Cetăţenie. Decizia nr. 1400/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1400/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 348/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1400
Ședința publică din data de 24 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - M. M. P.
JUDECĂTOR – G. G.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta–pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE împotriva sentinței civile nr. 4463/03.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., având ca obiect cetățenie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 24 februarie 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4463/03.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Cetățenie, a fost anulat ordinul nr. 1214/P/23.12.2011 emis de pârâtă, aceasta fiind obligată să procedeze la programarea reclamantului la interviul organizat pentru verificarea cunoștințelor în vederea acordării cetățeniei române.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordinul nr.1214/P emis în data de 23.12.2011, reclamantului, cetățean iranian, i-a fost respinsa cererea de acordare a cetățeniei romane cu motivarea ca acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.8 lit. b și e din Legea cetățeniei române nr.21/1991, în cuprinsul ordinului nefiind arătat motivul de fapt al respingerii cererii, făcându-se trimitere la dispozițiile legale incidente și la Raportul întocmit în temeiul art.17 alin.1 din lege de Comisia constituită potrivit art.14 alin.1 din lege.
Întrucât ordinul este actul administrativ care produce efecte juridice în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantului și este singurul act care se comunică acestuia, s-a constatat că acesta este nemotivat, întrucât nu se arată în concret motivele pentru care a fost respinsă cererea acestuia, pentru fiecare literă în parte.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată de Parlamentul European, Consiliul Europei și Comisiei Europene 2007/C 303/01, Uniunea Europeană recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate, la art.41 fiind prevăzut dreptul la bună administrare.
Potrivit acestei prevederi, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agenților Uniunii. Acest include în principal: a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i aducă atingere; b) dreptul oricărei persoane de a avea acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și secretul profesional și comercial; c) obligația administrației de a-și motiva deciziile.
Prin nemotivarea deciziei s-a încălcat reclamantului dreptul la apărare, prin faptul că nu-și poate formula contestația, în contextul în care nu cunoaște motivul de fapt al respingerii cererii sale, autoritatea publică pârâtă încălcându-și obligația de transparență în emiterea actelor administrative.
S-a mai reținut că nici în raportul la care se face trimitere în cuprinsul ordinului Comisia nu a precizat motivul pentru care a considerat că petentul nu îndeplinește aceste condiții și nici din înscrisurile de la dosar nu rezultă acest lucru.
În cuprinsul întâmpinării se arată că „informațiile care au stat la baza respingerii cererii de acordare a cetățeniei române constituie informații clasificate”, pârâta indicând două adrese emise de IGPR și SRI, deși în dosarul administrativ nu se face trimitere la o asemenea adresă, precum și la adresa ORI nr._/25.10.2010, depusă la dosarul instanței.
Pârâta a depus la instanță cu păstrarea secretului, pentru a fi analizate de instanță în baza autorizației de acces, prin adresa nr._/ANC/18.06.2012 a ANC, înscrisurile clasificate „ strict secret”, în condițiile HG nr.585/2002, respectiv adresele IGPR nr.S/_/05.08.2011 și adresa SRI nr._/06.07.2011.
Este adevărat că informațiile referitoare la motivele de fapt pot fi limitate în cazurile în care legislația națională permite limitarea dreptului de informare, în special prin protejarea securității naționale, apărării, siguranței publice și pentru prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor, însă, în condițiile în care legislația națională permite administrarea unui probatoriu în fața instanței, cu păstrarea secretului, iar, pârâta nu a motivat decizia de refuz, aceasta trebuie să dovedească, în aceste condiții, motivul nemotivării, Curtea având posibilitatea să analizeze concret motivul refuzului.
Comisia de cetățenie nu a reținut alte condiții pe care reclamantul nu le-ar fi îndeplinit, ci doar condițiile de la art.8 lit. b și e în sensul că nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul roman și nu este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român
Din adresa ORI nr._/25.10.2010 rezultă că cetățeanul străin figurează în evidența străinilor ca fiind urmărit penal în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, la data de 10.07.1995 pe raza județului Suceava, fiind condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de către Judecătoria Rădăuți.
De asemenea, din adresa nr.4603197CJ7S17IV_ a IGPR, rezultă că reclamantul mai figurează cu o condamnare de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, tot cu privire la o infracțiune referitoare la regimul frontierei de stat, pronunțată de Judecătoria A., însă prin sentința penală nr.2752/18.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantul a fost reabilitat judecătorește pentru ambele pedepse.
Cum prin efectul reabilitării reclamantului nu i se mai pot invoca consecințele acestor condamnări, pentru a i se refuza acordarea cetățeniei române, pentru motivul prevăzut la litera e din Legea nr.21/1991, întrucât, potrivit art.133 alin.1 din Codul penal, reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
În ceea ce privește motivul prevăzut la art.8 lit. b din Legea nr.21/1991, din analiza înscrisurilor cu caracter clasificat Curtea a reținut că pârâta nu a făcut dovada că reclamantul nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul roman, neputând fi reținute motive pentru a i se refuza reclamantului acordarea cetățeniei române.
Pentru a aprecia asupra lipsei de loialitate față de statul roman trebuie ca persoana care solicită acordarea cetățeniei române să fi avut un comportament și o atitudine, respectiv să fi săvârșit acte, care prin ele însele, să dovedească că aceasta ar fi un pericol pentru ordinea de drept și securitatea națională, or, în cazul reclamantului nu s-a făcut această dovadă, motivele reținute neputând fi considerate de o asemenea gravitate încât reclamantul să fie considerat ca lipsit de loialitate față de statul roman și să i se refuze acordarea cetățeniei române.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Cetățenie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că art. 8 alin. 1 lit. b și e din Legea nr.21/1991, republicată, nu face vreo distincție cu privire la eventuala reabilitare, atunci când impune condiția ca „petentul să dovedească prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, să nu întreprindă sau să sprijine acțiuni împotriva ordini de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni", respectiv „să fie cunoscut cu o bună comportare și să nu fi fost condamnat în țară pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român".
Totodată, chiar dacă reclamantul ar fi reabilitat judecătorește, acest fapt nu e de natura a demonstra îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, iar prin faptele săvârșite este evidentă încălcarea ordinii de drept a României și nu se poate ajunge la concluzia că acesta trebuie recompensat cu acordarea cetățeniei române.
Pe de altă parte, fiind vorba de condiții distinct prevăzute de legiuitor, apare evident faptul că, chiar dacă nu ar fi de natură penală, pot fi reținute de către Comisia pentru Cetățenie. Mai mult, reclamantul-intimat a anexat la cererea sa de acordare a cetățeniei române o declarație autentificată prin care pretindea că „nu întreprinde și nu sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranței naționale a României și nici în trecut nu am desfășurat asemenea activități."
Prin urmare, fie și numai această declarație neconformă cu adevărul, având în vedere finalitatea demersului său, aceea de a deveni cetățean român, ar fi fost suficientă pentru a fundamenta soluția de respingere a cererii sale de redobândire a cetățeniei române, prin nerespectarea cerințelor impuse de art. 8 lit. b și e teza I din Legea nr. 21/1991, republicată, anterior evocate.
Recurenta a mai precizat că instanța de fond nu a avut în vedere că nu numai lipsa de loialitate față de statul român poate duce la respingerea acordării cetățeniei române, pentru că legiuitorul a prevăzut un șir de condiții care trebuiesc îndeplinite cumulativ, iar atât înscrisul cu caracter clasificat și celelalte înscrisuri depuse la dosar dovedesc neîndoielnic neîndeplinirea cumulativă de către petent a tuturor condițiilor prevăzute de art.8 lit b și e din Legea nr.21/1991.
Nu în ultimul rând, recurenta a arătat că ordinul este motivat în drept, fiind deopotrivă indicat atât temeiul legal, cât și actul (raportul Comisiei pentru cetățenie) ce a stat la baza emiterii sale, iar în ceea ce privește motivarea în fapt s-a arătat că, potrivit Legii nr. 21/1991 și a actelor normative ce reglementează standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate, acestea pot fi limitate în scopul protejării securității naționale, apărării siguranței publice ori pentru prevenirea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor. În plus, posibilitatea contestării ordinului este prevăzută de legiuitor în termen de 15 zile de la comunicare, fără ca accesul liber la justiție să fie în vreun fel alterat (condiționat) prin necomunicarea motivelor de fapt ce au fundamentat soluția autorității publice învestită de legiuitor cu competențe exclusive în materie de „cetățenie", reclamantul având posibilitatea de a formula prezenta contestație și ulterior, în cadrul procesual, de a solicita probatorii contrare celor prezentate de pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ., Legii nr. 21/1991, Legii nr. 554/2004, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la data de 06.03.2013 sub nr._ ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat, cu privire la fondul cauzei, că instanța de fond a apreciat în mod corect că, prin sentința penala nr.2752/18.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 București, intimatul-reclamant a fost reabilitat judecătorește pentru ambele pedepse, iar prin efectul reabilitării acestuia nu i se mai pot invoca consecințele acestor condamnări pentru a i se refuza acordarea cetățeniei romane. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect faptul ca parata nu a făcut dovada ca reclamantul nu dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate fata de statul roman, neputând fi reținute motive pentru a i se refuza reclamantului acordarea cetățeniei romane.
Pentru a aprecia asupra lipsei de loialitate fata de statul roman trebuie ca persoana care solicita acordarea cetățeniei romane sa fi avut un comportament și o atitudine, respectiv sa fi săvârșit acte, care prin ele insele, sa dovedească ca aceasta ar fi un pericol pentru ordinea de drept și securitatea naționala, ori, în cazul intimatului-reclamant nu s-a făcut acesta dovada, motivele reținute neputand fi considerate de o asemenea gravitate incat intimatul-reclamant sa fie considerat ca lipsit de loialitate fata de statul roman și sa i se refuze acordarea cetățeniei romane.
Intimatul a precizat că și motivul de recurs referitor la faptul ca ordinul contestat este motivat în drept este neintemeiat întrucât nu se arata în concret motivele pentru care a fost respinsa cererea sa, pentru fiecare litera în parte.
Referitor la solicitările recurentei-parate de modificarea în totalitate a sentinței de fond în sensul de a se admite recursul și sa se modifice hotărârea instanței de fond prin respingerea acțiunii ca neintemeiata, intimatul-reclamant a arătat ca, potrivit art. 304 C.pr.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or, recurenta-parata nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ., dar dezvoltarea criticilor formulate nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele menționate, așa cum prevede art. 306 alin. 3 C.pr.civ., criticile formulate vizând numai aspecte de temeinicie privind greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 21/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Constituția României, „Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică”.
Legea nr. 21/1991 – legea cetățeniei române, reglementează condițiile pentru acordarea, redobândirea, retragerea și renunțarea la cetățenia română, precum și procedura soluționării acestor cereri. Astfel, conform art. 8 alin. 1 din acest act normativ „Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții: a) s-a născut și domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condițiile legii pe teritoriul statului român de cel puțin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit și conviețuiește cu un cetățean român, de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei; b)dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni; c) a împlinit vârsta de 18 ani; d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existență decentă, în condițiile stabilite de legislația privind regimul străinilor; e)este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român; f) cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială; g) cunoaște prevederile Constituției României și imnul național.”
În cauză, din ordinul nr. 1214/P/23.12.2011 și din raportul Comisiei pentru Cetățenie rezultă că intimatul-reclamant nu a îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de art. 8 din lege, respectiv cerințele impuse la lit. b) și e) întrucât nu dovedește loialitate față de statul român, nu este cunoscut cu o bună comportare sau a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român.
Chiar daca ordinul nr. 1214/P/23.12.2011 nu cuprinde motivele de fapt pentru care s-a considerat că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea cetățeniei romane, se reține că la baza acestui ordin au stat informații ce au caracter clasificat „strict secret” și au fost depuse la C. Informații Clasificate al Curții de Apel București. Așadar, în condițiile în care informațiile care au stat la baza aprecierii neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991 au caracter clasificat „strict secret”, în raport de prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, împrejurarea că respectivele relații nu au fost menționate expres în cuprinsul ordinului contestat este pe deplin justificată, neputând fi interpretată ca reprezentând un abuz al autorității publice recurente-pârâte.
Potrivit art. 1 teza I din acest act normativ: „Scopul prezentei legi este protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații”. Conform art. 16 „Protecția informațiilor secrete de stat este o obligație ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestionează sau care intră în posesia acestora”. De asemenea, potrivit art. 36 alin. 1 „Persoanele fizice cărora le-au fost încredințate informații clasificate sunt obligate să asigure protecția acestora, potrivit legii, și să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informații clasificate”.
Prin urmare, atât timp cât intimatul-reclamant nu este o persoană căreia să-i fi fost încredințate informații clasificate, precum cele din prezenta speță, este firesc să nu i se comunice în concret motivul pentru care i-a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române, acesta fiind totuși notificat asupra condiției legale pe care nu o îndeplinește.
Faptul că actele cu caracter secret în discuție au fost avute în vedere la soluționarea cererii intimatului-reclamant rezultă din ansamblul procedurii prevăzută de legiuitor pentru soluționarea cererilor de acordare sau de redobândire a cetățeniei, conform prev. Legii nr. 21/1991.
În ce privește împrejurarea că, prin prisma caracterului secret al informațiilor în baza cărora i-a fost soluționată cererea, intimatul-reclamant nu are cunoștință de acestea și prin urmare este privat de posibilitatea de a dovedi lipsa lor de temeinicie, Curtea apreciază că niciun drept ori interes legitim al acestuia nu este nerespectat.
Prin măsura dispusă în cauză nu se produce încălcarea art. 8 din Convenția E.D.O., întrucât chiar dacă măsura constituie o ingerință în viața privată și de familie, această ingerință este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică. Astfel, măsura este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 21/1991, act normativ publicat în Monitorul Oficial, fiind îndeplinită în acest fel cerința accesibilității textului de lege.
În plus, Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate nu a fost declarată neconstituțională și nu a fost invocată nicio eventuală excepție de nelegalitate în ce privește actele administrative de punere în executare a menționatului act normativ.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că ordinul nr. 1214/P/23.12.2011 și actele ce au stat la baza emiterii acestuia au fost supuse controlului de legalitate efectuat de instanțele de judecată ce îndeplinesc condiții de independență și imparțialitate.
De asemenea, Curtea reține că, în faza procesuală a recursului, Serviciul Român de Informații a înaintat informații suplimentare cu adresa nr._/13.02.2014, înregistrată la C. de Informații Clasificate al Curții de Apel București sub nr._/14.02.2014, prin care au fost detaliate motivele pentru care s-a apreciat că intimatul-reclamant nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 21/1991 pentru a redobândi cetățenia română.
Analizând informațiile depuse la C. Informații Clasificate al Curții de Apel București, Curtea apreciază că în mod corect în cauză s-a reținut neîndeplinirea de către intimatul-reclamant a condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991. Aceste informații cu caracter secret, în raport de care a fost soluționată cererea de acordare a cetățeniei române și care au fost comunicate în urma demersurilor întreprinse de recurenta-pârâtă, sunt suficiente, în opinia Curții, pentru a justifica o soluție precum cea pronunțată în speță, de neacordare a cetățeniei române, acțiunile cu care intimatul-reclamant este cunoscut justificând pe deplin soluția pronunțată în dosarul său administrativ cu atât mai mult cu cât în baza dispozițiilor Legii nr. 21/1991 are o vocație, iar nu un drept la obținerea cetățeniei statului român.
În ce privește condamnările suferite de intimatul-reclamant în România, cu privire la care a intervenit reabilitarea de drept, Curtea reține că la baza emiterii ordinului contestat au stat în primul rând informațiile ce au caracter clasificat din care rezultă că acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, Curtea reamintește că trebuie făcută o distincție între condiția prevăzută la lit. e) teza I și cea prevăzută la lit. e) teza a II-a, neprezentând importanță sub aspectul neîndeplinirii primei condiții faptul că până la momentul soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române a intervenit reabilitarea de drept pentru condamnările suferite de intimatul-reclamant, în condițiile în care prin faptele sale nu a dovedit o bună comportare. Nu în ultimul rând, trebuie observat că faptele antisociale săvârșite de intimatul-reclamant vizează în mod direct relațiile sale cu statul a cărei cetățenie dorește să o redobândească, anterior formulării cererii aceasta înțelegând să treacă ilegal frontiera de stat a României.
Pentru aceste considerente, apreciind că ordinul contestat este legal și temeinic întocmit, că nu există niciun motiv pentru admiterea acțiunii, reținând și legătura pe care o presupune conceptul de cetățenie între o persoană și statul de care aceasta aparține, dar și împrejurarea că acordarea cetățeniei nu constituie o obligație, ci o posibilitate condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe anume prevăzute de lege, fapt ce se deduce din dispozițiile art. 8 în conformitate cu care „cetățenia română se poate acorda”, dar și prev. art. 17 alin. 2 prin care se instituie posibilitatea pentru reclamant de a depune o nouă cerere de acordare a cetățeniei române după 6 luni de la respingerea cererii anterioare, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. urmează a fi admis, iar sentința civilă recurată va fi modificată în tot în sensul că acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Cetățenie va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta–pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, cu sediul în sector 3, București, ., împotriva sentinței civile nr. 4463/03.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., cu domiciliul ales la Cabinet avocat P. O. B. în loc. Dobroiești, ., județ Ilfov.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Cetățenie ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. M. M. P. G. G.
GREFIER
E. S.
Red./ Tehnored. MD - 2 ex./14.03.2014
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C.
jud. fond P. H.
| ← Pretentii. Decizia nr. 596/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2707/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
