Pretentii. Decizia nr. 7716/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7716/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 41208/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISRTRATIV FISCA
DECIZIA CIVILĂ NR. 7716/2014
Ședința publică de la 23.10.2014
Instanța compusa din
Președinte: A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător: A. J.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3040/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. C. A. având ca obiect „pretenții-taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.c.
Din oficiu, Curtea invocă un nou motiv de ordine publică privind inadmisibilitatea acțiunii și reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București, sub nr._ , reclamantul U. C. A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 3 BUCUREȘTI, a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 1128 lei reprezentand taxa de poluare actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare și până la data restituirii integrale a sumei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In motivarea actiunii reclamantul a sustinut in esenta ca a achizitionat un autoturism second hand marca VOLKSWAGEN tip PASSAT avand . sasiu WVWZZZ3CZ6E090330 inmatriculat anterior . membru al Uniunii Europene, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, a fost nevoit sa achite o taxa pe poluare in cuantum de 1128 lei, suma pe care a achitat-o conform chitantei nr._/06.03.2009, aceasta fiind perceputa si calculat conform prevederilor OUG nr. 50/2008.
Considerand insa ca o astfel de taxa contravine prevederilor comunitare aplicabile in domeniu, respectiv art. 110 din TFUE, solicita restituirea acesteia.
In drept au fost invocate prevederile legii nr. 554/2004, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie, art.25 si 90 (actualmente 110) alin. 1 TFUE, jurisprudenta CJUE, legea nr. 554/2004, art. 274 cpc.
In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri iar cererea a fost legal timbrata.
Parata nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă recurată, instanța a admis acțiunea.
A obligat pârâta AFPS3 să restituie reclamantului suma de 1128 lei reprezentînd taxă pe poluare, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective.
A obligat pârâta AFPS3 la plata sumei de 39.3 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand marca VOLKSWAGEN tip PASSAT avand . sasiu WVWZZZ3CZ6E090330, inmatriculat anterior in Germania (f.26-31), iar pentru inmatricularea acestuia in Romania, a fost nevoit sa achite o taxa pe poluare in cuantum de 1128 lei, suma pe care a achitat-o conform chitantei nr._/06.03.2009 (f.11), aceasta fiind perceputa si calculat conform prevederilor OUG nr. 50/2008.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta Tribunalul a considerat că in mod gresit AFP S. 3 a impus reclamantului sa plateasca taxa de poluare mentionata si implicit in mod nelegal refuza sa-i restituie taxa astfel platita.
In acest sens tribunalul a constatat ca problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozitiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90 actualmente art. 110 paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare si din analiza acestor dispozitii rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa reduca introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii fiind astfel orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule deja inmatriculate in Romania, iar aceasta tendinta este cu atat mai evidenta cu cat, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul ca in Romania se fabrica autoturisme cu aceste caracteristici, daca acestea se inmatriculeaza aici pentru prima data in perioada 15.12._09, protejandu-se astfel productia interna de automobile .
Totodata tribunalul a constatat ca in conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competentelor, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei AFPS3 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art. 18 al. 1 si 3 din Legea nr. 554/2004 republicată, a admis actiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 3 București si a obligat pârâta să restituie acestuia suma de 1128 lei achitată cu titlu de taxă de poluare prin chitanța nr._/06.03.2009 actualizata cu dobânda aferentă sumei de la data plății taxei și până la data restituirii efective, conform jurisprudentei recente a CJUE, respectiv, cauza I. contra Romaniei.
Totodata, in baza art. 274 alin. 1 cpc, a obligat pârâta AFPS3 să plătească reclamantului suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației S. 3 a Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
"Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu Incalcarea sau aplicarea greșita a legii".
În mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației S. 3 a Finanțelor Publice.
În conformitate cu dis]DOzitiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor "metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluara achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului. De asemenea prin actul normativ mehtionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata-de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice S. 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre institutia noastra si intimata-reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 1.128 lei, instanta de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamanta nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008. a înlocuit in f^t regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odata cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit carora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in Romania autoturismele a căror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introduceriwn Romania a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masțjcorespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second hand la scurt timp de la introducerea acestora"in Romania, tara noastra urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privestș alegerea formei si a mijL acelor."
Totodata alin.2 al art. 148 din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare..
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Totodata, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din Romania este discriminatorie argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi retinute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.
De asemenea, in cazul in care suntem in prezenta acelorași specificații tehnice, legislația noastra prevede plata unei taxe de înmatriculare in Romania in același cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția interna sau din cele produse in spațiul comunitar.
Astfel, argumentele invocate sunt neîntemeiate, intrucat legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare instanta ar trebui sa stabileasca prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ). Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare. De altfel, a institui obligativitatea plații taxei de prima înmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la rândul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tară bunuri din spațiul comunitar. Obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constituti% si cea speciala, prevăzută de art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecătorești. Totodata, trebuie retinut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de provenienta a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Comunitatii Europene.
Potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscala, ,,împotriva actelor administrative-fiscale, reclamanta poate formul^ontestatie la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus mentionat arata ca formularea contestatiei nu inlatura dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instantei.
Reclamantul a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.
Cu privire la obligarea Administrației S. 3 a Finanțelor Publice la plata dobânzii legale, a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala.
Potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, față de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita instantei respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 din Codul proc.civila.
F. de argumentele prezentate, a solicitat instantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate,in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
In drept, a invocat art.304 pct. 9 si 304^din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule! Legea nr.157/2005, Constitutia României.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul de procedură fiscală „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.”
Potrivit considerentelor deciziei nr. 24 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, a susține că nu exista acces la procedura restituirii, reglementată de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscală (si, implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decat dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala inseamna practic a înlătura din ordinea juridică prima dispozitie legala indicată.
. Înalta Curte, existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decat atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat, un text de lege trebuie interpretat în sensul in care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
A statuat Înalta Curte că nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta înlaturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Prin urmare, pentru a admite acțiunea de obligare a pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare sau taxă pentru emisii poluante, este necesar ca instanța să constate existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, exprimat de organul fiscal.
Învestită cu soluționarea unei astfel de acțiuni, instanta de judecată trebuie să aprecieze asupra caracterului nejustificat al refuzului de a restitui taxa.
În cauză, nu se se poate reține existența unui asemenea refuz, cât timp intimatul-reclamant nu a făcut dovada că s-a adresat organului fiscal, anterior sesizării instanței, cu o cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante achitate, deși a fost citat cu această mențiune de către instanța de recurs.
În lipsa unei astfel de cereri, sesizarea instanței este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3040/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. C. A..
Modifică sentința atacată, în sensul că: respinge acțiunea, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
M. P.
Red/tehn. CRI
Jud. fond: G. S. – Tribunalul București - SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 9147/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
