Pretentii. Decizia nr. 6888/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6888/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 907/93/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.6888
Ședința publică de la 29 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.1264/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. M. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă nu a răspuns solicitării instanței de la termenul anterior cu privire la cuantumul taxei speciale de înmatriculare. De asemenea, se învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1264/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28.02.2013 sub nr._, reclamantul S. M. S. a chemat în judecată pârâta AFP VOLUNTARI solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului administrativ decizia de calcul cu nr._/31.01.2012, restituirea sumei înscrise in actul administrativ contestat, in cuantum de 2003 RON, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii ei, obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art.451 C.proc.civ la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că si-a îndeplinit obligația prealabila potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerilor prealabile către Admnistratia Finanțelor Publice și către Administrația Fondului pentru Mediu prin care a solicitat anularea actului Administrativ si restituirea sumei calculate ca fiind taxa pe emisiile poluante. Mai mult decât atât arată că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile Codului de Procedura Civilă, respectiv justifica un interes legitim, personal, direct, născut și actual.
Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atat de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește in mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun: dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare îl determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si repune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. Insa autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante.
Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
In 2007, Comisia a actualizat comunicarea interpretativă privind procedurile pentru înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre. Această comunicare stabilește, în detaliu, condițiile minime care trebuie să fie îndeplinite de procedura de înmatricularea unui autoturism.
În cazul autovehiculelor înregistrate anterior în alt stat membru, statul membru în care se face înmatricularea poate să solicite numai depunerea următoarelor documente:
(1) originalul sau o copie a certificatului de înmatriculare emis în alt stat membru: certificatul de înmatriculare armonizat emis de către un stat membru trebuie să fie recunoscut de către celelalte state membre în momentul reînmatriculării autovehiculului pe teritoriul acestuia. Cu toate acestea, multe dintre autovehiculele înmatriculate înainte de 2004 sunt însoțite în continuare de certificatul de înmatriculare nearmonizat;
(2) certificatul de conformitate CE sau național: toate autoturismele de . începând cu anul 1996 se supun, în principiu, omologării CE de tip. Aceasta este o procedură prin care se confirmă că un tip de vehicul îndeplinește toate cerințele europene în vigoare legate de siguranță și de protecția mediului. Omologarea CE de tip este valabilă în toate statele membre.
Producătorul, în calitate de deținător al omologării CE de tip, emite un certificat de conformitate CE, care arată că vehiculul a fost produs în conformitate cu tipul aprobat. Este posibil ca vehiculele cărora li s-a acordat recent omologarea CE de tip însoțite de un certificat de conformitate valabil să nu mai necesite o nouă omologare a caracteristicilor tehnice sau să se conformeze altor cerințe tehnice legate de construcție și funcționare, în afara cazului în care aceste caracteristici au fost modificate după ce au părăsit fabrica producătorului. Autovehiculele care nu au omologare CE de tip beneficiază de proceduri naționale de omologare de tip sau de omologare națională individuală. Anterior, procedurile naționale de omologare pentru autovehiculele care au obținut deja o omologare națională într-un alt stat membru și pentru autovehiculele care deja au fost înmatriculate într-un alt stat membru se încadrau în domeniul de aplicare al articolelor 34 și 36 TFUE.
In prezent, în conformitate cu noua Directivă 2007/46/CE privind omologarea de tip, procedurile naționale și individuale de omologare sunt armonizate. Deși validitatea omologării este limitată la statul membru care a efectuat omologarea, un alt stat membru trebuie să permită vânzarea, înmatricularea sau punerea în circulație a vehiculului, cu excepția cazurilor în care acesta deține suficiente probe pentru a considera că normele tehnice utilizate pentru acordarea omologării de tip nu sunt echivalente cu cele proprii. Autoritățile naționale pot să nu solicite certificatul de conformitate CE pentru vehicule înmatriculate anterior într-un alt stat membru, dacă certificatul de înmatriculare anterior al vehicul ului respectă întru totul modelul din Directiva1999/37/CE. Cu toate acestea,autoritățile naționale pot solicita certificatul de conformitate CE pentru vehiculele înmatriculate în prealabil în alt stat membru atunci când certificatul de înmatriculare nearmonizat nu le permite să identifice autovehiculul cu suficientă exactitate. Dacă autovehiculul nu are un certificat de conformitate CE, autoritățile naționale pot solicita prezentarea unui certificat național de conformitate;
(3) dovada de plată a TVA, dacă vehiculul este nou în sensul normelor privind TVA;
(4) un certificat de asigurare;
(5) un certificat de inspecție tehnică auto, dacă inspecția tehnică auto este obligatorie pentru toate reînmatriculările autovehiculelor înmatriculate anterior în același stat membru sau în alt stat membru. Inspecția tehnică auto înainte de înmatriculare trebuie să îndeplinească cel puțin aceleași condiții de procedură ca și omologarea caracteristicilor tehnice ale autovehiculului. Într-o hotărâre recentă, Curtea a confirmat că interdicțiile generale privind înmatricularea vehiculelor importate încalcă articolul 34 TFUE.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează derogările prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. Orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme incalca principiul proportionalitatii, incalcand dispozițiile normelor comunitare.
Având in vedere ca Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, cu referire directa la Decizia 24 a Înaltei Curți de Casație si Justiție din dosarul nr. 9/2011, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale .
Legea 9/2012, privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Normele metodologice de aplicare a Legii 9/2012 nu au relevanta atâta timp cat acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă ca nu pot aduce modificări de substanța in contextul legii.
Elementele de discriminare sesizat de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de Înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
Legea 9/2012 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare. Art. 4 alin2 din Lege prevede: " Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării."
Un alt element de discriminare apare si fata de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasă loc de interpretări si abuzuri nejustificate, lăsând Administrația locala in postura de a înregistra diferite tipuri de autovehicule pe baza de declarate, atâta timp cat art. 3 si art. 8 din Legea 9/2012 nu definește clar si aceasta categorie.
Art. 2 litera d conține un element de discriminare nejustificat si confuz prin precizarea " cu excepția casării si dezmembrării . Este de notorietate ca un autovehicol casat și /sau dezmembrat nu mai poate circula si, pe cale de consecința este scos din parcul auto național.
Art. 2 litera h definirea înmatriculării este diferita fata de noțiunea prevăzuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrare.
Art. 2 litera j si K face trimitere la legi abrogate si ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte si de drept nu mai exista ca referința fata de legislația noastre.
Art. 11 produce o confuzie si o deruta ca cetățeanului si nu numai, prin trimiterea la instanța de contencios, urmata de specificația "competenta potrivit legii" fără o precizare clara, imperativa .
Art. 12 alin. (2) prevede ca restituirea se va face plătitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece autovehiculul este purtătorul taxei si nu cetățeanul. Daca acesta a înstrăinat autovehiculul intre timp, înstrăinarea s-a făcut cu tot cu taxa, iar daca restituirea se va face celui ce a vândut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat fata de cumparator. Nu se justifica intervenția acestei legi . vânzare-cumpărare prin favorizarea unei părți.
Art.12 alin 3 impune un termen de prescripție care vine in contradicție cu hotărârea pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si jurisprudența Curții Europene. Noțiunea de apărare, din punct de vedere procesual are cel puțin doua înțelesuri semnificative.
În drept, cererea a fost întemeiata pe prevederile Constituției României, Noul Cod Civil, Codul de procedura fiscala, convenția Europeana ale Drepturilor Omului, Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri in cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copii, act de identitate, certificatul de inmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, decizia de impunere contestată, chitanța pentru încasarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, contract vânzare cumpărare, actele mașinii in limba germana, copie plângere prealabila.
La data de 03.04.2013, pârâta AFP Voluntari a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Totodată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la dispozițiile HG nr.686/2008, potrivit cărora respectiva taxa se face venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu, instituție ce are obligația administrării si gestionarii respectivului buget.
În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâta a arătat ca in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
S-a mai arătat că rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare În condițiile În care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o Încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu Încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.1 si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana.
Susținerile reclamantului că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitarilor Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
A mai arătat pârâta și că instanța trebuie să circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar incălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către parți.
Instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculului, respectându-se totuși principiul "poluatorul plătește".
In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamantul nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atât pentru autoturismele autohtone noi si second hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a incalcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la ari. 117 alin. (2) sau la ari. 70, după caz. Acordarea dobânzi/or se face la cererea contribuabililor". De asemenea, potrivit art. 117 Cod Procedura Fiscala, se restituie, la cerere, următoarele sume: a)cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b)cele plătite în plus față de obligația fiscală; c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art.170; h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Astfel că solicitarea reclamantului, nu se încadrează in niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda legala.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 – 208 Cod procedura civila.
La data de 16.04.2013, reclamantul S. M. S. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, având in vedere ca instituția publica, Administrația Finanțelor Publice Voluntari este emitenta actului administrativ contestat.
Astfel conform art.110 din Tratatul TFUE nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura decat cele care se plica direct sau indirect produselor nationale similare. Se recunoaște in mod constant in jurisprudența comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiata pentru anumite produse, chiar similare in sensul art. 110 alin. 1 TCE, in funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar daca urmăresc obiective compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat, si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, in privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție in favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu C- 213/96, hot. Nadasdi si N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 110 TCE daca este conceput de maniera a exclude in orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele naționale si daca nu are, in nicio situație, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Așadar, este incidenta încălcarea art. 110 alin. I TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului național similar sunt calculate in mod diferit, ducând, chiar daca numai in anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat. In cauza de fata rezulta, ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se aplica in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja in România.
Nu se realizează însă o discriminare intre autoturismele second-hand importate din statele comunitare si acestea, in condițiile in care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C- 313/05).
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 110 au in sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse in art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii in privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.E.J. in cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05, Brzezinski, C-313/05). De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferita de cea din dreptul intern, desemnând in jurisprudența C.E.J. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94 Welgel C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil in mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiția a Comunitatilor Europene prin hotărârea pronunțata in cauza Brzezinski, C-313/05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul primei lor inmatriculare pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici taxa cu efect echivalent in intelesul art. 25 TCE, ci intra in sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor si trebuie, ca urmare, analizata in raport cu art. 110 TCE.
F. de aceste aspecte, este lipsita de relevanta analizarea incalcarilor invocate ale art. 23 si 25 TCE, deoarece dispozițiile cuprinse in aceste articole nu sunt incidente in cauza, urmând a se examina daca taxa de poluare este incompatibila cu prevederile art. 110 alin. 1 TCE. Măsura, are un evident caracter discriminatoriu in condițiile in care aceasta taxa se aplica in mod real doar autoturismelor second - hand, importate, care se încadrează parametrilor prevăzuți in anexa 1-4 din OUG 50/2008, insa nu se aplica si autoturismelor care circula pe teritoriul României si care se încadrează in aceeași parametri, autoturismelor second-hand cumpărare in România si care nu fac obiectul unei prime inmatriculare, precum si autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepție justificata privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzuta de art. 30 din Tratat.
Plata taxei de poluare pentru autoturisme si autovehicule este condiționata de înmatricularea unui autoturism, nici . gradul de uzura sau vechimea acestuia. Dreptul comunitar este incident in speța, mai exact dispozițiile art. 110 alin. 1 TCE, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinata de o diferența intre impozitele aplicate "produselor altor state membre si impozitele interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se refera acest text legal are in vedere o comparație intre nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, in comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața interna a Statului R..
Curtea considera ca art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil in privința taxei speciale de prima inmatriculare plătita de reclamant si contestata in prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție, in hotărârea din 5 decembrie 2006 data in cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nacfasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv I. N. c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga fiind relevante in acest sens.
Așa cum Curtea a statuat deja, in sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 110 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state, membre (cauzele reunite C-_ si C-4JIOS, Air Liquide Industries Belgium. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este incalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudența acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existenta unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie in mod indirect datorita efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din O.U.G. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15.12._09 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare.
Rezulta așadar ca in prezent a fost înlăturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat in România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o alta tara este apropiat de prețul autoturismului nou fabricat in România. Aspectul esențial ce trebuie reținut este acela ca autoturismele fabricate in România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 110 T.C.E., întrucât achiziționarea unui autoturism - cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat in România) - impune achitarea taxei de poluare.
În cauza Humblot (112/84) soluționata de C.J.C.E., autoturismele clasificate pana la 16 cai putere fiscali (C.V. - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de pana la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxa te cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau in Franța autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia.
După aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate in România si nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate in România (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E., Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO - FRUTTA S.R.L. - C. Administrazione dell Finanze delia Stato).
În drept, răspunsul la întâmpinarea fost întemeiat pe dispozițiile art.115-118 C:proc.civ.
La singurul termen de judecată acordat în prezenta cauza, respectiv 20.05.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta ca neîntemeiata și a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamant.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele:
In fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca FORD, având . WF05XXGCD57L27599, înmatriculat anterior in Germania, stat membru al Uniunii Europene (f. 13-30).
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile de poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, in suma de 2.003 lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._/31.01.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari (fila 11) si a chitanței . nr._/02.02.2012 depusa in fotocopie la dosar (f.12).
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, tribunalul constată că potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin.5 din raportat la art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr.24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr.9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art.7 din O.U.G. nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin. 1 lit. d din același cod.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 si OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată in mod expres prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.".
Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Rezultă așadar că la momentul sesizării organului fiscal, urmare a suspendării dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr.9/2012, taxa era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate si care sunt deja in circulație. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs in România sau in alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o nouă înmatriculare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat in România, dar aceeași taxă se percepe dacă autoturismul produs in țară sau in alt stat membru este înmatriculat prima dată in România.
In consecință, tribunalul constată că dispozițiile Legii nr.9/2012 (forma in vigoare la data emiterii deciziei de impunere) este contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea in țară a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de față.
Or, după aderarea României la UE, această soluție nu este admisibilă, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singura zona economică, o piață comună in cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente in interiorul comunității și toate obstacolele care stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art.110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum si a unor taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție.
Chiar daca taxă instituită prin Legea nr.9/2012 nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniență din alte state UE, este evident caracterul său echivalent al unei taxe vamale.
In consecința, Tribunalul apreciază că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
In acest sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârile T. (C -402/09) și N. (C-263/2010) stabilind că art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări ., dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit incât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără insă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură pe piața națională.
Potrivit art.148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
Deci solicitările reclamantului de anulare a deciziei de impunere si de restituire a sumei de 2.003 lei achitata cu titlu de taxa pe emisiile poluante sunt întemeiate urmând a fi admise.
In privința obligării paratei si la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei si pana la momentul plății efective, tribunalul o va admite având in vedere pe de parte dispoz. art.124 al.1 si 2 CPF iar pe de alta parte, Hotărârea preliminară a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-565/11, I..
Pentru aceste considerente, urmează a fi admisă acțiunea, in sensul reținut.
Reținând culpa procesuală a paratei, in temeiul art.274 C.p.c. va fi obligata către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata in suma de 47,30 lei (taxa judiciara, timbru judiciar).
Pentru aceste considerente, Tribunalul a hotărât: „Admite acțiunea judecată formulată de reclamantul S. M. S. cu dom. ales la C.. Av. C. M. Vicentiu in Calea Rahovei, nr. 266-268, corp 60, etaj2, cam. 08, sector 5 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANCIARA VOLUNTARI cu sediul în sector 3, București, Lucretiu Patrascanu, nr. 10. Anulează decizia nr._/31.01.2012. Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 2.003 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data plății taxei, respectiv 02.02.2012, pana la data plății efective. Obliga parata să plătească reclamantei suma de 47,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata.”
Împotriva sentinței civile mai sus indicate, a formulat recurs AFP Ilfov prin DGRFP București, cu motivarea, in esenta, că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal sau a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta critică eronata respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata la instanta de fond.
Pe fondul cauzei, arata ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea taxei pe poluare, întrucât taxa în cauză nu intra in categoria taxelor vamale la import si la export sau altor taxe cu efect echivalent, taxa aplicandu-se tuturor autoturismelor înmatriculate in România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistand motive temeinice pentru a se dispune restituirea taxei.
De asemenea, critica respingerea cererii de chemare in garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului.
Analizand recursul formulat, Curtea reține:
În primul rand, in ceea ce priveste criticile recurentei privind cererea de chemare in garantie, acestea nu pot fi retinute dat fiind faptul că la fond nu s-a formulat o atare cerere.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentei, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei Fondului pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre Administratia Finanțelor Publice si Administrația Fondului pentru Mediu, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Pe fondul litigiului, Curtea retine că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de la Luxemburg, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea de la Luxemburg a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Pentru a obține acest rezultat, deprecierea reală a vehiculelor de ocazie importate trebuie luată în considerare la calcularea valorii taxei. Această luare în considerare nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecărui vehicul. Astfel, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, și Comisia/G., punctul 29).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că (fostul) articol 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consacrate la nivelul Curții de la Luxemburg, există o încălcare a (fostului) articol 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Noțiunea de „ valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, în lumina jurisprudenței mai sus citate, taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurispudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Instanta constata, pe de o parte, că autovehiculul importat de partea reclamantă a fost inmatriculat pentru prima data in strainatate la data de 12.06.2007, iar pe de alta parte, faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu acela al partii reclamante, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
Astfel, potrivit Codului fiscal, forma in vigoare la data de 12.06.2007:
ART. 214^1
Nivelul taxei speciale
(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
(100 - D)
Taxa specială = A x B x C x ---------,
100
unde:
A = capacitatea cilindrică;
B = taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa nr. 4.1;
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr. 5;
D = coeficientul de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului, prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5.
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
ART. 214^2
Exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
ART. 214^3
Scutiri
Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.
Daca autovehiculul părții reclamante ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înmatriculării în străinătate, atunci taxa specială ce trebuia achitată ar fi fost de 742 lei (conform formulei de calcul indicate anterior). Astfel, prin instituirea taxei achitate de către partea reclamanta întru-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite recursul, va admite în parte acțiunea reclamantului, va retine obligația paratei de a restitui partii reclamante suma de 1542 lei (ca diferenta intre taxa achitata si taxa ce s-ar fi perceput daca autoturismul ar fi fost inmatriculat ca nou in Romania la data primei inmatriculari in strainatate, taxa din care s-a scazut coeficientul de reducere a taxei in functie de deprecierea autoturismului care corespunde vechimii autoturismului partii reclamante la data la care acesta a achitat taxa).
Celelalte dispozitii ale sentintei recurate vor fi mentinute (privind anularea deciziei de calcul, dobanda fiscala, cheltuielile de judecata).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.1264/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. M. S..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Suma de restituit către pârât reclamantului, ca debit principal, cu titlu de taxa de poluare este de 1542 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. C.M.F
2ex/……
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă – D. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 565/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3768/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
