Pretentii. Decizia nr. 6836/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6836/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 3764/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6836
Ședința publică de la 25.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.1554 / 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( anterior Secția a IX-a) în dosarul nr.3764/CA/3/2013, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. A. INTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 25.08.2014, întâmpinare formulată de intimatul – pârât la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată recurentului – reclamant, conform citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele 8, respectiv 10 dosar.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurentul – reclamant a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1554/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MAI și respinsă actiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 30.01.2013, reclamantul D. M. a solicitat obligarea pârâtului M. A. INTERNE la plata salariilor compensatorii si ajutoarelor pentru trecerea in rezerva potrivit art.13 din Legea nr.285/2010 si art.20 din Legea nr.284/2010.
În motivarea actiunii, reclamantul a arătat că la data de 30.12.2011 au incetat raporturile sale de serviciu cu MAI, fiind emisa decizia pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta nr._/26.04.2012 de catre Casa de Pensii sectoriala a MAI. La data de 11.12.2012 a formulat o plangere prealabila prin care a solicitat lamuriri privind alocarea sumelor ce i se cuvin cu titlu de salarii compensatorii si ajutoare la care a primit raspunsul Directiei Generale Financiare nr._/16.01.2013 prin care i s-a raspuns ca dispozitiile Legii nr.285/2010, art.13 nu se aplica in anul 2011, iar dispozitiile Legii nr.284/2010 nu-i sunt opozabile.Intrucat a fost vatamat de raspunsul MAI a formulat prezenta actiune.
Actiunea a fost motivata in drept pe prevederile art.1 si 7 din Legea nr.554/2004, art.117 din Legea nr.188/1999 modificata.
Pârâtul MAI a depus întâmpinare la data de 31.01.2014, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, s-au făcut exclusiv de către Directia Generala de Politie a Municipiului București, raporturile de serviciu incetand in anul 2011.
Potrivit art.7 alin.2 din O.U.G. nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Anexei nr.7 la Ordinul M.A.I. nr. 205/21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful DGP are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 1 lit. c, ordonatorii secundari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli care privesc bugetul propriu în limita alocațiilor bugetare aprobate cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul DGP sunt în competența exclusivă a șefului DGP, care este ordonator terțiar de credite.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezulta ca reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu DGPMB în anul 2011.
Reclamantul susține că trebuia să beneficieze de ajutoarele a căror acordare este prevăzută de Legea nr.330/2009, pct.2 din Anexa nr. IV/2, invocând în susținere faptul că, deși prin Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, au fost modificate prevederile referitoare la ajutoarele prevăzute de Legea nr.330/2009, în sensul că acestea nu se mai acordă, totuși „drepturile pretinse au fost suspendate pe o perioadă de 6 luni 01.07-31.12.2010, conform Legii nr.118/2010, fiind repuse în legislație prin Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010".
Conform prevederilor art.9 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă." Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 03.07.2010, deci anterior pensionării reclamantului.
La data de 01.01.2011 a intrat in vigoare Legea nr.284/2010 care la art.20 al.2 prevede ca "personalul militar, politistii si functionarii publici trecuti in rezerva/direct in retragere, ale caror raporturi de serviciu au incetat cu drept la pensie de serviciu, mai beneficiaza pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta, de un ajutor egal cu 2 solde/salarii ale functiei de baza.
Potrivit art.13 al.1 din Legea nr.285/2010 "in anul 2011 dispozitiile privind acordarea ajutoarelor/indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu/trecerea in rezerva, nu se aplica".
Potrivit art.9 din OUG nr.80/2010 "in anul 2012 nu se acorda ajutoarele sau indemnizatiile la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu/trecerea in rezerva".
Intrucat reclamantul a fost pensionat la limita de varsta la data de 26.04.2012, ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/2010, nu poate beneficia de ajutoarele solicitate.
La termenul din 04.03.2014, a fost pusa in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MAI, asupra careia instanta s-a pronuntat cu precadere, potrivit art 137 C.p.civ.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MAI a fost admisa fata de imprejurarea că aceasta institutie nu a avut raporturi de serviciu cu reclamantul din prezenta cauza.
In speta, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, s-a făcut exclusiv de către Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, raporturile de serviciu cu aceasta institutie incetand in anul 2011 prin pensionarea sa pentru limita de vârstă.
Potrivit art.7 alin.2 din O.U.G. nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI, „ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Anexei nr.7 la Ordinul MAI nr. 205/21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful DGP are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 15 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. Administrației și Internelor. Conform pct. 1 lit. c, ordonatorii secundari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli care privesc bugetul propriu în limita alocațiilor bugetare aprobate cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul DGP sunt în competența exclusivă a șefului DGP, care este ordonator terțiar de credite.
In consecinta, intrucat reclamantul a inteles sa cheme in judecata in calitate de parat doar pe MAI nu si directia de politie cu care a avut raporturi de serviciu, instanta a admis exceptia invocata si a respins actiunea ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea acțiunii și obligarea Direcției Generale de Poliție a Mun. București la plata salariilor compensatorii și a ajutoarelor care i se cuvin, începând cu data de 30.12.2011 când au încetat raporturile de serviciu cu această instituție, iar nu începând cu data de 26.04.2012 când a fost emisă decizia pentru încetarea raporturilor de serviciu.
Intimatul-pârât M. A. Interne în temeiul art. 308 alin. (2) Cod procedură civilă, a formulat recurs arătând că potrivit art. 295 alin. (1) C.pr.civ. „Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță". Aceste prevederi sunt aplicabile și în recurs, în considerarea prevederilor art.316 C.pr.civ.
In consecință, având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu critică hotărârea sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu M.A.I., urmează a se constata că privitor la instituția intimată-pârâtă, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate și a susținerilor intimatului-pârât, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Criticile invocate de către recurentul-reclamant și circumscrise motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. 1865 nu sunt fondate având în vedere că în mod corect prima instanță a constatat că nu există o identitate între persoana pârâtului și persoana căreia potrivit disp. art. art. 7 alin. 2 și art. 12 alin. 5 din OG nr. 30/2007, Anexelor nr. 7 și 15 ale Ordinului MAI nr. 205/2011 și art. 21 din Legea nr. 500/2002 îi revine obligația directă de a efectua aceste plăți care constituie obiectul prezentei acțiuni în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 284/2010 și art. 20 alin. 1 și 2 din Cap. II, Secțiunea a III-a, Anexa VII a legii nr. 284/2010, intimatul-pârât neavând calitatea de ordonator secundar sau terțiar de credite, ci ordonator primar de credite, revenindu-i exclusiv obligația de a efectua alocațiile bugetare necesare acoperirii acestor drepturi bănești în conturile administrate de ordonatorii secundari/terțiari de credite, precum și DGPMB în cadrul căreia recurentul-reclamant și-a desfășurat activitatea anterior încetării raporturilor sale de serviciu cu drept la pensie pentru limită de vârstă.
Totodată se constată că solicitarea recurentului-reclamant de admitere a recursului, modificare a sentinței recurate și obligarea în calitate de pârât a Direcției Generale de Poliție a Mun. București, deși aceasta nu a figurat în această calitate în fața primei instanțe contravine disp. art. 294 din C.proc.civ. 1865 aplicabile în cazul recursului conform art. 316 din C.proc.civ. 1865, nefiind admisibilă în cadrul judecării unei căi extraordinare de atac schimbarea cadrului procesual pasiv prin introducerea unui alt pârât față de acela inițial chemat în judecată, considerente față de care în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. 1865 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant D. M. împotriva Sentinței civile nr.1554 / 04.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( anterior Secția a IX-a) în dosarul nr.3764/CA/3/2013, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. A. INTERNE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.D.G/AC
JUD. FOND C. D. - Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( anterior Secția a IX-a)
1 Octombrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2440/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3141/2014.... → |
|---|
