsecție, deratizare pe proprietatea acestuia.
Recurenta a mai invocat faptul că prima instanță nu s-a referit la critica recurentei privind motivarea actului administrativ pe criterii de oportunitate, respectiv specificitatea condițiilor de viață din zona respectivă, deși soluția evidențiată de pârâți nu constituie o soluție legală; în consecință, exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice Direcția de S. Publică s-a realizat peste limitele competenței sale, fără respectarea procedurii prevăzute de legile speciale, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 875/2011 și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, ceea ce caracterizează „excesul de putere" așa cum este acesta definit de art. 2 lit. n) din Legea contenciosului administrativ.
Cu privire la acest motiv, Curtea constată că invocarea exercitării abuzive de către autoritatea locală a dreptului de a aprecia oportunitatea emiterii unui act a fost făcută de către reclamantă în cererea de chemare în judecată inițială, cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea celor două adrese; cât timp aceste capete de cerere au fost respinse ca inadmisibile, nu a mai fost analizat fondul acestui motiv, ceea ce reprezintă soluția corectă din punct de vedere procedural. În ceea ce privește procesul verbal nr. 1291/ 13.09.2012, reclamanta a invocat același motiv abia prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond (fila 29 din dosarul de fond); or, modificarea acțiunii prin introducerea de noi cereri sau noi motive prin concluziile scrise nu reprezintă o modificare de care instanța poate să țină cont.
În plus, dincolo de aceste considerente procedurale, Curtea mai reține că din conținutul și motivarea actului administrativ atacat, nu reiese faptul că autoritatea pârâtă a avut în vedere rațiuni de oportunitate; dimpotrivă, aceasta a motivat actul pe distanțele minime obligatorii și pe modalitatea efectivă de situare și de așezare în timp a construcțiilor părților, aspecte ce țin chiar de condițiile igienico-sanitare reglementate de lege.
În ceea ce privește motivul invocat de recurentă cu privire la faptul că vecinul său și-a intabulat dreptul de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești în anul 2006, ulterior cumpărării de către recurentă a imobilului în anul 2003, și ca atare consideră că vecinul său domnul D. nu a respectat distanța amplasării anexelor gospodărești, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Recurenta a cumpărat un imobil în anul 2003, moment în care imobilul și anexele gospodărești aflate pe proprietatea vecinului de la vest, domnul D., erau deja edificate și funcționau de mai mulți ani; conform extrasului de carte funciară, vecinul recurentei deține titlu de proprietate asupra terenului, construcției și anexelor gospodărești din anul 1994; intabularea dreptul de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești ale vecinului recurentei domnul D., a avut loc la data de 04.08.2006, dar indiferent de data la care a fost efectuată intabularea dreptului de proprietate, al construcției și anexelor gospodărești ale domnului D., acestea existau în fapt și de drept cu mulți ani înainte, iar dreptul la proprietate nu poate fi negat.
Ceea ce este esențial este că recurenta a obținut autorizație de construcție la data de 13.09.2006, conform autorizației de construcție nr. 90, ulterior intabulării dreptului de proprietate al terenului, construcției și anexelor gospodărești ale vecinului recurentei, care a avut loc la data de 04.08.2006, dar mai ales ulterior dobândirii de către vecinul reclamantei a calității de proprietar, în 1994.
Astfel, este logic că nu se poate reține în sarcina vecinului reclamantei faptul că acesta nu a respectat distanța amplasării anexelor gospodărești, care erau edificate și funcționale cu mulți ani înainte de a deveni reclamanta proprietar, ci, din punct de vedere al scurgerii timpului, recurenta-reclamantă nu a ținut cont de faptul că își construiește imobilul în imediata apropiere a unor construcții preexistente, asumându-și și ca atare și acceptând nerespectarea distanțelor minime obligatorii dintre construcția ce urma să o edifice și construcțiile vecinului, care erau deja existente. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la distanta amplasării anexelor gospodărești de către domnul D. T.. La momentul proiectării imobilului recurenteii Marji S. V. și a începerii construirii acestuia, construcție care a început propriu-zis după data de 13.09. 2006, respectiv după emiterea autorizației de construcție nr. 90 din data de 13.09. 2006, existau repere de care trebuia să se țină cont cu privire la distanțele minime obligatorii, conform legislației in vigoare, repere care nu au fost respectate de către recurentă, și de care nu s-a ținut cont nici în faza de proiectare a imobilului și nici la emiterea autorizației de construcție nr. 90 din data de 13.09. 2006.
Recurenta a mai susținut că nu a solicitat respectarea normelor minime prevăzute de legislația în domeniul construcțiilor, art. 6 lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 857 /2011 2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice sancționând ca și contravenție încălcarea distanțelor minime obligatorii, prevăzute de normele de igienă pentru zonele de locuit de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536 /1997.
Însă, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr. 1291 din 13.09.2012 încheiat de pârâtul Direcția de S. Publica a Județului Ilfov și obligarea la emiterea unui nou act administrativ și invocând nerespectarea de către vecinul său a normelor legale referitoare la condițiile igienico-sanitare, recurenta nu a făcut altceva decât să invoce încălcarea prev. art. 6 lit. d din HG nr. 857/ 2011, referitor la „nerespectarea distanțelor minime de protecție sanitară stabilite prin normele de igienă în vigoare referitoare la zonele de locuit.”
Constatând că nu s-au adus critici întemeiate cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă M. S. V. cu domiciliul în București, .. 8, .>sector 6, împotriva sentinței civile nr. 6331 /16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-pârâți M. Sănătății - Direcția Juridică și C. cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, și Direcția de S. Publică a județului Ilfov cu sediul în București, .. 46, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. M.
GREFIER
A. M. C.
Data red. 13.11.2014/ 2 ex/ red. Jud. AM
sentința civilă nr. 6331 /16.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
judecător fond: C. A. B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2857/2014. Curtea de... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 184/2014. Curtea de... → |
|---|
