Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 499/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 5951/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 499
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.02.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. I. și P. R., în contradictoriu cu pârâtele G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „refuz acordare drepturi”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind solicitată pe lista de amânări fără discuții, au răspuns reclamanții, prin avocat A. D., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin consilier juridic R. C., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind pârâta G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamanților învederează instanței de judecată că a solicitat cauza la amânări fără discuții, având în vedere lipsa de procedură cu pârâta G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL.
Reprezentantul pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ precizează instanței de judecată că, în temeiul HG nr. 520/2013, G. Financiară și-a încetat activitatea, ANAF subrogându-se în toate drepturile Gărzii Financiare, motiv pentru care apreciază că în cauză nu este lipsă de procedură.
Curtea înmânează reprezentantului pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Apărătorul reclamanților depune la dosar precizare a acțiunii introductive, comunicând un exemplar al acesteia și reprezentantului pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Curtea având în vedere că în pricină sunt necesare discuții cu privire la excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, dispune lăsarea cauzei la ordinea listei de ședință.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat A. D. și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin consilier juridic R. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a curții de apel invocată prin întâmpinare de către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Reprezentantul pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicită admiterea excepției necompetenței materiale a curții de apel, apreciind că, sub aspectul competenței, prezenta cauză intră sub incidența prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, motiv pentru care, competența de soluționare a acesteia aparține tribunalului. Având în vedere natura litigiului, respectiv drepturi salariale solicitate de funcționari publici, apreciază că prezentul litigiu este de competența Tribunalului București – Secția de C. administrativ și fiscal.
Apărătorul reclamanților lasă la aprecierea instanței de judecată excepția necompetenței materiale a curții de apel invocată prin întâmpinare de către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepțiai necompetenței materiale a curții de apel invocată prin întâmpinare de către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de_, reclamanții T. I. și P. R., în contradictoriu cu pârâtele G. FINANCIARĂ – COMISARIATUL GENERAL și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, au solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța de judecată să dispună obligarea pârâtelor la: plata salariului aferent funcției de comisar, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la G. Financiară Comisariatul General pentru perioada 15.11._13;plata sumei reprezentând indexarea cu indicele inflației la zi a salariului cuvenit pentru perioada 15.11._13; plata stimulentelor aferente funcției de comisar, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la G. Financiară Comisariatul General, pentru perioada 15.11._10; plata sumei reprezentând indexarea cu indicele de inflație la zi a stimulentelor pentru perioada 15.11._10.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin Deciziile nr.130/15.11.2005 și nr.131/15.11.2005 ale Comisarului General al Gărzii Financiare reclamanților le-a fost suspendat raportul de serviciu din funcția de comisar, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la Comisariatul General al Gărzii Financiare, începând cu data de 15.11.2005, în temeiul art.74 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici.
Motivul suspendării lor din funcția publică a fost reprezentat de adresa nr.l6/P/2005 a Ministerului Public - Departamentul Național Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara prin care conducerea instituției unde reclamanții erau angajați era înștiințată că s-a dispus împotriva lor punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.254 alin.2, art.264 și art.289 C.pen..
Prin Sentința penală nr.l99/PI din data de 29.04.2011 pronunțată de Tribunalul T. Secția Penală în dosarul nr._ în temeiul art.ll pct.2 lit.a C.pr.pen. raportat la art.10 lit.a C.pr.pen. s-a dispus achitarea reclamanților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Soluția de achitare a reclamanților a fost menținută în calea de atac a apelului conform Minutei Deciziei penale nr.l4/A din 01.02.2012 a Curții de Apel Timișoara Secția Penală în dosarul nr._ * cât și în calea de atac a recursului, conform Certificatului din data de 28.02.2013 emis de înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală.
În consecință, ca urmare a cererilor formulate de către reclamanți, prin Decizia nr.222/04.03.2013 și Decizia nr.223/04.03.2013 ale Comisarului General al Gărzii Financiare s-a dispus încetarea măsurii suspendării raportului de serviciu al reclmanților și reluarea activității începând cu data de 04.03.2013, în funcția publică de execuție de stat de comisar clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa 72 de salarizare din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, beneficiind fiecare din noi de un salariu brut în sumă de 5.814 lei.
Având în vedere că prin deciziile menționate mai sus emise de pârâta G. Financiară Comisariatul General nu s-a dispus nicio măsură cu privire la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care reclamanții au fost suspendați din funcție, prin adresele nr._/07.03.2013 și_/07.03.2013, aceștia au solicitat pârâtei achitarea tuturor drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare inclusiv plata stimulentelor.
Prin adresele nr._/28.03.2013 și_/28.03.2013 pârâta G. Financiară le-a comunicat reclamanților că "sintagma drepturi salariale prevăzută la art.86 alin.3 din Legea nr. 188/1999 se referă doar Ia salariu, nu și la stimulente", astfel încât pentru perioada în care au avut raporturile de serviciu suspendate au dreptul doar la plata drepturilor salariale constând în salariu, nu și a stimulentelor.
Au arătat că, având în vedere dispozițiile art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, au dreptul de a le fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare a lor din funcția publică deținută, respectiv 15.11.2005 – 3.03.2013.
Deși reclamanții au solicitat în scris pârâtei G. Financiară să le achite drepturile salariale, până în prezent aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din adresele nr._/28.03.2013 și nr._/28.03.2013, aceasta refuză plata către reclamanți a stimulentelor ce li se cuvin, deși stimulentele reprezintă drepturi salariale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.86 alin.3 din Legea nr.188/1999, art.l alin.l și art.8 alin.l din Legea nr.554/2004, art.l alin.3 din O.U.G. nr.92/2004, art.l alin.2 din O.G. nr. 2/2006, art.l alin.2 din O.G. nr.6/2007, art.9 și art.10 din H.G. nr.1538/2003.
Prin întâmpinarea depusă la data de 1.11.2013, pârâta G. Financiară – Comisariatul General a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 8.11._, pârâta ANAF a invocat excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București de a soluționa cauza. În motivarea excepției s-a arătat că, în raport de obiectul litigiului, sub aspectul competentei de soluționare, prezenta cauza intra sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicata (r2), cu modificările si completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Având in vedere reglementările mai sus menționate si întrucât obiectul prezentului litigiu este plata salariului si a stimulentelor aferente funcției de comisar, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la G. Financiară - Comisariatul General, pentru perioada 15.11._13, apreciază pârâta că judecarea acestei cauze este de competența secției de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului București.
Pentru aceste considerente, a solicitat pârâta admiterea excepției invocate astfel cum a fost formulata si declinarea competentei materiale a Curții de Apel București în favoarea Tribunalului București.
În ședința publică de la 12.02.2014, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a curții de apel și a acordat cuvântul asupra acestei excepții.
Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, excepția de necompetență materială a curții de apel, invocată de pârât, prin întâmpinare, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanții au sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune privind plata unor drepturi salariale cuvenite în virtutea raporturilor de serviciu pe care le au cu pârâta în calitate de funcționari publici.
Potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 rep., astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
De asemenea, în conformitate cu art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, „reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.
Față de aceste împrejurări și având în vedere că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtei pentru soluționarea acțiunii sale, Curtea – în baza art.132 alin.1, 3 coroborat cu art.130 alin.2 și raportat la art.129 pct.2 din Noul C.pr.civ. – va admite excepția de ordine publică privind necompetența sa materială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a curții de apel.
Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. I. și P. R., cu domiciliul ales la C.. Av. „B. H.” din București, .. 17, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1857/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3231/2014. Curtea de... → |
|---|
