Pretentii. Decizia nr. 6466/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6466/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 410/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 6466
Ședința publică de la 18.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A.) împotriva sentinței civile nr. 279/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
La solicitarea de lămuriri a instanței, intimata precizează că autovehiculul pentru care a fost achitată taxa contestată era la acel moment nou și nu mai fusese înmatriculat anterior.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata solicită respingerea recursului și obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate pentru înmatricularea autovehiculului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 279/21.02.2013, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P. A. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. și, în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. A. să restituie reclamantei suma de 703 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, achitată prin chitanța . nr._ din 14.12.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism second hand, marca Volkswagen Golf pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012, în cuantum de 703 lei, taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._ din 04.12.2012 în contul Trezoreriei orașului A..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1)Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Ca atare, la acest moment, considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”,iar Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurspârâta invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
În motivarea cererii de recurs a arătat că sentința criticată este pronunțată după data de 14 noiembrie, dată la care ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011, recurenta considerând că din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul al taxei pe poluare și a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost învestită, fiindcă intimata a solicitat anularea deciziei prin interpretarea greșită a art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală. Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecății și a ignorat apărările din întâmpinare, acțiunea fiind inadmisibilă fiindcă nu se solicită restituirea în baza art. 117 Cod de procedură fiscală, după ce contribuabilul, fără a invoca vreun viciu de consimțământ sau altă cauză ce atrage nulitatea unui act, depune cerere de calculare a taxei, se prevalează de chitanța cu care a achitat taxa la poliție pentru a-și înmatricula mașina și, după aceste fapte, dă în judecată organul fiscal ce a calculat și încasat taxa auto. Mai mult, întreaga motivare a instanței se sprijină pe temeiul istoric al încasării taxei pe poluare (O.U.G. nr. 50/2008), ceea ce nu oferă legitimitate contestării Legii nr. 9/2012.
Atât acțiunea formulată de reclamant, cât și sentința criticată, dezbat în favoarea reclamantului aspectele de drept european, însă instanța ar fi trebuit să țină cont de următoarele aspecte:
Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. și N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar.
Dacă aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea corectă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, însă, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a CJUE în cauza C – 402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, în data de 10 mai 2011, s-a opinat că până și CJUE a fost reticentă în ceea ce privește taxa instituită prin O.U.G. 50/2008, soluția pronunțată „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul „art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să…” (B. Andresan – Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE în cauza C – 402/09, T.) pentru ca în cuprinsul dispozitivului cauzei C – 402/09 s-a inserat conjuncția „dacă” ceea ce conduce la analiza pe caz și nu la admiterea acțiunilor în temeiul discriminării.
Oricare ar fi fost dezbaterile naționale și europene privind legalitatea încasării taxei, acest fapt s-a făcut la cererea expresă a contribuabilului și în temeiul Legii nr. 9/2012, temei de drept care nu a fost analizat nici la Înalta Curte de Casație și Justiție, nici la CJUE, abia acum fiind pe rolul instanței europene Cauza C – 565/11, I. contra României.
Potrivit art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005: „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor”.
Taxa în cauză a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită obligarea pârâtei A.F.P. a municipiului A. la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante (703 lei), taxă care a fost plătită în scopul înmatriculării în România a unui autovehicul achiziționat în noiembrie 2012, fabricat în anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta nu face nicio referire cu privire la faptul că acest autovehicul este second-hand, că anterior înmatriculării în România a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar în decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, din 14.12.2012, emisă de A.F.P. A., depusă la fila 6 în dosarul de fond, este menționat anul de fabricație 2012, nu și data primei înmatriculări, dată care este indicată în deciziile prin care organul fiscal calculează taxa pentru emisiile poluante provenite de al autovehicule, conform Legii 9/2012, în situația în care este vorba despre un autovehicul second hand.
Mai mult, reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că anterior înmatriculării în România, autovehiculul în cauză a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, astfel că din probele administrate nu se poate reține că taxa a cărei restituire o solicită reclamanta a fost achitată pentru înmatricularea în România a unui autoturism, care a mai fost înmatriculat anterior, un autovehicul second hand.
La solicitarea instanței de recurs, reclamanta a precizat că anterior, autoturismul pentru care solicită restituirea taxei nu a fost înmatriculat, aflându-se la prima înmatriculare.
În consecință, soluția instanței de fond de admitere a acțiunii este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.c., întrucât analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este, deci, contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Se constată că nu poate fi reținut caracterul discriminatoriul al taxei de poluare în cazul taxei achitată de reclamantă, având în vedere că autovehiculul pentru înmatricularea căruia a fost plătită este un autoturism nou și nu second hand.
Aspectele reținute de CJUE în hotărârile pronunțate în cauzele T. și N. nu pot constitui argumente în sprijinul soluției de admitere a acțiunii, având în vedere că prin aceste hotărâri, CJUE a statuat că art. 110 TFUE (fostul art. 90 din TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Curtea face referire la aceste hotărâri, chiar dacă taxa achitată de reclamantă este o taxă pentru emisii poluante și nu o taxă de poluare, întrucât, ca urmare a suspendării aplicării art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, prin OUG 1/2012, s-a revenit la regimul taxei pe poluare instituit prin OUG 50/2008.
În speță, nefiind vorba despre un autovehicul second-hand, aceste hotărâri ale CJUE nu sunt aplicabile, iar reclamantei îi revine obligația de a achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru înmatricularea în România a unui autoturism nou, în conformitate cu dispozițiile Legii 9/2012, astfel că refuzul recurentei pârâte de a restitui intimatei reclamante taxa nu constituie un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN (F. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A.) împotriva sentinței civile nr. 279/21.02.2013 pronunțate de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. A. C..
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. C. M. C. A. M.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.R.O./2ex./1.10.2014
Jud.fond: R. M.,Tribunalul Teleorman-SCMASCAF
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4807/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1305/2014.... → |
|---|
