Anulare act administrativ. Decizia nr. 2532/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2532/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 5889/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2532
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 376/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. C. G. și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie taxa poluare - restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus prin serviciul registratură, la data de 11.03.2014 concluzii scrise precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, va reveni asupra adresei dispuse la termenul anterior având în vedere data primei înmatriculări a autovehiculului și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._ /29.11.2012 reclamanta S. C. G. în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN a solicitat restituirea sumei de 9579 lei, taxă pentru emisiile poluante cu dobânda fiscală.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pentru a înmatricula în România un autoturism deja înmatriculat întru-un stat membru al Uniunii Europene, a plătit suma de 9.579 lei, taxă pentru emisiile poluante prevăzute de Legea 9/2012. Având in vedere ca, aceasta taxa nu se aplica autovehiculelor achiziționate din România, deși este evident ca si aceasta categorie de autoturisme poluează, chiar daca din preambulul Legii nr. 9/1012 rezulta ca prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, se constata ca, fata de scopul urmărit, prin adoptarea legii, potrivit principiului "poluatorul plătește", o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru toate autoturismele aflate in trafic si nu doar pentru o anumita categorie de autovehicule.
Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încalcă principiul „POLUATORUL PLĂTEȘTE", nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza. Elementul de discriminare sesizat de instanțele de judecata naționale raportat la constatările Instanței Europene, reținute in Decizia înaltei Curți de casație si Justiție nr. 24/2011, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate si respectiv cele importate. Perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule, este nelegala deoarece contravine dispozițiilor prevăzute in art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Prevederile art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, legea comunitara este aplicabila cu prioritate fata de cea naționala, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica produselor similar naționale. Având in vedere ca de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4). Mai mult, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art.25 si art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 11 si art. 148 alin (2) si (4) din Constituție.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri filele4 - 22.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare – fila 37 prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată întrucât Legea nr. 9/2012 care instituie taxa pentru emisiile poluante nu a fost supusă analizei Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar potrivit art. 1 - 33 din Tratatul UE, statul membru este obligat doar în ceea ce privește rezultatul nu și cu privire la alegerea formei și a mijloacelor.
Prin sentința civilă nr. 376/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, a fost admisă cererea și a fost obligată pârâta A.F.P. A. să restituie reclamantei suma de 9.579 lei, taxă pentru emisiile poluante.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Analizând cererea reclamantului prin prisma probelor administrate și a prevederilor legale incidente cauză se apreciază ca fiind întemeiată în considerarea celor ce succed:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule:
1)Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
2) Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării. "
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, ca, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca. potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 - forma in vigoare - rezulta că pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezintă o taxa vamala directa, fața de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
În consecința, se apreciază ca taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața naționala.
TCE, in prezent Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica" in dreptul internațional (denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul că are efect direct si se bucura de supremație in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecința, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
În raport de cele expuse se va admite acțiunea și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice A. să restituie reclamantului suma de 9.579 lei, taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, se arată următoarele:
Sentința criticată este pronunțată după Decizia nr. 24/ 14 noiembrie 2011, prin lărgirea cadrului procesual, câtă vreme intimata nu a solicitat restituirea fără a-și întemeia cererea pe art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, cum greșit s-a consemnat în sentință.
Se invocă aspecte legate de greșita aplicare a deciziilor T. și N., care nu pot institui cu putere de lege că taxa colectată în temeiul OUG nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar. Se invocă o dezbatere ce a avut loc în cadrul INM, unde s-a ajuns la concluzia că art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul unei analize de la caz la caz.
Se mai invocă faptul că practica instanței de fond este unitară și în sensul omiterii aplicării legii noi în raport cu cererea reclamantului; legea nr. 9/2012 prevede un termen în care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat OUG nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totală, un drept pe care nu îl au.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa sa.
La termenul din 17 februarie 2014, Curtea a luat de schimbarea denumirii recurentei în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, conform Ordonanța de Urgență nr. 74/ 2013.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., fiind invocată greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Cu privire la aspectele semnalate de recurentă, Curtea va constata din actele dosarului că intimatul- reclamant a dobândit în 29.10.2012 dreptul de proprietate asupra autoturismului second hand marca AUDI, nr. identificare WAUZZZ4E06N004212, care a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat european la data de 05.07.2005.
Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul a achitat în baza art. 4 din Legea nr. 9/2012 o taxă pe emisii poluante în cuantum de 9579 lei.
Curtea va constata că, într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, la data plății taxei de către reclamant era aplicabil regimul juridic al taxei pe emisii poluante instituit de Legea nr. 9/2012, fiind obligatorie plata taxei pe emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
Curtea va constata că la data plății taxei de către reclamant erau suspendate dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care instituiau obligația de plată a taxei pentru emisii poluante și proprietarilor de autovehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare.
Așadar, corect a constatat instanța fondului că regimul juridic al taxei în urma suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 a devenit asemănător celui instituit de OUG nr. 50/2008, fiind obligatorie plata taxei pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..
Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.
Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 05.07.2005, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.
În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situația autovehiculelor rulate înmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele înmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).
În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.
Analizând separat cele doua situații, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.
În privința autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:
„40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.
În concluzie, CJUE a reținut că sistemul de plată a unei taxe pe poluare, având la baza anumite criterii precum cel din OUG nr. 50/2008 nu este în esență, de natură a încălca normele comunitare, în condițiile în care taxa percepută nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate într-un vehicul de ocazie similar, care a fost înmatriculat anterior pe teritoriul României și a fost supus (cu ocazia primei înmatriculări) la plata taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008, deci care a fost înmatriculat pentru prima dată în România după data de 01.07.2008.
În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9 /2012 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață nu avea adăugată nicio taxă de înmatriculare.
Conform algoritmului aplicat de CJUE, pentru a nu fi discriminatorie, și pentru a nu descuraja cumpărarea autovehiculelor de ocazie din UE, taxa pe emisii poluante la plata căreia este obligat intimatul - reclamant în baza Legii nr 9/ 2012 nu trebuie să depășească valoarea reziduală a taxei pe poluare încorporată în prețul autoturismului de comparație din România, care valoare este egală cu zero, în măsura în care un autoturism similar la data de 05.07.2005 nu ar fi achitat nici taxa de primă înmatriculare conform Codului Fiscal.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că, în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu ar fi fost percepută pentru un autoturism similar provenit de pe piața din România, taxa pe poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 110 TFUE, astfel că se impune a fi restituită.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, constatând că în mod legal și temeinic prima instanță a dispus restituirea în întregime a taxei pe poluare achitate de intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 376/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. C. G. cu domiciliul în A., .. 117, ., ., județ Teleorman și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, corp A, sectorul 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 28.04.2014
2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă nr. 376/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._
judecător fond: – M. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1857/2014. Curtea de... → |
|---|
