Pretentii. Decizia nr. 596/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 526/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 596
Ședința publică de la 30.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1096/F/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 16.12.2013, prin compartimentul Registratură, intimatul-reclamant a depus înscrisuri, după care,
Curtea, având în vedere dispozițiile OG 74/2013 și HG 520/2013, dispune rectificarea citativului în sensul în care recurent-pârât va fi S. F. MUNICIPAL FETEȘTI.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1096/F/04.03.2013, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul M. C. împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE FETEȘTI și a obligat pârâta AFP Fetești să restituie reclamantului suma de 6.333,07 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare autoturisme.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul M. C., urmare cumpărării dintr-o altă țară a unui autoturism marca ALFA R. 156 cu nr. identificare ZAR_10 a achitat pentru înmatricularea acestuia în România taxa în sumă de 6.333,07 lei cu chitanța nr._/17.12.2007, sumă ce solicită a-i fi restituită.
Tribunalul a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare a fost prevăzută de art.2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile amintite din Codul F. au fost abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul F. prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul F. este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul F. nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141 - 2143 din Codul F. și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene ( cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia ) care stabileste incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia.
Față de considerentele sus arătate, tribunalul a constatat caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia, astfel că reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozitiilor Tratatului Uniunii Europene și în consecință tribunalul urmează a admite cererea formulată de acesta. A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Fetești, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta arată că reclamantul nu a solicitat, conform Legii nr. 9/2012, de la AFP Fetești restituirea taxei de poluare în sumă de 6.333,07 lei, iar termenul de 5 ani pentru restituirea acestei sume s-a prescris.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizând recursul Curtea îl constată fondat pentru următoarele argumente:
Intimatul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei-recurente la restituirea sumei de 6.333,07 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței . nr._/17.12.2007.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 06.02.2013 (data poștei). Prin urmare, raportat la apărarea pârâtei privitoare la prescrierea dreptului reclamantului de a solicita restituirea taxei de poluare, Curtea constată că potrivit art. 135 din C.pr. fiscală „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
În cauză dreptul la restituire s-a născut chiar la data plății, impunerea taxei de primă înmatriculare fiind invocată de reclamant ca fiind contrară prevederilor dreptului Uniunii Europene. În cauză nu s-a dovedit adresarea unei cereri pe cale administrativă pentru restituirea taxei. Raportat la data formulării cererii de restituire în fața instanței de contencios administrativ, dreptul la restituire este prescris, cererea fiind formulată cu depășirea termenul de 5 ani anterior menționat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct 9ș i art. 304 1 C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii cererii ca nefondată, refuzul de restituire a taxei fiind justificat prin raportare la intervenirea prescripției dreptului de a cere restituirea.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât S. F. MUNICIPAL FETEȘTI împotriva sentinței civile nr. 1096/F/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C. .
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. VEC/Tehnore. B./2 ex
Jud. fond M. A. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 543/2014.... | Cetăţenie. Decizia nr. 1400/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
