Pretentii. Decizia nr. 6126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6126/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 50161/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6126
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1836/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. V. și intimații-chemați în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă și intimații-chemați în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea intimatei-reclamante B. V., care se legitimează cu CI . nr._.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Având cuvântul intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, recuperarea sumei plătite cu dobânzile aferente și onorariul avocatului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a sub nr._/ 3/2012, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 4 București, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/21.02.2012; obligarea paratei la restituirea sumei de 2253 lei reprezentând contravaloarea taxei pe poluare.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 16.03.2012 a achiziționat autoturismul marca OPEL, fabricat in anul 2005, iar pentru a-1 inmatricula in România a fost obligata să plătească taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 2253 lei care a fost calculata de către A.F.P. sector 4, in conformitate cu prevederile OUG nr.50/2008.
Potrivit art.148 alin.(2) si (4) din Constituție, României ii revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, in speța, prevederile O.U.G. nr.50/2008, sunt contrare prevederilor de la art.148 alin.(2) din Constituție, intrucat reglementările comunitare au caracter obligatoriu si au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne implicit din momentul aderării României la UE.
Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, noțiunea de taxa cu echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fí denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fíe considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in România, reprezentând in fapt, o taxa similara taxei de prima înmatriculare stabilite din dispozițiile art.214 alin.l si alin.3 din Codul fiscal, care de altfel, sunt contrare prevederilor art.148 alin.(2) din Constituție, fiind abrogate implicit din momentul aderării României la UE, singura diferența fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare in taxa de poluare (de mediu).
Textul art.90 din Tratatul CE se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul R. percepe o taxa care este incompatibila cu dreptul Uniunii, întrucât este aplicata tuturor vehiculelor de ocazie importate in România dintr-un alt stat membru si înmatriculate pentru prima data in România, in condițiile in care, in cazul vehiculelor similare deja înmatriculate in România, aceasta taxa nu este aplicata cu ocazia revanzarii lor ca vehicule de ocazie.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 din următoarele din C.pr.civila, precum si pe dispozițiile art. 148 alin.(2) si (4) din Constituția României, art. 117 lit.d si art. 135 din Codul de procedura fiscala.
Pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa afirmând că obiectul prezentului litigiu îl constituie un raport juridic de drept fiscal, iar în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și 17 din Codul de procedură fiscală. In ceea ce privește raporturile juridice de drept fiscal, dispozițiile art. 17 alin.3 din Codul fiscal prevăd faptul că, în cadrul acestor raporturi, Statul este reprezentat prin M. Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile cu personalitate juridică aflate în subordine.
Având în vedere faptul că prin acțiunea formulată se solicită obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice la restituirea taxei de poluare, este evident faptul că în cadrul acestui litigiu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată afirmând că potrivit OUG 50/2008, la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără distincție dacă acesta este fabricat în țară sau în străinătate, ori dacă este nou sau vechi, proprietarul trebuie să plătească o taxă de poluare.
Parata Administratia Finantelor Publice sector 4 Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia lisei calitatii procesuale pasive a sa, afirmand ca raportul juridic de drept fiscal este legat intre reclamant si institutia in contul careia se varsa taxa, respectiv Administratia F. pentru Mediu si ca in acest raport parata nu face decat sa calculeze si sa incaseze taxa urmand sa o vireze ulterior in contul titlurarului ei.
Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata afirmand ca plata taxei a fost efectuata potrivit reglementarilor in vigoare, ca la nivelul Uniunii Europene exista 16 state membre care practica taxa de poluare . alta, fie prin plata unui impozit anual, fie sub forma taxei de poluare, ca taxa se plateste si pentru autoturismele second-hand autohtone.
Totodata, parata a chemat in garantie pe Administratia F. pentru Mediu, solicitand instantei, ca in cazul admiterii actiunii, chematul in garantie sa fie obligat la plata sumelor catre parata, deoarece acestea au fost virate in contul sau.
Prin sentința civilă nr. 1836/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția C. în dosarul nr._ , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M. și Schimbărilor Climatice; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 4 București; a fost admisă acțiunea în parte; a fost anulată decizia de calcul a taxei de poluare nr._/21.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București; a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2253 lei reprezentând taxă de poluare; a fost respinsă cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M. și Schimbărilor Climatice este întemeiată și urmează a fi admisa iar exceptia lipsei calitatii părocesuale a paratei AFP sector 4 este neintemeiaa si urmează a fi respinsă deoarece:
Art.17 alin.1 din codul de procedura fiscala prevede ca sunt subiecte ale raportului juridic fiscal :statul si contribuabilul. La alin.2 a art.17 se definește contribuabilul ca fiind „orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii” Ori, taxa de prima înmatriculare s-a achitata de către reclamanta la bugetul de stat consolidat. Dar, in raportul de drept fiscal statul este reprezentat de ANAF și unitățile sale teritoriale ca si organe fiscale.
Prin ordinul nr. 1899/2004 a MEF se stabilește ca cererea de restituire a sumelor de la bugetul de stat, se realizează de contribuabil la organul fiscal competent de la domiciliul fiscal, astfel nu are relevanta numărul de cont sau titularul contului, ci organul fiscal de la domiciliul reclamantului. Cum nu exista nici o derogare speciala pentru taxa de poluare, si aceasta taxa este administrata de organele fiscale locale din subordinea ANAF. Instanța retine ca OUG 50/2008 prevede ca taxa de poluare se stabilește de autoritatea fiscala si taxa,in sine după încasare, intra in administrarea si gestionarea Administrației F. pentru Mediu dar ,conform reglementărilor fiscale enunțate anterior,calitatea procesuala pasiva in cererea de restituire o are același organ fiscal care a stabilit si încasat taxa si nu instituția care gestionează, după încasare, banii.
Izvorul juridic al restituirii taxei îl constituie raportul de procedura fiscala de administrare a acestei taxe, raport legat intre contribuabil si organul fiscal competent in administrarea sa. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana chemata in judecata ca parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații.
Cum raportul juridic dedus judecații este raportul de colectare si administrare a unei taxe speciale prev. de OUG nr.50/2008, rezulta ca poate avea calitate procesuala pasiva numai persoana obligata in cadrul acestui raport, in cazul de fata numai organele fiscale din subordinea ANAF- in speța AFP S. 4 Bucuresti, nu si parata M. M. și Schimbărilor Climatice care nu este parte in cadrul acestui raport.
F. de aceste motive, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei M. M. și Schimbărilor Climatice, cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta ca fiind promovata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva .
Cu privire la calitatea procesuala pasiva a AFP sector 4 instanța ,pentru aceleași considerente de drept expuse mai sus, constata ca autoritatea fiscala care are competenta in soluționarea cererii de restituire a taxei este parata AFP sector 4,motiv pentru care va respinge excepția ca neîntemeiata.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite acțiunea reclamantei în ceea ce privește restituirea taxa de poluare necesara a fi achitată în vederea înmatriculării autovehiculului.
Pentru a dispune astfel, instanța ia act că reclamantul a achiziționat auto marca OPEL, fabricat in anul 2005, având . șasiu WOLOTGF_, din Germania. Anterior, acest autoturism a fost înmatriculat în Germania, la 30.08.2005. Această taxă de poluare a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/08, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/21.02.2012 a AFP sector 4-fila 16.
Reclamantul a solicitat pârâtei AFP S. 4 restituirea sumei de 2253 lei apreciind că taxa este nelegală, contravenind prevederilorlegislației comunitare. La 15.03.2012 a primit răspuns din partea AFP sectorului 4 prin care a fost refuzată restituirea acestei taxe întrucât s-a considerat că a fost corect calculată - fila 10.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este nejustificat deoarece stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, având forță juridică superioara celor naționale, rezultă că perceperea taxei de poluare este nelegală și urmează a fi restituită, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul reține că dispozițiile art. 110 din TFUE interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 110 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85,).
Asupra încălcării art. 110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93 sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85.
În hotărârile T. și N., CJUE a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/ 2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel rezultă că toate versiunile O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat pre-vederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Cons-tituția României, va admite acțiunea reclamantului in parte, va anula decizia de calcul a taxei si va obliga pârâta AFP S. 4 București la restituirea către reclamant a sumei de 2253 lei, cu dobânda legala de la data plății efective pana la data restituirii acesteia, impunându-se repararea integrală a prejudiciului produs reclamantei prin pretinderea taxei, după cum a statuat și CJUE prin hotărârea pronunțată în cauza I..
Referitor la cererea de chemare in garanție formulata de parata contra Administrației F. pentru Mediu, aceasta nu este întemeiata, întrucât parata AFP sect. 4 nu a dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garanție, care este un terț in relație cu recla-mantul. Împrejurarea ca prev. OUG nr.50/2008 stipulează ca încasarea sumei cu titlu de taxa de polua-re se face venit la Administrația F. pentru Mediu, de către acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si instituția de mediu. Astfel, se va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele art. 60-63 din C.proc.civ.
Instanța va face și aplicarea art.274 Cod Proc. Civ și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 5 București la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant și probate, în forma taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă DGRFPB în reprezentarea Administrației S. 4 a Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii principale, iar în subsidiar, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
În motivarea cererii de recurs, au fost formulate considerații cu privire la: greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 6; în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, se arată că instanța nu a reținut faptul că recurenta nu a încasat efectiv taxa și că aceasta a fost virată în contul disponibil al fondului pentru mediu, drept pentru care consideră că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 60 din Codul de procedură civilă; pe fond, cu privire la greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art. 90 prg 1.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.(2) din Codul de procedura civila, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa recurentei.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurente, față de disp. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs legat de invocarea unei greșite soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Curtea apreciază critica recurentei ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care aceasta a fost cea care a calculat și încasat suma solicitată de reclamantă, prin aceste fapte juridice luând naștere raportul juridic care stă la baza cererii de restituire.
Astfel, prin calitate procesuală pasivă se înțelege acea condiție de exercițiu a acțiunii civile care constă în identitatea dintre pârâtul chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății; prin calitate nu se poate înțelege chiar existența dreptului dedus judecății, aceasta reprezentând o chestiune de fond.
Câtă vreme recurenta-pârâtă este emitenta deciziei prin care s-a stabilit taxa pe poluare, precum și persoana juridică care a încasat taxa, aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Faptul că destinația finală a sumei revine unei alte persoane juridice ține de fondul raporturilor juridice deduse judecății, iar nu de îndeplinirea cerinței de exercițiu a acțiunii constând în calitatea procesuală pasivă.
Recursul nu cuprinde motive referitoare la aprecierea instanței de fond asupra compatibilității normelor de drept interne care au instituit taxa a cărei restituire a fost solicitată de către reclamant cu dispozițiile acquis-ului comunitar, format din dispozițiile cuprinse în fostul art. 90 din TCE, astfel cum au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție în jurisprudența sa în materie, ci se referă la greșita respingere a cererii de chemare în garanție.
Cu privire la motivul de recurs legat de greșita aplicare a legii, Curtea constată că din actele dosarului că intimatul-reclamant a dobândit în 2012 dreptul de proprietate asupra autoturismului second hand marca OPEL ZAFIRA nr. identificare WOLOTGF_, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 30.08.2005.
Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul a achitat în baza art. 4 din Legea nr. 9/2012 o taxă pe emisii poluante în cuantum de 2253 lei.
Curtea va constata că, într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, la data plății taxei de către reclamant era aplicabil regimul juridic al taxei pe emisii poluante instituit de Legea nr. 9/2012, fiind obligatorie plata taxei în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
Curtea va constata că la data plății taxei de către reclamant erau suspendate dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care instituiau obligația de plată a taxei pentru emisii poluante și proprietarilor de autovehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare. Așadar, regimul juridic al taxei în urma suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 a devenit asemănător celui instituit de OUG nr. 50/2008, fiind obligatorie plata taxei pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..
Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.
Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 30.08.2005, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.
În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).
În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.
Analizând separat cele doua situatii, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze,respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.
În privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:
„40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.
În concluzie, CJUE a reținut că sistemul de plată a unei taxe pe poluare, având la baza anumite criterii precum cel din OUG nr. 50/2008 nu este în esență, de natură a încălca normele comunitare, care a fost înmatriculat anterior pe teritoriul României și a fost supus (cu ocazia primei înmatriculări) la plata taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008, deci care a fost înmatriculat pentru prima dată în România după data de 01.07.2008.
Ulterior, în Cauza C. și C. prin Ordonanța din 3 februarie 2014, CJUE a reținut că este cert, pe de o parte, că, asemeni Ordonanței de Urgență nr. 50/ 2008, Legea nr. 9/ 2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare. Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Trebuie să se constate însă că Ordonanța de Urgență nr. 1/ 2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, Curtea a reținut că, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pe poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 50 /2008 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață nu avea adăugată nici taxă de înmatriculare.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu ar fi fost percepută pentru un autoturism similar provenit de pe piața din România, taxa pe emisii poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUE, astfel că se impune a fi restituită.
Curtea găsește fondat motivul de recurs legat de invocarea greșitei respingeri a cererii de chemare în garanție.
Astfel, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50 /2008, „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 prevede următoarele:
„(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă: a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe; b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal. (5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Prin urmare, Curtea observă că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, recurenta-pârâtă având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă și obligarea chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către recurenta-pârâtă a cuantumului taxei pe emisii poluante, dar fără plata dobânzii aferente, cât timp prin cererea de chemare în garanție nu a fost solicitată această dobândă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat de recurenta – pârâtă Administrația S. 4 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, să modifice în parte sentința recurată, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție; va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 2253 lei reprezentând taxă pe poluare datorată reclamantului; va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANTELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 1836/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. V. cu domiciliul în București, ., .. 3, . și intimații-chemați în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294 sector 6 și M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE cu sediul în București, ., sector 5.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 2.253 lei reprezentând taxă pe poluare datorată reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 25.09.2014
2 ex; red. Jud. AM
sentinței civile nr. 1836/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția C. în dosarul nr._
judecător fond: L. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1319/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2532/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
